Irina Achim
Tura nu e startup, nu e un produs, e mai mult o mișcare, și totuși acest proiect a fost printre cele menționate la evenimentul de lansare a raportului Innovation 35, unde am indexat cum arată inovația în România sub cupola fondatorilor lor.
De la 3 oameni în Herăstrău la 1000+ participanți în 10 orașe, susținuți de 15+ voluntari
Mișcarea aduce oamenii împreună
În jurizarea ideilor înscrise în raportul Innovation 35 a fost și primul dată când am auzit despre Tura de Duminică. Inițiatorul mișcării, Endi Ungureanu, ne scrisese, complet conștient că nu are un produs tech. Dar a vrut să ne prezinte Tura într-un cadru organizat. Și printre atâtea inovații cu AI, health tech, prop tech și modele similare, Tura venea cu îndeplinirea unei nevoi de bază: aceea de a ne mișca și de a fi alături de oameni.
Iar asta poate fi posibil datorită lui Endi, care a creat cadrul în care să dezvolte o inițiativă comunitară, dar care a și fost prezent, trup și suflet la propriu, în toate evenimentele care chemau oamenii la o plimbare în Herăstrău, în fiecare duminică dimineață.
Între timp, Tura a crescut, conceptul a început să fie implementat și de alți adepți în alte orașe. Ba mai mult, Tura a început să aibă ediții tematice, cum a fost și cea în colaborare cu How to Web (unde am fost și noi), un picnic sau o întâlnire cu SUP-urile pe lac.
Endi ne explică cum a luat naștere Tura de Duminică, dintr-un cumul de factori precum:
- în primul rând, nevoia personală a fondatorului de a ieși în natură și de a lăsa ecranele deoparte. ”Obișnuiam să dau Ture de Herăstrău și înainte, dar nu întotdeauna mă sincronizam cu prietenii. Și când mergeam singur, îmi lipsea motivația”.
- ”după o Tură, toți îmi spuneau că se simt bine. Și eu la fel. Primul care m-a întrebat de ce nu organizez una cu mai mulți oameni, a fost prietenul meu Cristian Gheorghe. Nu mi-a căzut fisa imediat, dar ideea a rămas cu mine”.
- apoi, la început de decembrie, a ascultat povestea Timeleft. ”Conceptul lor e să aducă 6 străini la masă pentru a lua cina împreună. Ajunseseră în 250+ orașe (inclusiv București) și scoteau lunar 25.000 oameni din casă. Câte 6, câte 6. Imediat am făcut legătura și cu 321sport, inițiativa lui Radu Restivan prin care vedeam câte 50-100 oameni care alergau în parc. L-am întrebat care e secretul. Am aflat 1) a fost acolo și pe vreme bună, și pe ploaie, și pe gheață dar și mai important 2) a fost acolo marți de marți, din 2015. Timp de 10 ani. Chiar dacă de multe ori a fost singur”.
”În momentul ăla am realizat potențialul: dacă oamenii ies din casă la o cină sau la alergat, atunci cu siguranță mersul pe jos îi poate aduce împreună și mai ușor.”
Omul oamenilor
Lui Endi nu i-a plăcut niciodată să se eticheteze cu ajutorul unei meserii, nu simte că un singur cuvânt precum avocat sau profesor poate defini un om. Asta pentru că el nu s-a regăsit niciodată într-o profesie. Din fericirea, curiozitatea lui care nu l-a băgat într-o singură cutie, a început să se simtă ca o binecuvântare.
Dar bazele lui Endi implică și specilizarea de mate-info, dorința de a da la teatru, studii superioare economice, implicare în politică, administrație și inițiative antreprenoriale, despre care tot el ne spune că a cam dat de gard cu acestea.
