Imprimarea 3D are o istorie mai lungă decât s-ar crede, chiar dacă se vorbește intens despre această tehnologie de numai câțiva ani. În 1981, cercetătorul japonez Hideo Kodama, de la Nagoya Municipal Industrial Research Institute, scria prima dată despre o tehnologie funcțională care putea permite prototiparea rapidă. Tehnologia presupunea folosirea fotopolimerilor (rășini speciale care se întâresc în momentul în care intră în contact cu lumina ultravioletă) și stratificarea acestora până se atingea forma dorită. Aceasta este prima dată când lumea a văzut o imprimantă 3D funcțională. Un rol și mai important l-a avut Charles Hull care, în 1984, inventa stereolitografia (SLA), tehnologie care permitea crearea de obiecte 3D pe baza unor modele digitale folosind un computer și fotopolimeri. Prima mașinărie industrială care automatiza procesul de imprimare a fost creată în 1992, de compania lui Hull.

Drumul către folosirea frecventă a imprimantelor 3D în domeniul medicinei a fost deschis în 1999, cu ocazia creării primului organ imprimat 3D care a fost implantat într-o persoană. Este vorba despre o vezică umană creată din celulele proprii ale pacientului care a primit implantul și dintr-o matriță printată 3D. După această reușită, progresele în industria medicinei nu au încetat să apară: au fost creați rinichi, proteze complexe, dar și vase de sânge.

Democratizarea imprimării 3D

Cu toate că imprimantele 3D păreau că vor rămâne doar în mâinile profesioniștilor din diverse industrii, fiind considerate aparate complicate, costisitoare și lipsite de întrebuințări în afara laboratoarelor și atelierelor specializate, în 2005 a început un nou curent. Imprimarea 3D a făcut cunoștință cu mișcarea open-source, iar în 2008 apărea Darwin, prima imprimantă 3D capabilă să copieze.

Deodată, puterea imprimantelor 3D nu mai era doar la îndemâna experților, ci și a persoanelor care voiau să experimenteze cu noile tehnologii. Așa au luat naștere numeroase proiecte de artă, așa au apărut numeroase companii specializate în crearea de imprimante 3D și așa au luat naștere numeroase startupuri, companii aflate la început de drum care s-au folosit de imprimante 3D pentru a-și realiza primele prototipuri.

În prezent, imprimantele 3D au numeroase dimensiuni și forme, folosesc materiale diverse (fotopolimeri, compozit, diverse metale, ciment, celule umane, aluat etc.) și au scopuri la fel de diverse. Dacă tot am discutat despre trecutul imprimantelor 3D, merită să aruncăm un ochi și în prezent, dar și în viitor.

Citește continuarea în cadrul proiectului de pe playtech.ro