Vlad Andriescu
Hai la vot
În săptămâna de dinainte de turul 2 al alegerilor prezidențiale start-up.ro a decis să contacteze antreprenori și specialiști din România pentru a vedea cum privesc ei importanța votului și momentului în care se află România. Am decis să dăm din nou o voce antreprenorilor mici și mari, investitorilor, specialiștilor din România.
start-up.ro susține fiecare cititor să participe la procesul democratic de vot, să-și spună opinia și să aleagă direcția pe care o consideră importantă pentru România. Dincolo de orice altceva, o prezență la vot cât mai ridicată arată interesul fiecăruia dintre noi pentru democrație.
De asemenea, start-up.ro este de 10 ani o publicație media care susține inițiativa antreprenorială, inovația, o perspectivă globală pentru țară, una care să ofere echitate socială și creștere pe termen lung.
Această serie editorială este dedicată încurajării prezenței la vot și analizei obiective a opțiunilor.
Cine este Bogdan Munteanu?
Bogdan Munteanu este Managing Partner al agenției Market Cap PR, cu o experiență de peste 18 ani în domeniul comunicării. Este, de asemenea, purtător de cuvânt al Consiliului Patronatelor ESG din România (CPESGR), implicându-se activ în promovarea principiilor de guvernanță corporativă responsabilă și sustenabilitate în mediul de afaceri românesc.
În cadrul activității sale, Bogdan Munteanu se concentrează pe oferirea de soluții de comunicare eficiente și adaptate nevoilor clienților, contribuind la consolidarea imaginii și credibilității acestora pe piață.
"Economia României are nevoie de capital și de know-how străin ca de aer"
Cum privești rezultatul Turului 1 de la alegerile prezidențiale și opțiunile pe care le avem în turul 2 acum?
Turul 1 a fost o schimbare de paradigmă, marcată de aruncarea ireversibilă la coșul de gunoi al istoriei a candidaților partidelor care au guvernat din 1990 încoace. Este posibil ca aceste partide, care i-au susținut candidații pierzători, să o ia pe aceeași cale. Fie mai abrupt, prin alegeri anticipate, fie mai lent, la următorul ciclul electoral parlamentar, din 2028.
Astfel în Turul 2, au rămas în cursă doi candidați care reproduc, păstrând proporțiile micului colț de lume în care suntem, confruntarea electorală din SUA, încheiată în noiembrie 2024, între candidata așa-zis progresistă, Kamala Harris, și candidatul socotit suveranist, Donald Trump.
La fel ca în SUA, unul dintre candidați este acuzat ca fiind „omul Rusiei” și are o susținere masivă în social media, cu precădere în rândul păturilor mai joase ale societății, nemulțumite nu de avansul ultimelor decenii în sine, ci de inegalitățile pe care, în opinia lor, le-a generat tot acest progres.
Celălalt candidat are de partea sa așa-zisele elite, vreo 95% din media tradiționale, liderii de business, cadre universitare și artiști, cam toată „lumea bună”, cu vizibilitate în societate – oameni, care se tem că vom pierde beneficiile unei societăți libere și ne vom întoarce, dacă nu chiar în 1989, la un regim autoritar cu o spoială democratică, precum epoca Năstase (2000-2004).
Care este direcția României care va aduce mai multe avantaje pentru mediul de business local, dar și pentru startup-uri?
Doctrina „Prin noi înșine”, promovată de PNL în prima jumătate a secolului trecut, avea să-și dovedească falimentul în 1940. Atunci ne-am trezit și cu România Mare ciuntită de o treime din teritoriu și un sfert din populație, și fără o industrie de apărare pe care n-am putut să o construit doar prin forțe proprii, și fără aliați, prinși între Germania nazistă și Rusia sovietică.
O abordare similară ar eșua și azi, dar nu după câteva decenii, ci cel mult în 4-5 ani. Fix până la un nou ciclu electoral, când alegătorii, constatând că trenul a deraiat, l-ar putea repune pe șine, în direcția dorită. În 1996 am avut „schimbare”, apoi în 2000 și 2004 la fel.
Din păcate, din 2004 încoace, având doi președinți cu câte două mandate succesive fiecare, deși țara a progresat din punct de vedere economic, concomitent cu aderarea la UE, în plan politic am regresat. Calitatea liderilor politici a tot scăzut, iar alegătorii au arătat categoric că nu mai vor să-i crediteze.
Cum ai explica unei persoane care nu înțelege modul în care funcționează mediul de afaceri importanța de a fi deschiși la o piață globală în momentul de față? Poate funcționa mediul de afaceri într-un context izolaționist?
Economia României are nevoie de capital și de know-how străin ca de aer. Suntem departe de marile centre financiare ale lumii și de cele mai recente inovații, suferim din cauza exodului creierelor și ne înscriem în tendințele europene de îmbătrânire și scădere a populației.
