Jocul se simte viu unde personajele vor reacționa la acțiunile tale. De la modul în care ești îmbrăcat până la modul în care te comporți. NPC-urile nu sunt doar decor – au vieți, programe, case pe care le poți jefui și chiar te pot denunța la gărzi dacă te prind purtând obiectele furate de la ei.
Asta crește imersiunea și chiar simți că nu te joci ceva în fața unui monitor, ci că ești acel personaj, în acea lume.
Eu joc RPG-uri pentru poveste de cele mai multe ori. Iar KCD2 satisface această nevoie într-un mare fel. Actoria excelentă și dialogurile realiste creează personaje de care chiar îți pasă.
Henry și Hans sunt foarte buni împreună. Relația lor începe ca o comedie cu niște personaje care dau de greu și cad din lac în puț, cum se zice, dar pe măsură ce povestea devine mai serioasă și miza crește, ajungi să îți pese de soarta lor și a celor din jurul lor.
Hans este excelent și un personaj foarte amuzant. De fapt, toată povestea are o notă amuzantă pe care nu prea o vezi în jocuri video de genul acest.De asemenea, Henry este mult mai complex decât în primul titlu. Povestea sa este mai personală, motivațiile sale sunt mai adânci, iar relațiile lui sunt mai bine conturate.
Un alt aspect interesant este că povestea se desfășoară uneori din perspectiva altor personaje, cum ar fi Godwin. Acest lucru ajută la legarea narativă a evenimentelor și pune în evidență personajele importante dintr-o lume imensă, plină de oameni care interacționează între ei.
Libertatea de gameplay și designul quest-urilor
Unul dintre cele mai impresionante aspecte ale KCD2 este nivelul de alegeri și libertate. De exemplu, dacă ai un obiectiv precum „Intră în castel”, jocul îți oferă multe de moduri de a face asta:
- Poți fura o cheie,
- Poți te furișezi,
- Poți te deghizezi,
- Poți escalada un zid,
- Poți intra cu forța,
- Sau chiar poți convinge pe cineva să te ajute.
În plus, spre deosebire de multe jocuri AAA moderne care îți umplu harta cu markere și obiective, KCD2 îți oferă doar un scop general și te lasă să găsești singur soluția. Asta face ca fiecare decizie să se simtă mult mai autentică. Și aici intră în joc și sistemul de salvare, care poate fi ușor frustrat. În joc te poți salva doar dacă bei o anumită poțiune sau dacă te culci în patul tău. Asta înseamnă că nu te poți salva înainte de o mare luptă sau înainte de o decizie importantă. Teoretic. În acest al doilea joc, Warhorse Studio a implementat o funcție precum Save and Quit pentru momentele când trebuie să lași lucrurile deoparte. Util, însă poate fi abuzat și poți face save and quit oricât dorești.
Altfel questurile secundare sunt în general foarte bune. Spre deosebire de Avowed, aici majoritatea sunt mai interesante decât par inițial și pot fi lungi, pot apărea întorsături de situația și îți pot cere să iei niște decizii importante. Jocul nu te obligă să le faci, dar vei dori și nu pentru recompensă, pentru că rareori vei primi ceva extraordinar, ci pentru poveste, personaje și pentru îmbunătățirea lui Henry. Adică sunt dispus să bat cu ciocanul săbii și potcoave de cai doar ca să-l îmbunătățesc pe Henry și să-i cresc măiestria, dar în realitate nu aș vrea să petrec 30 de minute să fac flotări.
Un joc care cere răbdare
KCD2 este un joc pentru care trebuie să fii în dispoziția potrivită ca să-l joci. Nu este un joc pe care să-l „grăbești”. Este un joc care îți respectă timpul, dar nu îți respectă planurile – și tocmai asta îl face atât de special. De exemplu, într-o seară am zis să termin un quest și apoi mă culc. Cred că era în jur de 10:30 pm. M-am culcat la 1:45 am. Fiecare pas mă ducea la un altul și tot așa.
Nu e genul de joc care îți oferă satisfacție instantanee; este o experiență imersivă care cere răbdare. Câteodată trebuie să faci activități plictisitoare precum să cari un număr de saci, să sapi un șanț și tot așa. O să o faci pentru că frumusețea jocului este că fiecare acțiune a ta progresează personajul într-un fel sau altul. Devii mai puternic, mai inteligent dacă citești cărți, mai bun cu sabia dacă te lupți des și tot așa.
