Florin Cașotă
Stray a stârnit curiozitatea internetului încât de când a fost dezvăluit în cadrul unui eveniment PlayStation. Și pe bună dreptate deoarece era vorba de un joc cu o pisică în rolul principal și într-un mediu înconjurător cyberpunk. Dacă un lucru este sigur pe lumea aceasta este fascinația oamenilor pentru pisici.
În Stray joci cu o pisică fără nume și cu care poți face toate lucrurile pisicești: te plimbi, dormi, te speli, te urci pe obiecte, dobori lucruri, te ascunzi în cutii și strici mobila și covoarele cu ghearele. Dacă era doar atât probabil ar fi fost suficient pentru iubitorii de pisici, însă Stray este mai mult de atât și eu îl recomand și celor care nu sunt iubitori de pisici.
Despre pisici și roboți
Stray începe cu un grup de pisici la plimbare, tu o controlezi pe una dintre ele, pe cea mai portocalie și ca un fel de mic tutorial începi să explorezi mediul înconjurător, să sari de pe un obiect pe altul și să miauni. La un moment dat, aluneci și prietenii tăi blănoși se uită neputincioși la tine în timp ce cazi. Te trezești într-un oraș cu aer cyberpunk care pare să fie populat doar de roboți.
Prin mesaje ești direcționat către o casă unde dai de o dronă mică ce pare să fii fost a unui om de știință. Aceasta te va ajuta în aventura ta și poate debloca uși, poate traduce limbajul roboților și comunică cu pisica. Practic, această mică dronă reprezintă singurul mod direct prin care percepi povestea spusă de joc. Indirect afli foarte multe doar prin observație, prin discuțiile scurte cu roboții, iar mediul înconjurător poate spune mai multe decât crezi.
Stray nu este doar aventura acestei pisici care încearcă să iasă din nou la suprafață, ci este și una de mister în care încerci să afli ce este cu acest oraș, unde sunt oamenii, ce se întâmplă cu acești roboți și de ce nu încearcă să iasă la suprafață.
E un lucru interesant să ai drept protagonist o pisică pentru că ai o altă perspectivă utilă atât din punct de vedere al gameplay-ului, despre care o să vorbesc mai departe, dar și din cel al poveștii. Ca o pisică ești un observator foarte bun a ceea ce se întâmplă în jurul tău deoarece ești mic și nu prea ești băgat în seamă, mai ales de roboți care nu sunt familiari cu existența unor astfel de animale. Îi poți observa de la distanță și îi vezi cum-și duc existența inutilă în acest oraș închis. Există chiar un buton, L2, prin care poți face zoom și astfel poți percepe mai bine atmosfera din acest oraș trist.
Ce s-a întâmplat vei afla de-a lungul poveștii și nu vreau să stric misterul în acest review. Nu este o poveste cu întorsături de situație dar este una destul de emoționantă și nu te-ai gândi că ar fi posibil asta când ai un protagonist ce nu vorbește, iar celelalte personaje sunt roboți.
Povestea este scurtă și o s-o termini în cam 5-6 ore de joc, în funcție de cât ești de dispus să explorezi. Cam puțin pentru un joc video, însă dacă ar fi lungit-o cred că ar fi afectat calitatea produsului final.
Să fii o pisică este surprinzător de distractiv
Odată cu acest joc am început să fiu mai înțelegător cu pisica mea care se urcă noaptea pe mașina de scris, pe tăblia patului, ce doboară lucruri de pe birou sau de pe comodă, care-și face ghearele pe tocurile ușii și care câteodată pur și simplu aleargă prin casă. De ce să fiu mai înțelegător? Pentru că asta am făcut și eu în Stray, mă urcam pe tot ce vedeam, mai doboram lucruri și mi-am făcut ghearele pe uși, covoare și canapele.
Chiar și când nu era nevoie mă urcam pe obiecte, de ce? Pentru că perspectiva era prea joasă: pisicile sunt creaturi mici iar mediul înconjurător este unul de oameni creat pentru oameni. Asta înseamnă că pe un scaun sau pe o masă poți vedea altfel lucrurile și ai o perspectivă mai largă asupra mediului înconjurător și asupra pericolelor. Nu este de mirare că pisicile preferă locurile înalte deoarece astfel au o viziune mai bune asupra ceea ce se întâmplă în jur.
În același timp, să dobori obiecte, să mergi peste tastaturi este pur și simplu distractiv si satisfăcător. Cum zicea colegul Octavian Palade, zici că jocul a fost creat de pisici, nu de oameni, atât de fun este să te urci pe masă și să dobori pahare și sticle.
Pisica noastră nu are super puteri, nu are nimic special. Este doar o pisică ce rapidă, inteligentă, dar vulnerabilă. În această lume există niște creaturi ca niște viermi supradimensionați care mănâncă tot ce prind, inclusiv roboții. La început pisica noastră nu are de ales și tot ce poate să facă este să fugă de ei, însă mai târziu va pune mâna pe o armă pe care o vei putea folosi împotriva lor.
Pe lângă asta sunt momente în care trebuie să rezolvi diferite puzzle-uri simple precum mută un obiect într-o parte pentru a te urca pe el ca să sari în altă parte și așa mai departe. Există și misiuni secundare în joc, dar toate sunt legate de misiunea principală, iar asta este un lucru bun. Majoritatea sunt simple, dar nici nu prea mergea să fie altfel, până la urmă ești o pisică fără super puteri și fără degete opozabile.
Am jucat Stray pe PS5 deoarece acesta a fost inclus încă din ziua lansării în abonamentul PS Plus Premium și Extra și vine și cu câteva funcții specifice, iar cea mai notabilă ar fi faptul că atunci când găsești un loc să dormi, controllerul va începe să toarcă: vibrează și vei auzi pisica din micul difuzor. A mea oricum nu prea toarce și a fost o consolare plăcută. Altfel, atunci când faci ghearele și apeși pe L2 și R2 vei simți o rezistență mică la degete.
Jocul este disponibil pe PS5, PS4 și PC și dacă aveți abonament PS atunci nu aveți niciun motiv pentru care să nu-l încercați. Chiar dacă nu aveți abonament sau PS5 vă recomand să încercați jocul deoarece este unul special, cu o atmosferă cyberpunk și cu o poveste emoționantă. Acum aștept o continuare, un Stray 2, dar de data asta cu un câine în rolul principal.
