Florin CașotăSpace Marine 2 reușește să surprindă spiritul adus de id Software cu seria Doom cu acțiune frenetică, împușcături și multă violență (în sensul bun, experimentată într-un mediu virtual împotriva unor creaturi).
Nu sunt un fan sau un cunoscător al universului Warhammer 40000, însă cred că orice băiat/bărbat poate dezvolta o pasiune pentru acești războinici echipați cu armuri și arme uriașe în timp ce ucid „gândaci extratereștrii”. Proabil că este ceva în „creierul reptilian” al bărbaților care-i atrage către asta, iar acest joc satisface această dorință 100%.
Povestea și campania este una destul de simplă și fără surprize, dar nu ne uitam la un film cu Van Damme când eram mici pentru poveste, ci pentru acțiune.
Situat la aproximativ 200 de ani după evenimentele din primul joc, Space Marine 2 te bagă din nou în armura protagonistului Demetrian Titus, care și-a petrecut ultimul secol ca un Blackshield într-un act de penitență autoimpusă, luptând printre rândurile Deathwatch sub convingerea că și-a dezonorat fosta echipă. Atunci când un Archmagos al Adeptus Mechanicus solicită ajutor pentru apărarea planetei Kadaku din junglă de o invazie Tyranid, Titus este trimis să apere planeta, doar pentru a fi rănit mortal de un Carnifex feroce. După ce a fost salvat de Ultramarini, Maestrul Marneus Calgar l-a supus pe Titus la Rubicon Primaris pentru a-i salva viața, făcându-l mai rapid, mai puternic. I se spune că dacă într-adevăr tânjește după mântuire, trebuie să se alăture din nou Companiei a 2-a și să-i ajute pe Răzbunătorii din Ultramar să respingă atacurile Tyranizilor.
Apoi urmează tot felul de misiuni în care trebuie să faci ce ți se spune și tot așa. Ca un noob în acest univers mi-aș fi dorit să aflu mai multe despre inamicii, motivația lor, dar și despre istoria ultramarinilor și despre personajele din jur. Ar fi fost bine dacă aveam mai multe call logs care să explice aceste lucruri sau un clip cinematic. De fapt, cred că mi-aș dori un joc în acest univers care să o ia de la început cu toate aceste concepte. Cred că ar fi tare.
Lupta în Space Marine 2 este o fuziune între împușcături la persoana a treia și lupte de aproape hack-and-slash. Atacarea extratereștilor Tyranids și a celor Chaos Space Marines este incredibil de satisfăcătoare, iar lupta corp la corp sălbatică este mai nuanțată decât a fost în primul joc. Interesant este că jocul pune mai mult accent pe lupta de aproape decât bănuiam inițial. Asta deoarece inamicii se apropie repede de tine și sunt foarte mulți, iar când ești înconjurat trebuie să reacționez rapid și cu forță cu sabia fierăstrău sau cu cuțitul. Poți face combo-uri melee pentru cel mai mult damage. Apoi mai ai și finishing moves spectaculoase. Ce nu prea mi-a plăcut acest sistem este că nu prea am înțeles când să folosesc contra-atacurile. Există o fereastră destul de mare în care poți apăsa pe un buton pentru a te apăra de un atac apoi a face un contra-atac. Câteodată mi-a ieșit, alteori nu, dar nu am priceput când ar trebui să apăs, la început, la mijloc sau la final. Trecerea între cele două stiluri de joc este, de asemenea, fluidă și poți să-ți descarci un încărcător apoi să treci la sabie și invers.
La fel de surprinzător a fost și faptul că Titus și Space Marines, în general, deși arată impunători, pot fi destul de fragili, iar dacă nu ești atent poți muri repede. Asta este evident mai ales în prima misiune pe care o joci singur și nu poți fi resuscitat de frații tăi de arme. Restul misiunilor le faci în trei: tu alături de alți doi prieteni sau de boți. Acum lucrurile devin puțin mai ușor deoarece poți fi resuscitat de trei ori până când o iei de la ultimul checkpoint. Chiar și așa trebuie să te ferești, să folosești ambele tipuri de atac ca să fii eficient. Asta păstrează lucrurile fresh și te ține în priză până la final.
Deci există strategie și tactică în gameplay și nu poți doar să stai pe loc și să tragi cu arma. Trebuie să te miști, să schimbi atacurile, armele, să contrataci, să arunci cu grenade și să alergi după muniție pentru că este finită.