Pe măsură ce faci quest-uri, îți îmbunătățești forța, furtivitatea, alchimia și alte abilități. Sistemul de progresie este similar cu Skyrim – faci ceva des, devii mai bun la acel lucru.
De exemplu, dacă porți echipament greu pentru mult timp, îți crește forța. Dacă bei mult alcool, devii mai rezistent la băutură (și asta are un impact real în poveste).
Mai ales la început trebuie să ai răbdare pentru că Henry va fi destul de slab, vei putea fi învins ușor în luptă și nici alte skiluri nu prea ai, însă pe măsură ce crești în nivel și satisfacția ta va fi din ce în ce mai mare. Deci ca să devii mai bun nu trebuie să speri să-ți pice nu știu ce armă, ci doar trebuie să joci jocul.
Jocul poate fi dificil și nu mă refer doar la combat. De exemplu, eu era să mor de foame, la propriu pentru că nu aveam niciun fel de mâncare la mine și zona unde eram nu găseam nimic să fur și nici nu puteam să cumpăr de la cineva. A trebuit să merg pur și simplu până în alt sat unde am găsit o tavernă. Eram amețit și Henry nu mai vedea bine, ecranul era blurat. Să faci poțiuni nu înseamnă doar să apeși pe un buton și jocul le face automat, ci aici chiar trebuie să citești instrucțiunile să adaugi elementele la timp și modul în care este menționat.
Prezentare, grafică și atmosferă
Kingdom Come: Deliverance 2 oferă o experiență vizuală și auditivă impresionantă, îmbunătățind semnificativ elementele care au făcut primul joc memorabil. Jocul rulează pe o versiune modificată a motorului CryEngine, oferind îmbunătățiri vizuale notabile față de predecesorul său.
Iluminarea și umbrele sunt mai naturale și realiste, cu tonuri care reflectă mai precis mediul înconjurător. Texturile de mediu au o calitate vizibil îmbunătățită, în special la nivelul solului și al vegetației.Personajele beneficiază de îmbunătățiri semnificative, cu trăsături faciale mai bine definite și realiste.
Jocul nu implementează ray tracing, ceea ce poate duce la unele artefacte vizuale, în special în cazul reflexiilor. De asemenea, pot apărea unele probleme de pop-in în zonele deschise și un shimmering.
Sunet și Voice Acting
Designul audio al Kingdom Come: Deliverance 2 este meticulosul creat pentru a te cufunda în atmosfera medievală autentică. Efectele sonore sunt realiste și dinamice, de la zgomotul metalic al săbiilor în luptă până la sunetele subtile ale naturii. Vocile actorilor aduc la viață personajele diverse, cu accente și dialecte atent implementate pentru a reflecta diversitatea culturală a lumii jocului.
Hans Capon se remarcă în mod deosebit prin interpretarea sa, oferind momente de comedie autentică.Muzica orchestrale subliniază momentele dramatice ale jocului fără a copleși gameplay-ul.
Kingdom Come: Deliverance 2 oferă o experiență vizuală și auditivă de înaltă calitate și probabil o să fie unul dintre cele mai arătoase jocuri din 2025. Altfel jocul a rulat bine pe PC-ul meu cu o placă video RTX 4080 Super și un procesor Ryzen 5 5600x și 32 GB RAM. Am avut o medie de 81,7 FPS la setări grafice maxime și la rezoluție 4K cu DLSS Performance și o utilizare a plăcii video de 83%, deci ar mai fi loc de îmbunătățire. 1% lows au fost în medie 65 FPS. L-am instalat și pe Steam Deck și rulează bine la 30-40 FPS pe setări low. E disponibil și pe GeForce NOW dacă nu ai un PC capabil să-l ruleze.
Verdict
Kingdom Come: Deliverance 2 este un joc special. Este mai mare, mai bun și mai frumos decât primul, dar rămâne fidel filosofiei sale: o experiență realistă care te va recompensa cu vârf și îndesat dacă ai puțin timp și răbdare.
Nu este un joc pentru toată lumea, dar dacă îi acorzi timpul și atenția necesare, vei descoperi unul dintre cele mai bune RPG-uri ale anului.