”În afară de copilărie, când jucam fotbal în curtea școlii (eram un portar bunicel), nu am făcut niciodată sport. După ce am crescut, de câte ori am încercat un sport nou, mi-am rupt câte ceva. În schimb, de când mă știu am fost om de comunitate și mi-a venit mănușă rolul ăsta, de people’s people. Spre exemplu, în ultimii ani am reușit (alături de câțiva oameni foarte dragi mie) să organizez câteva evenimente în zona de tehnologie, cu 1000+ oameni, deși singurul meu skill tehnic e că știu să dau restart la laptop.”
Cu acest skill la purtător, pe 15 decembrie 2024 a dat prima strigare pe Linkedin pentru prima tură: ”începând de mâine, în fiecare duminică dimineață, te invit la o Tură de parc. Mers, nu alergat. Putem fi 2 sau 20. Ori eu singur.”
Endi n-a fost singur. Au mai fost 2 oameni, dar erau și 0º. A dus plimbarea la capăt alături de Emil, un băiat care urma să mai stea doar o săptămână în România, și Emily, care a revenit de atâtea ori încât azi, în afară de Endi, are probabil cele mai multe Ture la activ și e și inițiatoarea Turei din Târgoviște.
De la prima tură până la aniversarea de un an, lucrurile au evoluat cam așa: până în aprilie, Tura avea loc într-un singur parc. Azi se întâmplă simultan în mai multe parcuri din București (Herăstrău, IOR, Tineretului, Lacul Morii) și alte orașe din țară: Cluj, Constanța, Craiova, Timișoara, Satu Mare, Baia Mare + edițiile din Brașov, Iași, Ploiești, Târgoviște, Slatina, Brăila sau Deva.
”Îmi vine în gând expresia conform căreia noi oamenii - supraestimăm ce putem face într-un an și subestimăm ce putem face în 10. Dar s-au întâmplat atât de multe încât parcă au trecut minim 3-4 ani.”
Prima Tură
Orice om contează la plimbare
Până acum peste 1200 oameni și-au rezervat un loc la o tură și dintre aceștia, cam 70 - 75% din ei au și venit. Astfel, până la final de decembrie vor fi depășit un prag psihologic de 1000 oameni participanți la o plimbare în parc.
Asta e numărătoarea la pas. Cea din online numără 1500 de oameni de Linkedin, 1000 pe Instagram, 750 pe Facebook și 500 pe grupul de Whatsapp.
Dacă numărătoare nu pare spectaculoasă la nivel de cifre, pusă în contextul unei ”epidemii a singurătății” ca o boală a secolului nostru, orice comunitate în creștere are un rol mult mai profund decât numărarea zerourilor.
Endi ne confirmă că Tura poate juca un rol important în această epidemie depistată inițial de World Health Organisation.
”E adevărat. La nivel mondial 1 din 6 oameni se simt singuri. Pentru a nu ne mai simți singuri, în primul rând avem nevoie să ne simțim ascultați. E complicat să ne simțim ascultați când, în medie, petrecem aproape 7 ore pe zi cu ochii într-un ecran. 40% din timpul în care nu dormim. Însă prin Tura de duminică am demonstrat că nu doar în teorie, dar și în practică e de fapt foarte ușor să legi conexiuni cu alți oameni. Tot ce ai nevoie e contextul potrivit și suficient de multă răbdare. Tura a demonstrat că poate interveni în procesul ăsta de diminuare a sentimentului de singurătate. Succesul vizibil se datorează faptului că la Tură, în teorie, nu se întâmplă nimic spectaculos. Doar vii, mergi, asculți și ești ascultat/ă. Nu vinzi. Nu ți se vinde. Te simți om! Iar asta-i la fel de spectaculos ca viața!”
