Lectură de 2 min

Aș vrea să nu mai vorbim despre ”ce notă ai luat”

Abonează-te pe  
E o întrebare la care cei mai mulți dintre noi probabil că avem alergie. ”Ce notă ai luat?”. O dovadă că educația era despre a păstra niște aparențe, de a glorifica rezultatul fără a ne gândi la proces.
Aș vrea să nu mai vorbim despre ”ce notă ai luat”

Acest text a fost publicat prima oară în newsletter

Fii la curent cu lucrurile scrise de noi în fiecare zi la ora 9.00 dimineața prin newsletter-ul start-up.ro

Abonează-te aici

Acest articol a fost publicat ca o scrisoare către cititorii newsletter-ului start-up.ro, în secțiunea Nota Redacției, în data de 31 mai 2023. Te poți abona aici.

Scriu această scrisoare înainte de ziua copilului și cred că suntem toți datori cu un gând către cum ne-a fost școala, ce ne-ar fi plăcut și cum putem face lucrurile mai bine.

Dacă aveți în jurul vostru copii care se pregătesc de școală, atunci datoria devine și o presiune.

O să încep eu. Ascultam recent un podcast cu 2 figuri reprezentative din localul nostru pentru ce înseamnă parenting și școală. Una dintre ele, autoare și blogger de gardă veche, s-a mutat în Olanda și povestea ce fac oamenii ăia bine acolo.

Ce mi-a plăcut la sistemul lor e că la ei, copiii sunt încurajați să pună întrebări și până la 12 ani asta le e școala, cultivarea curiozității și a DE CE-urilor.

Iar acum, ca adult funcțional îmi dau seama cât de puțin am fost noi încurajați să explorăm, să testăm, să întrebăm și să experimentăm. Școala era un dat, materia era una, nu exista loc de debate.

În Olanda, mai povestește ea, testele sunt pentru profesori, ca să afle care e nivelul copilului și să vadă unde mai au ei de lucrat cu cei mici. MINDF**K. Nu sunt ca să iei 10 și să fii mândria tuturor.

Ce mai povestea ea este că în sistemul lor educațional nu există o cultură a excelenței, și că există o colaborare strânsă între părinte și profesor. Părinții primesc amendă dacă nu duc copiii la școală. Ba chiar au și un fel de cazier.

Școala, până la 12 ani, este despre curiozitate și plăcere, joacă liberă astfel încât copiii să nu aibă frică de școală, ci să iubească locul în care vin și învață. Copiii fac mult sport. Până la 12 ani, nu au teme.

Astea au fost câteva dintre lucrurile pe care le-am regăsit în povestea ei și care mi se par de bun simț pentru orice școală, de oriunde ar fi ea.

Aș vrea ca noi, cei se acum, dacă nu avem luxul de a alege o școală alternativă sau bani pentru o școală altfel, să facem ce e uman posibil. Să începem prin a nu mai întreba ce notă au luat cei mici. Să încercăm să îi învățăm să fie curioși. Și să nu mai punem presiune pe olimpiade, teste, coronițe și meditații.

Să vedem școala ca un teren de joacă, unde copiii sunt pregătiți pentru viață și să fim prezenți în explorarea lor, poate ne mai vin niște idei de a schimba ce nu merge.

Vă las acum, cu copilul interior sau cu cel de acasă și dacă aveți orice gând pe subiect, îl aștept.

Abonează-te pe  

Citeste mai departe:
mai multe despre:

Pe aceeasi tema: