REVIEW Senua’s Saga: Hellblade 2 - se joacă ca un film de artă

Începutul jocului este ca un coșmar în care ești conștient și controlezi personajul principal, însp nu unul din care vrei să te trezești, ci unde vrei să te lupți să-ți învingi fricile. Acest titlu este o continuare și cei care ați jucat Senuas Sacrifice știți la ce să va așteptați. Sequel-ul nu este o reinventare, ci o perfecționare a stilului introdus cu primul joc cu mai mult accent pe atmosferă și imersiune, dar cu același puternic fir narativ.

Imediat cum ai pornit jocul și ai pus căștile pe cap ești învăluit în această lume dură, întunecată și intensă. Jocul a fost creat cu tehnologia de sunet binaurală, adică sunetul vine dintr-o parte sau alta. Încă din primele minute vei auzi o voce în stânga, alta în dreapta. Altădată simți cum se mișcă sunetul în jurul capului tău. Este o senzație cu adevărat specială și foarte imersivă . În același timp, extrem de potrivită aici deoarece Senua are tulburări interioare, suferă de episoade de psihoză, ceea ce o face să aibă halucinații, să audă voci și să vadă lucruri pe care alții nu le găsesc în realitatea obiectivă, ca să zic așa.

Jocul începe cu un mic rezumat al primului titlu, deci poți să începi direct cu acesta dacă dorești. Senua este protagonista și este o luptătoare celtică care vrea să se răzbune pe vikingi pentru că i-au ucis prietenii și iubitul. Aceasta pleacă în acea călătorie de răzbunare în primul joc fiind presată și de aceste psihoze, halucinații și astfel realitatea obiectivă este amestecată cu mitologia nordică.

În Hellblade 2, Senua nu mai este condusă de răzbunare, ci de nedreptate și ajunge în Islanda pentru a opri raidurile vikingilor care îi luau semenii drept sclavi pentru a-i duce pe insulă. Pentru că este un joc cu un accent puternic pe narațiune nu o să dau spoilers, dar o să vorbesc puțin despre premisă, teme și direcție pentru că altfel este și foarte greu să vorbești despre acest joc.

Un algoritm de inteligență artificială vrea să-ți traducă ce spun porcii

Era ținută ca și ceilalți drept sclav, însă barca eșuează și ajunge pe țărm în urma unei furtuni. Dezorientată, obosită și cu o vreme de coșmar de furtună, ploaie și frig, Senua vrea să încerce să-i salveze pe ceilalți captivi și să ajungă la cei responsabili.

Aceste prime momente setează deja o atmosferă extrem de apăsătoare, depresivă și grea. Simți cât de sleită de puteri este Senua, dar și auzi cum este condusă de propriile gânduri interioare, dar și de vocea tatălui ei care vrea să o tragă înapoi în întuneric. Ca și în primul joc, Hellblade 2 are două fire narative: unul interior al protagonistei și cel exterior a ceea ce se întâmplă cu oamenii de pe insulă. Ca de obicei, cele două fire narative sunt interconectate și se încolăcesc unul în jurul celuilalt.

Hellblade 2 abordează teme precum puterea individului asupra destinului, monștrii interiori și supraviețuire. De asemenea, o vedem pe Senua progresând în această luptă cu boala și mai stăpână pe sine, însă în continuare este bântuită de halucinații și îndoieli cu privire la ceea ce este real și ce nu.

Per total, mi-a plăcut povestea, dar nu am simțit-o foarte originală sau să aducă o nouă perspectivă asupra temelor identificate de mine anterior. Însă ce mi-a plăcut extraordinar de mult este cât de cinematic este jocul.

Rusia amendează Google cu mai mulți bani decât există în toată lumea

Poate ai observat deja că în imaginile editate de mine nu vezi niciun element de UI și asta nu este de la mine, ci de la joc care așa funcționează. Nu există nicio bară de health, stamina, hartă, busolă sau orice altceva. Ești doar tu și Senua. Pentru același efect cinematic, cei de la Ninja Theory au decis să livreze jocul în acest format cu margini negre sus și jos, la fel ca într-un film. Și subtitrările sunt dezactivate la început, tot pentru a te imersa complet în această imagine și lume și să nu te lași distrat de orice altceva.

Pentru a șterge linia despărțitoare dintre film și joc video, Ninja Theory a folosit foarte mult performance capture, au creat dubluri digitale ale actorilor, ale costumelor, a apelat la fotogrammetrie, o tehnică de determinare exactă a formelor, dimensiunilor și poziției în spațiu a detaliilor fixe sau mobile din teren cu ajutorul fotogramelor realizate în islanda. Deci spațiile pe care le vezi în joc sunt bazate pe cele existente în realitate. Toate aceste elemente ajută deoarece de multe ori nu știam dacă ceea ce văd este o imagine filmată, un actor sau un personaj realizat pe calculator. Absolut impresionant. Atenția la detalii în acest titlu este incredibilă și poate fi echivalentul unui obiect hand made realizat cu foarte multă meticulizitate.

