Florin Cașotă
Aproape toți cetățenii din Tokyo au dispărut în mod misterios, iar spirite și fantome (cunoscuți sub numele de vizitatori) au invadat orașul. Akito, protagonistul jocului, nu dispare precum ceilalți oameni deoarece este posedat și salvat de un spirit pe nume KK. Acesta nu l-a salvat pe Akito din bunătatea inimii sale, ci pentru că dorește să se folosească de corpul acestuia.
Akito nu vrea să coopereze cu KK, însă cei doi ajung la o înțelegere după ce Akito află că oamenii în măști Hannya, care ar putea fi responsabili pentru această situație, au răpit-o pe sora lui.
Mai departe, Akito, cu puterile lui KK, explorează orașul Tokyo, părăsit de oameni, dar plin de spirite, în căutarea surorii sale și pentru a dezvălui misterul asupra situației. Mai departe, Akito și jucătorul, află mai multe despre această situație, despre KK și despre cei care au pornit toate aceste evenimente.
Misterul se dezvăluie treptat, pe măsură ce Akito explorează Tokyo-ul. Ghostwire Tokyo spune o poveste interesantă, puțin cam încălcită pe alocuri, dar fără a fi extraordinară.
Există și destule misiuni secundare însă de obicei, la cele făcute de mine, stratul narativ a fost unul subțire, multe fiind defapt favoruri pentru spirite: elimină spiritele rele dintr-o clădire, ajută un spirit să părăsească această lume sau găsește obiectul blestemat. Poate sunt unele misiuni mai interesante, dar eu nu le-am descoperit.
Ghostwire Tokyo Gameplay
Ghostwire Tokyo a venit cu promisiunea unui gameplay nou și interesant, însă modul de joc a devenit plictisitor de pe la jumătatea jocului. Cum spuneam Ghostwire poate fi considerat un first person shooter, dar fără arme. În schimb, jucătorul are acces la puteri paranormale și poate trage cu elemente precum aer, apă sau foc cu mâinile, un fel de karate cu magie.
Primul atac dobândit este cel cu aer și se aseamănă cu un pistol, apoi cel de apă pare a fi un fel de shotgun deoarece are o arie mai mare de eficiență, iar cel cu foc pare să fie un fel de rocket launcher deoarece are un efect devastator. Jucătorul mai are la dispoziție un arc cu săgeți și diferite talismane care pot bloca inamicii sau le pot bloca vederea.
Încă de la început mi-au plăcut modurile în care Akito manevrează aceste vrăji și efectele vizuale. Pur și simplu arată și se simte foarte cool să arunci cu mingi de foc din mâini, iar când spiritele sunt vulnerabile să le smulgi esența cu un fel de lasou magic. De asta nu m-am plictisit nici la finalul jocului.
De ce m-am plictisit este felul în care le-am folosit. Atacam stealth dacă puteam, altfel pregăteam un atac puternic pe foc, apoi treceam pe apă sau vânt și rezolvam situația. Inamicii sunt de mai multe feluri și întruchipează diferite arhetipuri de oameni din cultura japoneză: avem oameni înalți la costum cu umbrelă, dar fără față, fetițe îmbrăcate în uniformă, dar fără cap și așa mai departe. Arată diferit, dar majoritatea au atacuri de aproape și tot ce trebuie să faci este să te dai în spate, în timp ce arunci diferite vrăji în ei.
Există și creaturi care atacă de la distanță, dar unele au atacuri lente și nu sunt periculoase, iar altele care atacă mai rapid, apar mai rar în joc. Așadar, gameplay-ul nu este variat, iar nivelul de dificultate standard este cam ușor, aș spune. Găsești multe resurse și te poți vindeca repede, iar de inamici te poți feri și poți fugi destul de facil.
