Highguard este noul joc creat de Wildlight Entertainment, un studio de gaming creat de foști dezvoltatori Apex Legends, și este un joc de tip „PvP Raid Shooter”, care a fost anunțat de nicăieri și care a dispărut din sfera publică la fel de repede pe cât a apărut.

De la trailerul surpriză din cadrul The Game Awards, detaliile despre gameplay, personaje și acțiune au fost ținute secret, iar lansarea (care spera să fie una surpriză, similară cu Apex Legends) a fost întâmpinată cu o mare de recenzii negative și jucători dezamăgiți. În ultimele 24 de ore de la scrierea acestui review, numărul maxim de jucători a fost sub 6.000. Pentru comparație, la lansarea de acum 2 săptămâni, jucătorii au atins un număr maxim de 97.000.

L-am jucat și eu la lansare, cu o minte deschisă și fără să pun presiunea experienței mele cu Apex, iar dezamăgirea mea a apărut nu prin comparație, ci prin lipsa de coerență și elementele vizuale plictisitoare.

Highguard: ce se întâmplă când ești prea ambițios

Un meci de Highguard are două echipe a câte trei jucători se luptă pentru un item numit Shieldbreaker, adică o sabie care trebuie introdusă în scutul care înconjoară baza echipei inamice. Când sabia este introdusă, un turn-tanc care distruge scutul apare, iar echipa care a invocat această mașinărie poate să invadeze baza inamică.

Studiu: dependența de importuri crește necontrolat deficitul comercial în România

Singurul mod de joc este structurat în câteva faze: fortificarea propriei baze prin solidificarea pereților, lupte cu echipa inamică pentru sabie, iar apoi apărarea/invadarea bazei, care se întâmplă, de asemenea, în mai multe faze. Practic, ca să invadezi cu succes baza, trebuie să detonezi trei bombe, în trei locații diferite.

Când un raid este apărat cu succes (adică baza apărătorilor încă mai are viață), pașii sunt reluați.

Dacă ești confuz de descriere, și eu am fost într-o ipostază similară în timp ce mă jucam. Obiectivele și structura unui meci nu este intuitivă, iar tot procesul de fortificare se simte de cele mai multe ori inutil, din moment ce nu ai timp și materiale pentru a face acest lucru trebuie colectate manual, printr-un proces lent de a lovi niște cristale specifice cu un topor. De asemenea, aceste cristale te pot ajuta să cumperi armură și arme mai bune, dacă nu mai vrei un joc de acțiune și îți este dor de Minecraft.

Vorbind de acțiune, Highguard se simte relativ lent. Hărțile sunt mari (pentru că poți călări diverse animale, precum cai, urși sau grifoni), motiv pentru care echipele de 3 persoane fac jocul să pară… pustiu. După ce pleci din bază în căutare de loot, ești aruncat într-o lume generoasă, dar unde nu ai multe de făcut: cauți echipamente, deschizi chest-uri și spargi cristale pentru upgrade-uri.

Orange România și .lumen ajută nevăzătorii: “câinele ghid” de pe cap ce funcționează ca o Tesla

În cazul în care dai de echipa inamică, sau ajungeți în punctul de a vă lupta pentru Shieldbreaker, luptele se vor simți scurte și nu foarte intense. Un pistol bun te poate ucide cu trei gloanțe în corp, iar dacă ești eliminat, începe așteptarea unui respawn, apoi drumul către locul unde ai pierdut loot-ul pe care l-ai strâns până atunci.

Lipsa de riscuri, o dezamăgire vizuală

Obiectiv vorbind, jocul arată bine. Clădirile, armele, animalele și elemente vizuale sunt plăcute și bine construite. Peisajele sunt un amestec de fantezie clasică și tehnologie adaptată la estetica medievală, dar armele nu par să se integreze bine cu restul lumii, fiind clasicele pistoale pe care le poți găsi în orice alt shorter. Asta mi-a provocat o ușoară discrepanță vizuală și senzația că alerg cu un sniper în jocul greșit.

Un sentiment similar vine și de la turnul-tanc invocat de Shieldbreaker. Este o construcție uriașă și, dacă ne uităm doar la ea, una bine făcută. Dar, la fel ca multe elemente din Highguard, ele sunt executate bine doar ca obiect unitar, nu ca o componentă a unei lumi în care trebuie să crezi.

O altă problemă la nivel vizual sunt, din nefericire, personajele. Highguard are în prezent opt personaje, numite Wardens, dintre care foarte puține mi se par memorabile ca design și abilități. Singura excepție adevărată este Una, un personaj care poartă o mască și care are abilitatea de a invoca mici creaturi care îți aduc loot sau te ajută să protejezi baza.

Restul personajelor arată ca orice om obișnuit, fără caracteristici vizuale care să ne spună mai multe despre povestea lor. Sunt alegeri și stereotipuri care au mai fost create de multe ori, de la roșcata care este femeia-poster la bărbatul brutal care distruge pereți cu gheare magice. Este greu să îi separi de orice alt NPC care ar putea trăi într-o astfel de lume. Există skin-uri, bineînțeles, care fac personajele să aibă mai multă personalitate și să arate interesant, dar faptul că un design bun (și în cazul ăsta, foarte rar din selecția oferită de Highguard până acum) necesită o plată este dezamăgitor.

Cu toate că unul dintre fondatorii studioului, Chad Grenier, crede că apariția lor în cadrul Game Awards a făcut mai mult rău decât bine lansării, nu cred că o lansare total neașteptată putea să schimbe faptul că personajele sunt greu de iubit și mecanicile sunt pline de stângăcie și inconsistență.

Știu că review-ul este negativ, dar îți recomand, totuși, să îl încerci și să îți formezi propria opinie. Jocul este gratuit și încă la început de drum, așa că îmi propun să îl reîncerc dacă vor exista personaje mai complexe, mai multă poveste și schimbări la nivel mecanic, precum hărți mai mici sau game mode-uri mai accesibile.