Jocul folosește Unreal Engine 5 și va fi un exemplu de dat pentru grafică next-gen. Expresiile faciale ale personajelor, mai ales ale lui Senua sunt foarte realiste și probabil cele mai bune din industria jocurilor la momentul actual. De la umbrirea subtilă și translucidă a pielii, la ochii realiști, la dinții perfecți - totul arată fantastic.

Animațiile sunt fără de cusur, iar aici se vede munca depusă în performance capture. Combatul este o experiență în sine: foarte visceral, fizic, obositor și real. Simți când realizezi un atac, când te aperi și ești transportat acolo. Aici ajută și faptul că totul se întunecă în jur și vezi doar inamicii care vin din toate părțile. Uneori luptele sunt scurte, alteori durează și 10 minute cred și te simți ca într-un film John Wick. Fantastic. Cei de la Ninja Theory au petrecut 69 de zile în performance capture doar pentru scenele de luptă. În originalul Hellblade, scenele de lupta au fost filmate în două zile.

Sunetul joacă un rol extrem de important într-un astfel de titlu și calitatea aici este foarte înaltă: de la un voice acting superb, la muzica subtilă pe alocuri, la sunetul mediului înconjurător, la vocile absolut înfricoșătoare pe care le auzi uneori.

De asemenea, jocul are și contraste și nu e doar întuneric și atmosferă depresivă, ci și lumină, soare și pare în unele momente. Singurul lucru care poate nu s-a ridicat la același nivel este redarea apei, însă este un lucru mărunt. În plus, am rulat jocul pe un monitor OLED și am fost cu adevărat impresionat de calitatea unui asemenea display pe care-l testez în acest moment și a ilustrat foarte bine anumite momente în care ești învăluit de întuneric, mai ales în modul HDR. Nu dau note la jocuri, însă 10, fără îndoială pentru prezentare.

Și acum să vin și cu un contra argument: Senua’s Saga: Hellblade 2 este mai puțin un joc și mai mult o experiență. Gameplay-ul în sensul clasic este la minimum. Te miști cu WASD, blochezi cu Control și te ferești cu Space, interacționezi cu mediul înconjurător cu F și cu E activezi diferite puzzle-uri. Ataci cu left click și right click. Nu există inventory, arme, armuri, skiluri sau experiență. Jocul este liniar cu puține deviații unde descoperi puncte care-ți dau mai multe informații despre poveste.

Toate aceste lucruri mi se par potrivite pentru experiența cinematică pe care a creat-o Ninja Theory, dar jocul poate fi și plictisitor în unele momente, când nu se întâmplă mare lucru sau când parcurci zone mai lungi în care doar auzi vocile din cap vorbind singure.

Studioul a mers într-atât de mult să facă jocul accesibil și celor care nu au nici cea mai vagă idee despre jocuri video încât poți să automatizezi luptele. Un fel de autoplay în care tu doar stai și urmărești spectacolul brutal. Altfel poți să scazi dificultatea luptelor dacă simți nevoia.

Există și puzzle-uri logice ca în primul joc pe care trebuie să le rezolvi, dar mai puține de genul găsește acest simbol de pe rună în mediul înconjurător, iar aici au fost mai multe în care vezi o lume cu susul în jos cu elemente care nu sunt în realitate. Activând anumite puncte mediul înconjurător de jos se schimbă și astfel primești acces la anumite zone și tot așa. Puzzle-urile sunt destul de simple și nu m-am blocat la niciunul. Și cam atât e gameplay-ul. Deci partea de joc efectiv este destul de redusă.

Am rulat jocul pe un desktop PC cu o placă video RTX 2080 Ti, procesor Ryzen 5 5600x și 32 GB RAM, deci nu cel mai nou PC, și a mers foarte bine, în opinia mea. Am avut o medie de cam 45 de FPS pe setări grafice High la rezoluție 2560 x 1440 pixeli cu DLSS Quality activat. În unele momente se ducea și spre 60 de FPS, dar și unele în care ajunge la 40 de FPS. A fost o experiență foarte smooth, fără bug-uri, probleme sau crash-uri.

Senua’s Saga: Hellblade 2 este excelent în opinia mea și un titlu care va câștiga multe premii mai ales la categoria grafică, sunet, atmosferă și poate și story, însă clar că nu este pentru toată lumea. Este o experiență cinematică cu elemente de gameplay, care nu va fi pe placul tuturor, însă asta este ok deoarece avem nevoie de jocuri noi, originale care să schimbe felul în care vedem jocurile video. Până la urmă avem o sumedenie de jocuri open world copy paste cu aceleași elemente de gameplay.

O copie a jocului a fost oferită de Xbox pentru review. Senua’s Saga: Hellblade 2 se lansează astăzi 21 mai pe PC și pe Xbox și-l găsești pe Game Pass, unde te sfătuiesc să-ți faci cont deoarece mi se pare o ofertă foarte bună.