Unde e și mai dificil este la secțiunea Operations, unde am aflat pe propria piele că dacă ai murit o iei de la capăt, nu de la ultimul checkpoint. Acest mod de joc este separat de cel de campanie și aici poți alege un Space Marine echipat pentru diferite sarcini: atac de la distanță, luptă de aproape, sniper, fiecare cu abilitățile speciale. Aici poți crește în nivel persoanjul ales pentru a debloca diferite obiecte cosmetice pentru personalizarea acestora. E un mod cool de a continua jocul după ce termini campania de 10 ore.
Puteți juca atât campania, cât și modul Operations cu până la alți doi jucători, dar varietatea de clase asigură că Operations este o experiență co-op mult mai captivantă. Atunci când jucați solo în ambele moduri, boții coechipieri sunt destul de buni. Space Marine 2 este în mod evident un joc mai bun când îl joci cu prietenii, dar te poți bucura de el și singur.
Varietatea armelor este destul de bună. La o primă vedere ai multe tipuri de arme de ales, însă pe măsură ce joci vei vedea că majoritatea oferă aceeași experiență de împușcare, de gameplay. Sunt câteva precum Melta sau Plasma care schimbă modul în care joci, dar cu restul tot așa faci pew pew de la distanță.
Din păcate, doar pentru anumite porțiuni de misiuni, ai acces la un jet pack care e absolut incredibil de fun și de satisfăcător de utilizat și dacă l-aș fi avut tot timpul l-aș fi folosit non-stop. Probabil și de asta dezvoltatorii l-au făcut disponibil doar în anumite momente.
Din păcate obiectivele misiunilor tale sunt destul de banale și se traduc astfel: du-te în locul X, apasă pe butonul Y sau fă Z. Cam atât. Iar asta este susținut și de level designul liniar și simplu care te duce prin diferite zone variate vizual, dar nu și ca gameplay. Foarte rar sunt anumite zone mai deschise, iar atunci de obicei ai acces la jet pack.
Mai există și un al treilea mod de joc de tip PvP numit Eternal War. Aici e important să fii jucat înainte Operations ca să vezi cum sunt toate clasele, care sunt punctele forte și slabe. Nu am jucat Eternal War deoarece nu sunt interesat de PvP și nici nu aveam abonament PlayStation Plus care ar fi permis jocul online. E bine că este aici și poate prelungi experiența fanilor.
Am jucat jocul pe PS5 și ca în orice alt titlu ai de ales dintre un mod Quality și Performance numit aici Speed. Am început cu Quality și nu pot să nu apreciez atenția la detalii, armurile Space Marine-ilor și anumite peisaje care chiar sunt uimitoare și impresionante. Este un joc frumos și arată bine în modul Quality pe un monitor OLED. Totuși trebuie să te mulțumești cu 30 de FPS, care nu e chiar oribil și e „jucabil”.
Apoi am trecut la modul Speed pentru câteva ore și gamepaly-ul era mult mai smooth și cumva mai potrivit cu acțiunea frenetică care avea loc pe ecran, însă am început să observ că jocul nu mai arată atât de bine. Elementele aproape de cameră precum armurile arătau în continuare bine, dar cele din depărtare se cam confundau unele cu altele și am simțit nevoia să trec din nou la Quality, dar a fost dureros cu înjumătățirea numărului de FPS.
Vestea bună este că jocul e disponibil și pe PC și dacă ai un sistem mai performant poți beneficia și de grafică mișto și de FPS mare, dar am auzit și acolo că sunt mai multe probleme de optimizare.
Ca o concluzie, acțiunea brutală și sângeroasă este la fel de fascinantă ca întotdeauna, dar este și mai tactilă mai reală, făcând o experiență de joc mult mai satisfăcătoare decât în trecut. E fun! Din păcate, în afară luptelor nu se întâmplă mare lucru, povestea este așa și așa, iar jocul poate fi uneori prea liniar, dar cumva sunt defecte peste care poți trece ușor deoarece core gameplay-ul este atât de bun. Este accesibil și noilor veniți în acest univers, dar mi-aș fi dorit mai mult context și probabil e bun și pentru fanii Warhammer.
Altfel, dacă nu l-ai cumpărat încă eu zic că merită dacă-ți plac jocurile de acțiune, însă dacă-l vrei doar pentru campania single player atunci poți să mai aștepți să ajungă la reducere, dacă vrei să dedici mai mult timp și în Operations și în PvP atunci merită să-l cumperi acum.
