Vlad Andriescu
Hai la vot
În săptămâna de dinainte de turul 2 al alegerilor prezidențiale start-up.ro a decis să contacteze antreprenori și specialiști din România pentru a vedea cum privesc ei importanța votului și momentului în care se află România. Am decis să dăm din nou o voce antreprenorilor mici și mari, investitorilor, specialiștilor din România.
start-up.ro susține fiecare cititor să participe la procesul democratic de vot, să-și spună opinia și să aleagă direcția pe care o consideră importantă pentru România. Dincolo de orice altceva, o prezență la vot cât mai ridicată arată interesul fiecăruia dintre noi pentru democrație.
De asemenea, start-up.ro este de 10 ani o publicație media care susține inițiativa antreprenorială, inovația, o perspectivă globală pentru țară, una care să ofere echitate socială și creștere pe termen lung.
Cine este Bogdan Almași?
Bogdan Almași este un antreprenor român cu peste 18 ani de experiență în diverse domenii, inclusiv banking, publicitate, retail, ospitalitate, imobiliare și tehnologie. Începând din 2014, s-a concentrat pe sectorul IT, în special pe tehnologiile emergente, cu un interes deosebit pentru blockchain.
Este CEO al Assetto și cofondator al Ronin, două inițiative care vizează integrarea tehnologiilor avansate în soluții practice pentru antreprenori.
"În lumea de azi, închiderea în sine nu înseamnă protecție, ci irelevanță"
Cum privești rezultatul Turului 1 de la alegerile prezidențiale și opțiunile pe care le avem în turul 2 acum?
41% dintre români au votat un politician populist, dar să nu uităm că aproape jumătate dintre tinerii români spun că ar prefera un regim autoritar. Este semnul clar că sistemul a eșuat în a oferi oamenilor un sens, o direcție, speranță. În aceste condiții, rezultatul primului tur din 4 mai nu este un accident, este un simptom.
Socialismul a fost un esec, dar capitalismul nu este nici el prefect. Actuala societate, construită în jurul capitalului și nu al Omului, este din ce în ce mai dură, mai inumană, o societate în care tinerii simt că nu aparțin, că muncesc fără să prospere, că nu contează decât cifre și indicatori, profiturile marilor corporații și averile celor mai bogați (privilegiații), iar visurile și demnitatea lor sunt neimportante. În fața nesiguranței, a neîncrederii în viitor și a disprețului elitelor față de cei mulți, tentația ordinii impuse este firească, aproape biologică.
Turul 2 nu e doar o alegere între doi politicieni, este o alegere între o Românie a fricii și una a construcției si dezvoltării. Între izolationismul autoritar, care promite răzbunare, și o reformă profundă a societății, a clasei politice și o mai bună guvernare, reformă care să aibă la bază statul de drept - respectarea strictă a regulilor de către fiecare dintre români, fără privilegii sau excepții.
Avem nevoie de mai mult decât de un președinte. Avem nevoie de o viziune nouă despre ce înseamnă să fii român în secolul XXI. Iar această viziune nu vine nici din trecut, nici din cinism, ci din curajul de a inventa o țară nouă, împreună. Așa cum Cioran spunea in "Schimbarea la față a României" - o lucrare obligatorie din punctul meu de vedere pentru orice aspirant la pozitia de Presedinte al României, avem nevoie de un lider care să ne conducă spre momentul în care putem spune că poporul român își asumă, în sfârșit, vocația de popor mare.
Care este direcția României care va aduce mai multe avantaje pentru mediul de business local, dar și pentru startup-uri?
România are o singură direcție corectă care să îi aducă avantaje reale pentru mediul de afaceri dar și pentru startup-uri, iar aceea este Vest. Si nu este vorba de geografie aici, este vorba despre valori si principii. Prima condiție pentru un mediu de business eficient este statul de drept, respectarea cu strictețe de către toti agenții economici și cetățenii a acelorași reguli. Doar în aceste condiții poți avea o concurență loială, predictibilitate și încredere, lucruri esențiale pentru orice antreprenor.
Ideile bune ale inovatorilor fondatori de startup-uri români pot deveni afaceri scalabile doar într-o țară conectată la economia europeană, cu acces la piețe, fonduri de investiții și know-how occidental. Într-un ecosistem închis, deconectat de la inovația europeană și internațională, condus discreționar, startup-urile vor înceta să existe încă dinainte de a ajunge măcar la stadiul de MVP.
Avem nevoie de un președinte care să știe ce înseamnă performanța la nivel internațional, care să își asume o strategie națională care să afirme România ca un hub regional al inovației. Zona Balcanilor are nevoie de o axă a inovației. Unul dintre capete este deja clar - Instanbul... Al doilea se joacă.
Deși Bucureștiul ar trebui să fie celălalt capăt al acestei axe (recomandat fiind de mărime, economie, etc.), lentoarea cu care ne mișcăm și riscul de a ne alege cu un președinte care se uită spre Est, nu doar ca orientare economică, ci ca model de putere discreționară, pot ușor să ne poziționeze în urma Budapestei sau chiar a Belgradului.
