Potrivit publicației Tech Fixated, această metodă non-invazivă schimbă modul în care se poate interveni asupra unor afecțiuni cerebrale patologice.

Cum funcționează tehnologia

Bariera hemato-encefalică este o structură naturală care protejează creierul prin restricționarea accesului substanțelor din sânge. În mod tradițional, aceasta împiedică și livrarea medicamentelor terapeutice în zonele afectate.

Tehnologia propusă implică injectarea în sânge a unor microbule - particule microscopice pline cu gaz. Sub acțiunea undelor ultrasonice focalizate, aceste microbule vibrează și pun presiune ușoară pe celulele ce alcătuiesc bariera, creând deschideri temporare. În acest interval, medicamentele, în special anticorpii anti-amiloid, pot pătrunde în regiuni cerebrale afectate. După câteva ore, bariera se reface natural.

Sistemele moderne de ultrasunete pentru acest scop sunt prevăzute cu zeci până la sute de elemente individuale care pot fi controlate independent, ceea ce permite focalizarea precisă asupra unor regiuni mici ale creierului, fără afectarea țesuturilor învecinate.

Rezultatele clinice și limitele actuale

Studiile raportate au arătat că, în 4 din 6 pacienți supuși procedurii, nivelurile de amiloid au scăzut comparativ cu valorile inițiale. Tratamentul nu implică anestezie sau incizii - pacienții rămân conștienți și ies din unitatea medicală în aceeași zi.

Siguranța pare promițătoare: deschiderea barierei a fost limitată doar zonelor necesare procedurii, iar reinchiderea a avut loc în 24–48 de ore, fără dovezi de efecte secundare sau imprevizibile. Totuși, nu toți pacienții au răspuns pozitiv - unii chiar au prezentat creșteri ale plăcilor.

Un alt aspect important este că, în unele cazuri, tehnica de ultrasunete a declanșat mecanisme interne care au contribuit la eliminarea amiloidului, fără administrarea concomitentă de medicamente.

Limitele actuale includ faptul că procedura pare mai eficientă în stadii incipiente ale bolii, când daunele neuronale nu sunt extinse. De asemenea, costurile echipamentelor și limitarea la centre specializate reprezintă bariere în adoptarea largă.