La nivelul gameplay-ului nu a ajutat și faptul că structura jocului este una extrem de uzitată în jocurile de tip open world, în care trebuie să te duci într-un anumit loc pentru a debloca și mai mult din hartă. În cazul de față sunt anumite porți care trebuiesc curățate, eliberate de spiritele rele, apoi poți să explorezi orașul. Jocul te semi-obligă să faci asta deoarece altfel o ceață acoperă orașul care-ți este dăunătoare, iar de multe ori obiectivele principale sunt plasate în zone unde nu ai acces decât după ce ai fost la o asemenea poartă.
Pe măsură ce avansezi în poveste primești și puncte ce pot fi cheltuite pentru a crește puterile supranaturale ale lui Akito. Vei putea să dezvolți atacuri mai devastatoare, mai rapide sau să poți scoate esența spiritelor mai repede.
Există și momente când Akito este despărțit de KK și jucătorul trebuie să se descurce fără puterile supranaturale, împotriva acelorlași inamici. Astfel mai are la dispoziție doar atacuri stealth și doar arcul. Este o situație interesantă, care creează tensiune deoarece ești mai slab și săgețile sunt limitate, însă în același timp este și un gameplay mai plictisitor. Partea cea mai mișto la Ghostwire este cum tragi cu mâinile, iar pentru anumite momente nu mai poți face asta. Ceea ce mi se pare o greșeală din partea dezvoltatorilor.
Ghostwire Tokyo pe PS5
Ghostwire Tokyo este disponibil pe PS5 și pe PC, iar eu l-am jucat pe PS5 și mă bucur că am făcut-o deoarece am avut parte de tot ce poate oferi controllerul DualSense. În afară de jocurile exclusive, cred că Ghostwire Tokyo folosește cel mai eficient tot ce poate oferi acest controller. Astfel, controllerul vibrează când tragi sau când scoți esența din inamici, picăturile de ploaie fac ca acesta să vibreze ușor, iar speakerul controllerului este folosit din plin de joc deoarece acolo vei auzi vocea lui KK constant.
Vocea acestuia se va auzi pe controller, dar și în difuzorul televizorului, cu un mic delay. Este un efect interesant și îi dă un aer supranatural jocului, dar după mai multe ore de joc poate deveni enervant după mai multe ore de joc. În același timp, prin difuzorul Dual-Sense vei auzi creaturile din apropiere și poți folosi zona sensibilă la atingere pentru a face diferite semne în joc.
Grafica si sunet
Un loc unde jocul excelează este la atmosferă. Acțiunea are loc în Tokyo și acest este fascinant de explorat și mă bucur când văd dezvoltatori care renunță la locurile clasice precum New York. Atmosfera este una întunecată, iar în timpul jocului fie plouă, fie este înnorat sau întunecat, străzile sunt pustii și din când în când dai peste spirite rele, dar și peste câini sau pisici, care te pot ajuta dacă le dai mâncare. Mi-au plăcut foarte mult și nivelurile suprarealiste, cu medii înconjurătoare ce se schimbă constant și sfidează logica.
Jocul poate rula în modul performance la 60 de fps sau în modul quality la 30 de fps. Eu am preferat modul performance deoarece preferam un gameplay cât mai lin într-un astfel de joc și nu l-am schimbat de-a lungul jocului. Jocul arată ok, nu neapărat next-gen, însă nici nu este un titlu cu o grafică urâtă.
Voice actingul este unul este unul bun în engleză și muzica completează foarte bine atmosfera întunecată a jocului. În schimb, nu am apreciat repetiția unor replici din partea lui KK, ce au loc destul de des, atunci când cumperi lucruri de la pisicile plutitoare sau când strângi suficient de multe punte pentru a le investi în dezvoltarea personajului.
Cu Ghostwire Tokyo m-am distrat. Am apreciat foarte mult felul cum arată și cum se simt luptele, dar nu și gameplay-ul repetitiv și aceeași rețetă de joc open world. Povestea este una destul de interesantă și am apreciat atmosfera și cultura japoneză, deși stereotipică pe alocuri, și mă bucur că se mai fac și jocuri cu acțiunea plasată altundeva decât în SUA sau Europa.
Jocul este disponibil pe PC sau pe PS5 la un preț de 280-290 de lei.