Cum putem deveni acest hub al inovației în regiune? Prin educație digitală reală, universități cu programe moderne corelate cu trendurile globale în tehnologie, universități care să își dezvolte latura practică, de business și să devină izvoare consistente de startup-uri spin-out, infrastructură modernă, incubatoare și acceleratoare conectate mult mai puternic la piețe internaționale și (foarte important) politici fiscale care să încurajeze riscul (inovatie, R&D, etc.) și nu să îl penalizeze. Asta nici măcar nu este "politică vestică", este bun sim economic.
În final, aș spune că direcția Vest este recomandată și pentru că în direcția Est am fi cu ochii în soare și la propriu și la figurat.
Cum ai explica unei persoane care nu înțelege modul în care funcționează mediul de afaceri importanța de a fi deschiși la o piață globală în momentul de față? Poate funcționa mediul de afaceri într-un context izolaționist?
Economia globală este precum un organism viu, funcționează pe bază de complementaritate: bem cafea din Etiopia sau Brazilia, într-o ceașcă produsă în China, purtăm haine cusute în Bangladesh, conducem o mașină proiectată în SUA și asamblată în Germania, cu baterii din Coreea de Sud, iar cand sunam la call-center ne raspunde un operator din India. Românii vând software în California, inovează în agricultură de precizie în Franța, construiesc aplicații fintech in UK si viitorul transportului - trenul hyperloop, în Elveția.
A refuza deschiderea către această piață globală înseamnă să te autoexcluzi dintr-un ecosistem interdependent, care nu poate funcționa fragmentat, iar când una dintre verigi încetează să își îndeplinească rolul este automat și rapid înlocuită de o alta. Un mediu de afaceri izolat este ca un organism care refuză să respire. Poate supraviețuiește pentru scurt timp, dar în cele din urmă se sufocă.
Dar cred că în cazul nostru, al românilor, aderența la curentul acesta izolaționist are o explicație în psihologia colectivă. În satul românesc adesea ceea ce venea din afară era perceput ca periculos.
Tânarul care pleca la oraș era avertizat să nu vobească cu străinii, ce era străin era de neîncredere. "Veneticii" erau priviți cu suspiciune, iar lumea satului românesc se agăța de certitudini, chiar și când acestea însemnau lipsuri și stagnare. Și să nu uităm că încă urbanul românesc are o componentă foarte consistentă de rural, fiind la prima sau maxim a doua generație mutată la oraș.
Doar că viitorul nu l-au creat niciodată cei care au stat în poartă și au privit cum trec vremurile prin fața lor. A fost creat de cei care au plecat în necunoscut, au riscat și au explorat. Așa cum Columb s-a aventurat și a rescris istoria, la fel românul trebuie să iși descopere vocația de pionier, nu de individ care se multumeste cu "sărăcia și nevoie și neamul", doar pentru că îi sunt familiare.
În lumea de azi, închiderea în sine nu înseamnă protecție, ci irelevanță. Dacă vrem să avem companii românești care să conteze, atunci trebuie să ne comportăm ca parte activă a unui "sat" global și nu ca o gospodărie care a tras obloanele și se hrănește cu frică.
Societatea românească și nu numai este divizată de diferite opțiuni politice, de diferite viziuni - care crezi că este modul în care ne-am putea așeza la aceeași masă pentru un obiectiv comun?
Părerea mea este că nu am trimis neapărat cei mai buni candidați în al doilea tur și nu mă refer aici la persoana fiecăruia dintre ei, ci la ceea ce reprezintă fiecare - două Românii diametral opuse, imaginea fidelă a divizării întregului popor.
Din păcate nu au fost suficient de mulți români care să prefere un candidat care să aibă un discurs care mai degrabă să unească și să îndemne la dialog. Pentru ca societatea românească să se poată așeza la aceeași masă există o condiție obligatorie: să acceptăm că nu putem avea cu toții aceleași opinii și că este normal să fie așa. Putem fi însă de acord asupra unui set minim de reguli și asupra unui obiectiv comun: demnitate pentru fiecare român si o țară funcțională, predictibilă și dreaptă. Problema noastră nu sunt opiniile diferite, ci faptul că nu mai avem un teren comun pe care să le exprimăm.
Trăim în bule, ne blocăm unii pe alții, suntem radicalizați algoritmic și ne intoxicăm cu cinism și agresivitate.Avem nevoie de un reset moral și civic care poate fi enunțat cam așa: respect față de reguli, față de adevăr și față de semeni.
Părerea mea este că singura soluție este să mutăm discuția din sfera ideologică, în sfera constructivă, să trecem de la "cine are dreptate" la "ce putem construi împreună". Putem începe să observăm cu toții complementaritatea dintre cele două viziuni diferite, aparent incompatibile, doar dacă enunțăm cu claritate scopul comun al tuturor românilor: o Românie în care nimeni nu este lăsat în urmă, dar nici ținut pe loc.
