Furnizorul protejează infrastructura pe care funcționează serviciul, în timp ce o parte dintre sarcinile de securitate rămân în grija companiei tale. Împărțirea responsabilităților poate să difere, în funcție de ce achiziționezi și ce tip de administrare s-a specificat în contract.
Cum se împart responsabilitățile pentru securitatea în cloud
În mod obișnuit, furnizorul se ocupă de protecția fizică a centrului de date, de echipamente și de infrastructura care susține serviciul. Responsabilitățile pentru sistemele de operare, aplicații și configurări diferă în funcție de modelul de cloud ales:
Dacă închiriezi servere virtuale, folosești infrastructură ca serviciu, IaaS. Furnizorul administrează echipamentele fizice și tehnologia de virtualizare. În lipsa unui serviciu suplimentar de administrare, echipa ta se ocupă de sistemul de operare instalat, aplicații, actualizări și regulile de acces.
Dacă alegi o platformă pe care îți rulezi aplicația, PaaS, furnizorul preia și administrarea unor componente software. Dezvoltatorii tăi rămân responsabili pentru codul propriu, componentele incluse în aplicație și configurările aflate sub controlul lor.
În cazul unei aplicații gata de folosit prin abonament, precum un CRM, vorbim despre SaaS. Furnizorul întreține aplicația și infrastructura acesteia, în timp ce tu stabilești cine are acces, ce permisiuni primește și cum sunt partajate datele.
Alocarea responsabilităților trebuie verificată pentru fiecare serviciu contractat, pentru a te asigura că toate aspectele importante sunt acoperite.
Cum menții controlul asupra accesului la date în companie
Un furnizor nu știe în mod automat dacă un angajat și-a schimbat rolul sau dacă ai încheiat colaborarea cu agenția care îți administra site-ul. De aceea, compania trebuie să stabilească un proces prin care accesul este acordat, modificat și retras la timp.
Fiecare persoană ar trebui să folosească un cont propriu, cu permisiunile necesare activității sale. Dacă întreaga echipă utilizează același cont de administrator, devine dificil să afli cine a făcut o modificare și să retragi accesul unei singure persoane.
Activează autentificarea multifactor, care cere o verificare suplimentară față de parolă, în special pentru conturile cu drepturi extinse. Verifică și permisiunile aplicațiilor interconectate. O integrare veche, rămasă activă după încheierea unui proiect, poate menține accesul la informații pe care nu mai are nevoie să le folosească. Același principiu se aplică și documentelor. Un folder partajat public rămâne expus chiar dacă infrastructura furnizorului funcționează și este protejată corespunzător.
Verifică separat conturile tehnice și cheile API prin care aplicațiile comunică între ele: ce date accesează, cine le gestionează și cum sunt revocate atunci când o integrare este retrasă. Pentru administratorii externi, stabilește acces limitat în timp și înregistrarea intervențiilor în jurnalele de audit. Aceste înregistrări trebuie să permită identificarea persoanei care a intervenit și a modificărilor făcute.
Cine se ocupă de actualizări și de configurarea rețelei
Multe vulnerabilități apar în zona de graniță, acolo unde se termină atribuțiile furnizorului și încep cele ale companiei tale. Când nu clarifici din start cine și ce administrează, riscul rămâne neacoperit. Să presupunem că aplicația de facturare rulează pe un server virtual. Furnizorul actualizează infrastructura de virtualizare, dar sistemul de operare din serverul tău rămâne neactualizat. Dacă administrarea nu este inclusă în serviciu, această sarcină trebuie preluată de echipa ta sau de un partener desemnat. Pentru fiecare componentă, stabilește cine urmărește vulnerabilitățile, cine aplică actualizările și cum verifică funcționarea după intervenție. Ia în calcul și termenul de remediere, întrucât o vulnerabilitate critică exploatată activ cere alt ritm decât o actualizare de rutină.
