Startapeala în .ro - "Ai nervii suficienți de tari? Intri, încerci, apoi tragi să ieși"

Prin feed-ul de Facebook de zilele trecute am văzut un mesaj de la Ariel în care anunța închiderea Tribul. Ok, Tribul este o idee de afacere care în orice oraș mare funcționează fără nici un fel de probleme, însă în .ro, se închide. După munca enormă depusă de Ariel și echipa, au rămas totuși la stadiul de startup.

Că să continuăm, aș vrea să explic puțin ce înțeleg eu prin termenul de "Startup". ”Startup” definește o companie la început de drum, care are o idee, un MVP în cel mai bun caz, și care trece prin procesul de a deveni o afacere în adevăratul sens al cuvântului. Adică sustenabilă prin forțe proprii. Fondatorii să nu mai trebuiască să aducă bani de acasă, ci să poată să încaseze un salariu. Atât. Aici se oprește un startup.

Mai departe el este o afacere. Nu, nu pot fi de acord cu schimbarea termenului ăstuia în funcție de vreun trend din Silicon Valley, sau de vreo strategie de obținere a vreunui avantaj fiscal prin funcționarea sub auspiciul unei anumite titulaturi. Nu, Uber nu este un startup. Nici Facebook. Sunt afaceri.

Acum, revenind, nu ar strica o radiografie la sânge a fenomenului startup din România. Încerc să fac ceva minimal în rândurile următoare.

Ce ar trebui să facă Romania?

Recent a apărut un articol pe Forbes USA legat de startup-urile românești. Punctele principale, ca să facem un sumar, sunt că în România sunt ingineri foarte buni, practic pe toate gardurile, însă nu sunt oameni de ”product”. Recunosc, atunci când s-a făcut sondajul pe Romanian Startups, am înclinat spre aceeași concluzie, însă acum, am o percepție oarecum diferită.

În primul rând, da, găsești în România dezvoltatori foarte buni. Doar că trebuie să-i cauți mai bine. Chestia asta cu dezvoltatorii a devenit un fel de legendă urbană, cam la fel ca și cea cu "a doua limbă vorbită în Microsoft e româna". E indiana, apropo. Dar să continuăm. Nu, în România nu e deloc ușor să găsești dezvoltatori liberi, cu atât mai mult unii chiar buni. Iar când îi găsești ții cu dinții de ei. De ce? Sincer, habar nu am. Nu doar startup-urile au probleme în a găsi dezvoltatori, ci și corporațiile. Cel mai probabil, mulți dintre ei decid să plece. O mare parte dintre cei pe care îi cunosc eu au făcut exact acest lucru. Au aplicat la posturi în afara României, și-au luat bagajele și au plecat. Și nu știu să aibă gânduri de revenire. Așa că poate cineva competent și care urmărește fenomenul va afla răspunsul întrebării "Unde sunt dezvoltatorii?". Suntem mulți cei care îl căutăm.

Marea majoritate a fondurilor existente, sunt de creștere, nu de risc. Adică se investește în afaceri, nu în startup-uri. Nu se bagă bani în idei și în validare

Acum, legat de faptul că în .ro nu sunt oameni de produs. Îmi pare rău, dar în România am văzut produse de la foarte mișto în sus, realizate de startup-uri foarte tari. Partea tristă? Fie au plecat și au ieșit din sistem, fie au probleme și abia scot capu, fie au închis deja șandramaua. Am un amic care a dat faliment acum două luni, cu tot cu Senior Produt Manager din San Francisco. L-a ajutat? Absolut deloc. Nu e o chestiune de produs, e o chestiune de piață și de resurse. E atât de simplu. Nu e nimic mai complicat de atât, oricât am încerca să găsim răspunsuri meta-filozofice ancorate în istorie și școală, care produce ingineri, dar nu și oameni de afaceri. Dacă cineva are impresia că Startapeala prin Americi are oameni mai de calitate, ar trebui să se gândească din nou. Sau, și mai bine, mergeți două-trei luni pe acolo și interacționați cu startup-urile lor. Nu sunt cu absolut nimic mai presus sau mai breji decât ai noștri. Însă ei au altceva, ceva ce nouă ne lipsește cu desăvârșire.

Au piață. Au disponibilitatea "clienților" de a încerca ceva nou, ceva care le poate fi folositor. Sau cel puțin posibilitatea de a avea o întâlnire pe bune, de afaceri. Nu se duc doar pentru că e "cool" să vorbești cu startapurile. Dacă faci AdTech, găsești mult mai multă deschidere în agențiile de publicitate sau în departamentele de marketing. Dacă faci SaaS, găsești mult mai repede masă critică de abonați care să îți asigure sustenabilitatea. Dacă vrei finanțare.... Ei bine, aici e penultimul punct pe care îl voi atinge.

Finanțare și capital de risc în .ro. Nu există. Atât. Nu e nimic de explicat aici. Știu, sunt multe voci care se numesc Venture Investors, Angels, și alți termeni simpatici. Dar marea majoritate a fondurilor existente, sunt de creștere, nu de risc. Adică se investește în afaceri, nu în startup-uri. Nu se bagă bani în idei și în validare. Nu e neapărat vina lor, e vorba de mecanismul din care fac parte. Fie au LP's în spate, cum ar fi EIF (European Investment Fund) care presupune bani publici la origini, fie au fost gândite din start ca și fonduri de creștere sau de la Series A în sus. Asta ca să nu ne mai jucăm cu termenii.

Iar în încheiere mai am o mențiune: În general, dacă cauți vreo 25.000 - 50.000 de euro, îi mai găsești prin .ro. Doar că ăștia vin cu niște pretenții de seed. Să ne înțelegem, în România startup-urile vin foarte rar cu un PDF să ceară bani. Cel mai adesea, vin cu un MVP. Adică au nevoie de capital de ”Go To Market”, nu de capital de ”Private Beta”. Cine are impresia că o punere în comercializare a unui produs poate fi făcută cu 50.000 de euro fie nu are nici cea mai mică idee ce spune, fie nu înțelege ce înseamnă un proces de GTM, fie nu știe cât costă un amărât de Like pe Facebook sau un cost de Google Ads.

În mare, cam asta e Startapeala .ro. Ai nervii suficienți de tari? Intri, încerci, apoi tragi să ieși din .ro. Dar fii pregătit de un camion de rahat prin care trebuie să sapi ca să vezi lumina. Baftă!