Alex Gheorghe
De vreme ce conduc departamente și gestionează în relație directă cu subalternii lor sarcinile din fiecare zi, aceștia cunosc mult mai bine decât recrutorii ce au nevoie (pacientul știe mai bine decât medicul ce îl doare și cum îl doare), sunt adesea chemați să participe la interviuri încă de la prima întrevedere cu candidatul și deprind unele aptitudini necesare recrutării de personal, astfel încât noi anticipăm că în viitor, specialiștii în recrutare vor fi înlocuiți.
Pentru a explica în continuare geneza predicției pe care o facem, vina o poartă oamenii de HR din companii, care sunt ținta unui val de dezaprobare publică pe LinkedIn deoarece se comportă de parcă numai candidatul trebuie să îl convingă pe recrutor să îl treacă în următoarea etapă nu și invers, nu înțeleg omul pe care-l intervievează pentru că nu-l cunosc și nici nu caută să-l cunoască (unii încă nu citesc CV-urile celor pe care urmează să îi intervieveze), judecă omul din fața lor din perspectiva unor șabloane învechite care nu mai corespund felului de a fi al generației millennials și cu atât mai mult, nu corespund generației Z.
Li se reproșează că sunt elitiști având în vedere poziția lor mult supraestimată ca și importanță de managementul care le oferă în mod implicit această autoritate (ca și cum autoritatea este dobândită o dată cu funcția ocupată într-un departament de HR) și nu în ultimul rând, te asigură că revin cu feed-back în aproximativ o săptămână sau două, iar dacă revin (!), este într-un format standard umilitor.
Nu ați fost niciodată refuzați de un candidat pe motiv că nu dorește un job full-time sau dorește să lucreze remote?! Pare că recrutorii și-au tăiat craca de sub picioare, iar generația millennials - formată din oameni competenți și cu putere de muncă - nu mai este impresionată de opulența clădirii de sticlă sau de firma cu nume faimos.
Personalul din IT a schimbat regulile jocului în industria recrutării, iar trendul muncii remote, care este mult mai profitabil decât a ține un om într-un birou 8 ore pe zi, va schimba aceste reguli în cea mai pare parte a domeniilor de activitate.
Așadar, dacă vreți să angajați oameni în viitor, va trebui să părăsiți confortul biroului și al programului de lucru obișnuit din corporație, pentru că veți merge acolo unde oamenii pe care îi căutați se strâng în jurul tehnologiei, pentru a socializa sau a lucra împreună: în cafenele, co-working spaces, meet-ups sau în cadrul unor astfel de evenimente sociale (să le spunem „underground” pentru că nu sunt chiar la vedere). Este ca și cum regulile acelui tip de recrutare denumit head-hunting, care se aplică pentru anumite funcții cheie ale unor organizații, se vor aplica indiferent de domeniul de activitate și fără a ține cont de nivelul de senioritate al poziției pentru care recrutați.
Tehnologia atrage interesați din orice domeniu, iar marile realizări ale erei digitale nu sunt fabricate în uzinele corporațiilor ci în beciurile în care puștii n-au limite și constrângeri, proceduri și intervale fixe. Dacă oamenii din domeniul HR nu se vor auto-include în acest nou orizont, vor rămâne încremeniți în afara realității.
----