Distributismul, teoria economică și filosofică de la baza proiectului meu - Assetto, propune exact acest lucru: un nou contract social în care puterea economică nu este concentrată în mâinile câtorva, ci este distribuită către toți cei care contribuie real la economie. Co-proprietatea, participarea, transparența, toate pot deveni liantul dintre aceste două tabere aparent ireconciliabile. Nu ideologiile ne pot reconecta, ci accesul real la oportunități, la posibilități de a ne construi un viitor mai bun.
Așa cum Assetto propune "power back to the people" la nivel economic, la fel aplicații care folosesc tehnologia blockchain pot genera o întoarcere a puterii politice în mâinile oamenilor și o responsabilizare mult mai serioasă a liderilor politici. Bugetare participativă, referendumuri digitale mult mai frecvente pentru a evita izolarea politicienilor de realitatea și preocupările românilor de rând, transparentizarea mecanismelor decizionale, sunt doar câteva exemple de cazuri de utilizare a tehnologiei în sprijinul reconcilierii tuturor românilor.
E nevoie de lideri care ne unesc prin scopuri comune, nu prin dușmani comuni. Iar masa la care trebuie să ne așezăm este una de lucru, nu una ceremonială. Cu reguli, rezultate concrete și respect reciproc.
Care sunt riscurile dacă România s-ar decupla măcar din perspectiva guvernanților de la valorile europene și cum se poate reflecta acest lucru în accesul la fonduri?
Alegerea unui candidat izolaționist va avea ca principal rezultat o atitudine de neîncredere din parte partenerilor noștri occidentali. Românii ar transmite că nu mai sunt la fel de determinați să își asume respectarea valorilor pe care Uniunea Europeană le are la bază: stat de drept, reguli clare și transparente, transparență, echitate.
Europa nu poate susține prin alocare de fonduri europene regimuri care deraiază țările pe care le conduc de la aceste valori esențiale. 80 de ani de pace și prosperitate pentru țările membre ale Uniunii Europene sunt exclusiv rezultatul respectării stricte de către statele membre a acestor principii. Orice derapaj este un risc nu doar pentru țara care alege altă direcție, ci pentru întreaga comunitate.
Și precum șoarecele care intră în stup este rapid imobilizat într-un strat solid de ceară și în cele din urmă moare sufocat, la fel Uniunea Europeană are mecanisme prin care regimurile neloiale comunității europene sunt izolate și ulterior se pot sufoca sub propria lipsă de soluții. Primul dintre mecanisme este oprirea alocării de fonduri europene. Să spunem că în acest moment se lucrează pe aproape 1000km de autostradă finanțată exclusiv prin mecanisme de finanțare europeană. Doar atăt, deși mai pot fi enumerate o mulțime de obiective de investiții care pot deveni doar un vis frumos în cazul în care întoarcem spatele Europei.
Pentru antreprenori, startup-uri și investitori, decuplarea înseamnă sfârșitul predictibilității. Iar fără încredere, nu se construiește nimic solid, sustenabil și de lungă durată. Fără încredere, nu există progres.
Ce mesaj ai transmite cuiva care nu a ieșit la vot sau care se gândește că nu are cu cine vota, că niciun candidat nu-i îndeplinește cu totul dorințele?
I-aș spune că îl înțeleg perfect. Nici unul dintre cei doi nu a fost preferatul meu în primul tur, dar să votezi nu înseamnă să îți declari dragostea pentru un candidat. Să votezi înseamnă să decizi care este direcția pe care tu o consideri corectă pentru țara ta.
Dacă nu votezi, poți să stai liniștit pentru că alții votează pentru tine. De cele mai multe ori, cei care cred în frică, nu în progres, sunt mult mai prezenți la urne. Ei sunt cei mobilizați de ură, nu de speranță.
Într-un tur doi în care trebuie să alegem între două opțiuni imperfecte, nu decidem să nu votăm pentru că suntem în căutarea perfecțiunii. Alegem să evităm dezastrul, să salvăm terenul pe care vom putea construi mai târziu ceva mai bun. Dacă toți cei dezamăgiți ar fi mers la vot în ultimii 35 de ani, România ar arăta altfel astăzi. Dacă nu votăm, nu protestăm în tăcere, ci facem o concesie în tăcere.
Democrația nu se întâmplă o dată la cinci ani, dar în momentele cheie, prezența sau absența ta pot schimba soarta unei generații. Așa că ieși la vot, chiar dacă n-ai găsit candidatul ideal. Uită-te la CV-urile celor doi candidați și vezi ce din ce scrie acolo ți-ar plăcea să se fi regăsit și în CV-ul tău.
Primul în lume, sau sef de galerie?!
Performanță concretă cu un rezultat incontestabil, sau cel care scandează cel mai tare "Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor!" ?
Mie mi-ar fi plăcut să fiu atât de bun la o materie de studiu din liceu (oricare ar fi fost ea) încât să ajung să fiu cel mai bun din lume la acea materie. Dar nu am fost și încerc acum ca fondator de startup și evanghelist al distributismului.