Povestea Turei sună foarte bine ca inițiativă de a aduce oamenii laolată în natură. Dar am vrut să privim mișcarea ca pe un produs și să-i vedem și sustenabilitatea pe termen lung, iar aici partea de monetizare e un aspect important. Doar că Endi ne-a corectat ca să putem să înțelegm mai clar viziunea:
”Nu aș folosi cuvântul monetizare, ci mai degrabă sustenabilitate. Monetizarea sugerează că totul e despre profit. Pentru noi, e despre impact sustenabil. În acest prim an am crescut organic: de la 3 oameni în Herăstrău la 1000+ participanți în 10 orașe, susținuți de 15+ voluntari. Fără buget de marketing ci din gură în gură. Om cu om și pas cu pas. Evident, pentru a exista pe termen lung, avem nevoie de echipă și predictibilitate. De la contabil și avocat până la un om care se ocupă de operațiuni zilnice și altul care respiră granturi. Un om care gestionează comunicarea și interacțiunea în social media, apoi designer & foto-video. Și omul care trece dincolo de ce se întâmplă azi și își imaginează viitorul”.
Tura devine oficial o inițiativă de antreprenoriat social. În primul rând un ONG pentru misiunea comunitară și un SRL pentru sustenabilitatea pe termen lung. Modelul hibrid le permite să primească redirecționări și sponsorizări deductibile fiscal și în același timp să dezvolte servicii pentru companii.
Tura de fericire
Oamenii care vin la Tură sunt mai predispuși la a fi fericiți.
Asta a auzit Endi de la unul dintre participanți după prima lui plimbare. Fondatorul a înțeles apoi și de ce: ”pentru că cineva care se trezește duminică dimineața și vine la o Tură de mers în parc, în loc să lenevească în pat, e genul de om care nu-și plânge de milă. Ține la sănătatea lui și e mai deschis la lucruri care-l fac să se simtă bine. Și-ți dorești să-l ai în viața ta. Indiferent că-ți e prieten, partener sau angajat.”
Iar la plimbări au venit oameni cu sute de angajați sau șomeri; tineri și vârstnici; studenți și antreprenori; oameni singuri sau familii; părinți cu copii sau oameni cu animale de companie. Eni ne mai spune că: ”vin oameni din industria de tech, ingineri, artiști, economiști, avocați, designeri, founderi sau oameni cu inițiativă. Vorbesc despre sănătate, comunitate, marketing, business, cărți, filme, podcasturi, AI, tehnologie sau artă. Sau vorbesc despre copii, despre gătit, animale ori despre viață în general. Nu e nimic prestabilit.”
Dacă subiectele și oamenii sunt variate, la fel au fost și edițiile speciale ale Turei.
- toate Turele din București și-au dat întâlnire la celebrii mici din piața Obor, unde au avut inclusiv skip the line
- o Tură împreună cu How to Web, alta cu I Love Failure și una cu studenții, absolvenții și profii de la FABIZ (facultatea de business în limbi străine de la ASE)
- o Tură de seară, împreună cu comunitatea celor de la MUV Outside
- vizită la laboratorul de pâine și patiserie de la Pain Plaisir, apoi Anagram, o micro-berărie artizanală și un cupping de cafea la Communities Coffee Hub
- tura de picnic, pe un ponton și o ieșire cu caiacele în Herăstrău, ori cu SUP-urile în Bordei
- oamenii Turei din Cluj, în frunte cu gazdele, ies săptămânal la volei ori board games, au fost în oraș de Halloween și urmează o vacanță la ski împreună
- două drumeții oficiale la munte: una pe Via Transilvanica, unde au fost 90+ oameni, de la 3.5 la 70+ ani și una la Cascada Urlătoarea. + încă 2-3 drumeții mai puțin oficiale
Tura de Duminică se diferențiază de alte inițiative sportive. Și asta pentru că, așa cum a sesizat un alt apropiat al Turei: ”85% dintr-o tură de alergare e despre sport și doar 15% despre socializare și conexiune. Pe când la Tura de duminică e fix invers”.
Comunitatea se face pas cu pas
Tura a născut relații, parteneriate, prietenii. Doi oameni care s-au cunoscut la plimbare, amândoi pasionați de tehnologie, care acum o lună au făcut echipă și au câștigat locul 3 cu o soluție de voice AI la un hackathon. Alt exemplu ar fi când o participantă din Târgoviște a găsit un câine abandonat în oraș, i-a povestit unei alte participante la o Tură în București și în cele din urmă s-au dus amândouă în Târgoviște, au luat cățelul și l-au dus unei familii.
