Dacă ai început Valhalla mai târziu și nu ai apucat să-l termini, fi fără griji, ca să joci Wrath of the Druids nu ai nevoie să ajungi la final cu jocul original.

Expansionul poate fi accesat direct din Ravensthorpe. Eivor o va întâlni pe Azar care aduce o scrisoare din partea lui Barid, un văr de-ai lui Eivor. Deci ca să joci expansionul este necesar să fi parcurs doar primele ore din Valhalla și să fi realizat așezarea Ravensthorpe. Este recomandat un power level de cel puțin 55. Dacă ai terminat jocul, expansionul va scala puterea inamicilor astfel încât să ai parte de o experiență bună de joc.

Povestea

Cum spuneam, primești o scrisoare din partea lui Barid, pe care protagonistul îl credea mort. Eivor călătorește în Irlanda și-l găsește pe acesta ca fiind regele Dublin-ului, însă lucrurile nu stau extraordinar, iar Eivor trebuie să-l ajute pe Barid să câștige încrederea lui Flann Sinna, Înaltul rege al Irlandei, care urma să unească regatele și să aducă pace. Pe lângă politica și intriga vremii, Eivor trebuie să deslușească misterul unui cult al druizilor.

Nu o să intru în detalii, dar pot să spun că este o poveste cu suficient de multă substanță, încât să nu dezamăgească fanii Assassins Creed, dar nici nu o să fie dat exemplu de storytelling. Mie mi-a luat undeva la 11 ore să termin povestea principală, însă aș mai avea nevoie de vreo patru-cinci ore de joc ca să duc la capăt tot ce are de oferit în materie de gameplay.

O metodă prin care-l poți ajuta pe Barid să crească în ochii lui Flann Sinna este creșterea reputației Dublinului ca port internațional. Ca să faci asta trebuie să ocupi anumite centre de comerț situate pe hartă și odată cucerite poți crea rute comerciale și poți obține haine, texte religioase, delicatesuri etc pe care le poți da la schimb unor țări străine precum Egipt sau Rusia pentru armuri, arme sau alte obiecte. Fiecare astfel de troc crește reputația orașului. Astfel poți să obții tot felul de seturi de armuri care sunt interesante, dar pentru mine nu au fost atrăgătoare deoarece aveam un set de armură complet și nu voiam să cheltuiesc resurse pe un altul pentru a-l aduce la același nivel.

Gameplay Wrath of the Druids

Pe măsură ce progresezi prin poveste descoperi că există un cult al druizilor numit Children of Danu, similar cu Order of the Ancients din celelalte titluri. Interesant este că așezările druizilor sunt impregnate cu o miasmă care-l face pe Eivor să respire greu și să aibă halucinații pentru că m-am luptat de câteva ori cu vârcolaci. Deși aveam un power level de peste 280, luptele cu ei au fost echilibrate. În schimb, nu pot să zic același lucru și despre celelalte încăierări pe care le-am avut pe tărâmul Irlandei: majoritatea luptelor au fost ușoare pe nivelul de dificultate standard, la fel și luptele cu boșii. Totuși, un inamic cu adevărat enervant este unul numit „murderer” care este rapid, agil și reușea să se fereastră de multe dintre loviturile mele.

Ca să rezum: Wrath of the Druids aduce câteva elemente de gameplay noi, dar nu schimbă formula și aduce lucruri pe care le-ai apreciat în Valhalla: raiduri, lupte sângeroase, explorare.

Dacă Valhalla l-am jucat pe PC, am zis să încerc expansionul pe PS5 și am încercat ambele moduri: quality și performance. În primul mod, numărul de FPS este blocat la 30 pentru a favoriza calitatea imaginii și a rezoluției înalte, iar în al doilea mod se prioritizează numărul de cadre constant de 60. La fel ca și în cazul altor titluri PS5, prefer modul 60 fps deoarece scăderea în calitate a imaginii nu prea este sesizabilă în gameplay-ul general. Sigur, dacă stai să analizezi vei observa texturi mai șterse și poate un draw distance mai mic, însă fluiditatea oferită de 60 FPS e superioară, în opinia mea.

Așadar, Wrath of the Druids arată excelent, la fel ca și Valhalla și sună foarte bine și am apreciat foarte mult felul cum cântă poetesa lui Flann Sinna, Ciara. Am avut o mică problemă cu scenele de noapte sau de dimineață deoarece imaginea era ștearsă și fără contrast și nu arăta bine pe tv-ul meu 4K. Eu foloseam meditația ca să avansez timpul pentru a mă juca pe timp de zi pentru că jocul arată mult mai bine așa.

La nivel de bug-uri: am întâlnit câteva și de vreo două ori unele personaje s-au blocat, însă am reușit să avansez, iar alte ori am văzut bug-uri grafice, însă nimic enervant sau game breaking.

Într-un final, ce pot să zic: Ubisoft nu schimbă formula și Wrath of the Druids cred că oferă suficient de mult conținut încât să justifice prețul, iar dacă ți-a plăcut Valhalla atunci trebuie să încerci și expansionul. Pe mai departe eu sunt curios să văd cum abordează asediul Parisului în următorul expansion. Acestea fiind zise, mulțumesc că te-ai uitat la video și ar fi minunat dacă ai da un like. Pe data viitoare.