În paralel, controlează conexiunile permise către aplicații și baze de date. Un serviciu de firewall administrat permite delegarea gestionării regulilor de trafic și a monitorizării asociate, în limitele pachetului ales. Echipa ta trebuie să explice ce conexiuni sunt necesare și cine aprobă schimbările. De exemplu, dacă un dezvoltator solicită acces temporar pentru mentenanță, stabiliți și când se închide acel acces. O excepție făcută pentru câteva ore riscă să rămână activă luni întregi.
De ce să verifici backup-ul separat de disponibilitatea serviciului
Faptul că aplicația rămâne online când se defectează un echipament nu înseamnă că poți recupera orice fișier șters. Redundanța ajută serviciul să continue să funcționeze, însă ștergerea sau o modificare greșită s-ar putea propaga și în copiile folosite pentru disponibilitate. Din acest motiv, este bine să verifici separat ce backup ai, ce date include și cât timp sunt păstrate copiile. Unele abonamente includ opțiuni de recuperare limitate, iar altele necesită un serviciu suplimentar.
Cere și un test de restaurare. Confirmarea că un backup a fost creat nu este suficientă pentru a-ți demonstra că aplicația va porni cu toate informațiile și configurările necesare. Stabilește cine face testul, cine verifică rezultatul și cum sunt corectate problemele găsite.
Stabilește și obiectivele de recuperare: RPO indică intervalul de date pe care accepți să îl pierzi, iar RTO, timpul în care trebuie restabilit serviciul. Un backup zilnic nu acoperă un RPO de o oră, indiferent cât de repede îl restaurezi. Verifică și dacă un cont de administrator compromis ar permite ștergerea copiilor. Accesul separat și copiile protejate împotriva modificării sau ștergerii pe durata de păstrare reduc acest risc.
Ce preiei și ce delegi prin servicii administrate
Pentru o echipă de dimensiuni reduse, administrarea zilnică a infrastructurii reprezintă o responsabilitate suplimentară. Prin serviciile de găzduire administrată, anumite sarcini ce țin de mentenanță, monitorizare și securitate sunt preluate de specialiști, conform contractului.
Atunci când apelezi la astfel de servicii, este bine să discuți în mod concret despre activitățile preluate de furnizor. Monitorizarea unui server poate însemna verificarea funcționării, fără să includă investigarea tuturor incidentelor din aplicația instalată. Similar, suportul disponibil permanent nu înseamnă că orice problemă va fi rezolvată imediat. Înainte să alegi pachetul, cere să îți fie precizate:
- Componentele administrate și cele care rămân în grija echipei tale
- Actualizările incluse și condițiile în care sunt aplicate
- Evenimentele monitorizate și persoanele care primesc alertele
- Intervențiile făcute automat și cele ce necesită aprobarea ta
- Timpii de răspuns, procedura de escaladare și costurile suplimentare
În acordul de nivel al serviciului (SLA), verifică separat timpul de răspuns și angajamentele privind restabilirea serviciului sau remedierea problemei. Confirmarea preluării unei sesizări nu echivalează cu rezolvarea incidentului. Pentru alertele de securitate, stabilește cine le investighează, cine poate izola un sistem compromis și ce intervenții necesită aprobarea ta. Dacă fiecare acțiune așteaptă confirmarea unei persoane indisponibile, monitorizarea permanentă lasă un gol în capacitatea de intervenție. Alocă și un responsabil intern pentru relația cu furnizorul. Acesta trebuie să cunoască aplicațiile importante pentru firmă și să poată decide, de exemplu, dacă o intervenție urgentă justifică întreruperea temporară a unui serviciu.
Securitatea în cloud este esențială pe măsură ce firma angajează oameni, conectează aplicații și adaugă servicii. Revizuiește responsabilitățile după toate aceste schimbări și verifică dacă fiecare sarcină are un responsabil și un termen. Astfel, echipa ta și furnizorul știu ce au de făcut înainte ca un cont menținut activ, o actualizare amânată sau un backup incomplet să afecteze activitatea.