Pe lângă relațiile create la plimbare, Tura și-a deschis ușile pentru posibile parteneriate strategice sau comerciale: s-au apropiat de Pain Plaisir, de echipa How to Web în frunte cu Alexandru Agatinei, de oamenii faini de la MUV Outside, dar mai au o listă lungă oameni pe care i-au cunoscut și alături de care au planuri deja.
Iar aceste relații leagă fundația pe care e construită Tura, și anume comunitatea. Una care nu apare peste noapte, după cum ne explică chiar Endi:
”e nevoie să îi dai timpul necesar, fără presiune. După ce oamenii simt că sunt în locul potrivit, vor duce ei înșiși povestea mai departe. Printr-un story, prin viu grai sau pur și simplu prin faptul că revin. Cred că dacă ar fi să rezum ce am învățat de la Tură, ar fi că avem nevoie de mai multă răbdare. De aia Tura tot repetă că ea e mereu acolo pentru tine. Tu poți veni oricând ți se aliniază planetele.”
Dar nu e singurul lucru pe care Endi l-a învățat cu ajutorul Turei. Pe el, această inițiativă l-a ajutat să conștientizeze că următorii 10 ani din viața lui sunt ultimii cei mai buni și vrea să-i investească într-o mișcare care îi dă sens, dar și face mai bună viața oamenilor la nivel individual și societății per ansamblu.
”Toate studiile arată că atunci când ne conectăm cu alți oameni și ne implicăm în comunități nu doar că trăim mai mult, dar trăim o viață mai împlinită. Motiv pentru care sunt pregătit să îmi dedic următorii 10 ani din viață pentru Turei de duminică.”
Dacă ar fi un pitch, fraza asta ar putea fi cârligul pentru investitori. Dar ceea ce își dorește Endi pentru Tură momentan este să continue să crească. Astfel, la planuri, 2026 se conturează într-un an ghidat de credința că oamenii simt nevoia de experiențe în real life.
”Vor să fie parte dintr-o comunitate în care nu se simt singuri. Dimpotrivă, se simt ascultați”.
Endi adaugă că ”direcția pentru Tura de duminică e să se consolideze drept unul din obiceiurile sănătoase pentru cât mai mulți oameni. Atât fizic cât și psihic. Suntem în punctul în care avem nevoie și de câțiva parteneri corporate care să ne susțină misiunea. Nu e vorba doar de marile multinaționale, ci de cât mai multe companii care au înțeles că nu mai e suficient să delegi mental health-ul, ci să contribui activ la well-being-ul oamenilor. Până la 31 decembrie, companiile plătitoare de impozit pe profit pot redirecționa până la 20% din impozitul pe profit către un ONG. Îi invităm să ne fie alături încă din primul an. Pentru ei e gratuit, durează 5 minute, dar pentru o inițiativă precum Tura de duminică poate face diferența.”
La final vom lăsa mulțumirile menționate de Endi în interivul pentru acest material. Pentru că pentru un om care construiește o comunitate, panoul d eonoare al celor care au fost alături de el e foarte important: Irina în IOR, Nectarie în Tineretului, Alex în Lacul Morii, Tavi în Bazilescu, Andrei, Diana și Andreea la Cluj, Sorin la Constanța, Alex și Maria la Craiova, Natalia în Timișoara, Sonia la Iași, Patricia în Baia Mare, Sebastian în Satu Mare, Alex la Ploiești, Emily, Alexandra și Mihai la Târgoviște, Laura în Slatina, Teodora în Brăila, Eduard în Deva.Apoi Geo, Alex, Călin, Andrei, oamenii care au făcut poze sau videouri. Mara, Emily, Izabela, cu reel-uri. Gratuit. Cei care au promovat Tura într-un story, o postare sau cu un like ori share. Unii dintre ei, într-un proiect pilot, chiar au contribuit financiar. Fiecare a pus o cărămidă!
