3 probleme românești care au nevoie de viziune

Opinia aceasta a fost scrisă în newsletter-ul start-up.ro din 20 aprilie.

Dar ele există.

În weekend-ul acesta, sâmbătă dimineață, am trecut prin clădirea Facultății de Electronică din București. În cele două etaje ale holului am putut vedea 250-300 de studenți pregătiți să stea acolo toată noaptea în cadrul unui hackathon numit Electron, unde trebuiau să rezolve provocori de inteligență artificială și robotică.

Această incursiune scurtă într-o lume ce trăiește în același timp cu problemele majore din jurul nostru ce fac subiectul titlurilor de presă, dar în același timp în alt univers, mi-au dat de gândit. Am văzut 3 probleme importante, da

Omul care a adus Apple la o valoare de 4.000 de miliarde de dolari se retrage din poziția de CEO

Problema 1

Ocupați cu lupte politice și cu accesul la fonduri care pot fi fraudate, politicienii locali duc lipsă acută de viziune. Unii nu o au pentru că nu sunt competenți. Unii nu o au pentru că sunt hoți. Unii nu o au pentru că sunt prea ocupați cu stingerea focurilor.

În cadrul hackathonului Electron, discutând și cu reprezentanții facultății, dar și cu oameni din industrie, am realizat că există un domeniu strategic ce se formează și pe care riscăm să-l ratăm, deși avem toate datele să fim buni la asta. Industria software se transformă. Programatorul tradițional, IT-istul cum mai zicem, nu mai este cu adevărat campionul industriei. Cunoștințele de software sunt importante, dar vor deveni din ce în ce mai importante cunoștințele ce îmbină ingineria cu software-ul. Inginerul revine la putere după mai mulți ani în care a fost dat la o parte de către industrie.

Uitați-vă în jur. Avem nevoie de drone, pentru folosire militară, pentru apărare, dar și pentru monitorizare. Avem nevoie de sisteme hardware îmbinate cu inteligența artificială pentru agricultură, pentru orașe, pentru risc în domenii stratetice. Se construiesc în România. Nume precum Orbotix, BraveX, Solomonar, Oves Enterprise au crescut. Acestea sunt doar câteva.

Au nevoie de investiții, infrastructură și susținere. E un domeniu strategic. Suntem ultima țară din Uniunea Europeană înainte de frontul estic al războiului din Ucraina. Putem profita de asta, nu cinic, pentru a dezvolta o industrie solidă pe bazele create inclusiv de vecinii noștri ucraineni.

Startup-ul danez spektr, cu un cofondator român, atrage 20 de milioane de dolari

Programatorul e important. Dar inginerul va fi și mai important din nou. Nu vedem asta.

Problema 2

De asemenea, mii de tineri aleg universități din străinătate. Iar acest lucru nu e rău. Să primești educație de calitate, să fii integrat într-un sistem multicultural reprezintă un avantaj competitiv enorm. Devii mai mult atunci când te expui.

Avem statistici. 30.000 - 40.000 de tineri români studiază în fiecare generație în străinătate. Cei mai mulți decid să rămână acolo. 75% din absolvenții de Medicină aleg să profeseze în străinătate.

Nu există un sistem strategic pentru păstrarea oamenilor, pentru aducerea creierelor înapoi în țară. Și, din păcate, nu e nici măcar o problemă de venituri. Da, vor câștiga mai mult în străinătate, dar cei mai mulți dintre ei s-ar întoarce în țară pe un salariu mai mic numeric, dar care să aducă un trai bun în țară, dacă ar avea domenii unde să fie respectați, cu posibilitate de creștere, cu încurajarea competenței, nu a vechimii palentologice în anumite domenii. Absolvenții de Medicină ar da salariile din Germania sau Franța dacă în sistemul local ar putea găsi respect și implicare.

Problema 3

În același timp, România este pe primul loc în Uniunea Europeană la rata companiilor care imediat după înființare își transferă jurisdicția în alt stat din UE și nu numai. 15% din companiile inovatoare din România nu așteaptă prea mult și deschid jurisidicții noi în Olanda, Marea Britanie sau chiar Statele Unite. Motivele sunt simplu de intuit. Companiile acestea, de multe ori startup-uri cu o componentă tehnică, vor să evite durerea de cap ce vine odată cu înființarea unei companii în România. Nu pentru a plăti mai puține taxe, de multe ori vor plăti mai multe, ci pentru că investitorii nu vor să aibă de-a face cu firme din România. Nu pentru că sunt rasiști, ci pentru că birocrația de a investi ca fond de risc în România e uriașă. Pentru că lipsește digitalizarea completă. Pentru că lipsesc adaptări pentru firme ce încă nu au venituri, dar care vor putea deveni poate firme de zeci sau sute de milioane de euro.

Am vorbit mulți ani de un brain drain în România. Oameni inteligenți care plecau de aici și se angajau în străinătate. Avem acum un corporate drain. Firme din România care vor putea deveni povești de succes pleacă rapid. Pentru că nu există un sistem gândit pentru ele. Poate modelul european EU-Inc va fi o reușită, dar până la el au trecut 36 de ani în care nimeni nu a băgat în seamă serios firmele inovatoare.

Aceste 3 probleme sunt complexe și necesită viziune. În peisajul politic de astăzi ele sunt ignorate la nivel macro. La nivel micro există oaze, direcții, ministere, oameni care înțeleg nevoia. Dar crizele politice îi vor da la o parte mai devreme sau mai târziu.

Aceste 3 probleme sunt strategice. Dar le ignorăm. Vreau să le pun pe tapet aici.