Fără fluxuri de capital extern și fără deschidere către alte idei, alte abordări și alte piețe, nu avem nicio șansă să păstrăm ori să sporim tot ceea ce am acumulat în ultimele decenii. Deja există companii mari, precum UiPath și Bitdefender, care se impun pe piețe globale și altele, ca Digi, care au ieșit timid și în alte țări. Avem nevoie de mult mai multe astfel de firme.
La nivel politic avem nevoie să fim incluși în toate organizațiile și formatele de discuție la care putem avea acces, regionale și globale. E important să prindem un loc la masă, ca să nu fim puși „pe masă” sau „în meniu”, adică să se ia decizii care ne privesc direct asupra cărora să nu avem niciun cuvânt de spus.
Societatea românească și nu numai este divizată de diferite opțiuni politice, de diferite viziuni - care crezi că este modul în care ne-am putea așeza la aceeași masă pentru un obiectiv comun?
Ar fi cazul ca morții (PSD, PNL, UDMR) să rămână cu morții, iar viii – AUR și USR, plus partidele satelit rupte din fiecare – să găsească o cale de dialog și un proiect comun asupra căruia să cadă de acord.
În iunie 1995, a fost posibil ca toate formațiunile parlamentare să semneze „Declarația de la Snagov”, asumându-și pregătirea aderării la Uniunea Europeană. De ce nu ar mai fi posibil un acord similar și astăzi?
Pentru a ne pregăti pentru un viitor care vine ca un tsunami peste noi, este obligatoriu un acord similar care să răspundă la întrebări precum:
- Ce facem după ce nu mai avem fonduri europene? Din 2027, ar urma să devenim contributor net la bugetul UE.
- Deși impactul nu va fi imediat, căci decontările se fac cu întârziere, după 2030, din ce surse vom mai finanța marile proiecte de infrasturctură pe care nu le vom fi finalizat până atunci?
- Ce facem cu cei peste 30% dintre români supuși riscului de sărăcie și excluziune socială, chiar la nivelul anului trecut, în pofida dezvoltării economice a țării?
- Cum va arăta România când populația va fi la fel de îmbătrânită precum a Japoniei?
- De câți imigranți vom avea nevoie, de unde îi aducem și cum îi integrăm?
- Până unde mergem cu integrarea inteligenței artificiale în actul de guvernare?
Care sunt riscurile dacă România s-ar decupla măcar din perspectiva guvernanților de la valorile europene și cum se poate reflecta acest lucru în accesul la fonduri?
Se vorbește despre „valorile europene” cu același fanatism cu care se mizase exclusiv pe „garanțiile anglo-franceze”, până când acestea nu am mai existat: în vara anului 1940, Franța fusese învinsă, iar Marea Britanie era bombardată și amenințată de o invazie.
La fel și astăzi, prea mult se interpretează aceste valori în termeni ideologici, ale grupărilor politice din Parlamentul European și Consiliul UE. Dar Europa înseamnă mai mult decât niște trenduri politice, ba chiar mai mult decât Uniunea Europeană.
Europa se schimbă. Italia este deja condusă de un premier care și-a făcut debutul în politică, în 1992, într-o formațiune neofascistă. Dacă ne trezim că niște „cai nărăvași”, cum sunt văzuți acum premierul Ungariei și al Slovaciei, devin majoritari în Consiliul Uniunii Europene? La care „valori europene” ne vom mai raporta atunci?
Excesul de „valori europene” ideologizate poate dăuna dezvoltării economice, la fel cum este periculoasă dependența exporturilor românești, care merg în proporție de peste 72%, către state UE. Este de înțeles a nu dori să avem de-a face cu Rusia, o țară care a dovedit de nenumărate ori că numai binele nu ni-l dorește, dar nu putem să facem abstracție de „valori non-europene” și de oportunități economice pe care le putem valorifica dacă ne îndreptăm și către SUA, China, India, Coreea de Sud, Japonia, țările arabe sau latino-americane. Avem nevoie de o mai mare deschidere spre lume.
Ce mesaj ai transmite cuiva care nu a ieșit la vot sau care se gândește că nu are cu cine vota, că niciun candidat nu-i îndeplinește cu totul dorințele?
Fiecare are dreptul și să voteze, și să nu voteze, și să spună cu cine a votat, și să păstreze secretul asupra alegerii sale! Nimeni nu ar trebui să voteze nici de frica „Vin rușii și naționalizările”, pe care o proiectează una dintre tabere, nici de spaima „Vin homosexualii și vă iau copiii” – pe care o vehiculează cealaltă tabără.
Alegerile nu trebuie văzute ca un sfârșit al lumii, ca o dihotomie ireconciliabilă între candidatul-monstru și candidatul-salvator. Niciunul dintre candidații din Turul 2 nu este un drac atât de negru precum îl portretizează adversarii săi.
Oricare câștigă va avea nevoie de colaborare și reconciliere, de o majoritate parlamentară pentru a desemna un premier. Câștigătorul va fi președinte într-o perioadă de criză economică, ceea ce îl va face vulnerabil sau chiar „suspendabil”. Oricine pierde va rămâne un redutabil lider al Opoziției. Așadar, cu bune și mai puțin bune, România va continua și după 18 mai.
