Activități de weekend: REVIEW Disintegration - un joc hibrid FPS-RTS de duminică

Acțiunea din Disintegration are loc într-un viitor distopic unde umanitatea a cam pierdut războiul cu roboții și majoritatea oamenilor (cu sau fără voia lor) își integrează mintea într-un corp de robot (integration).

Tu intri în corpul robotic al lui Romer, care tocmai ce scapă dintr-o închisoare a roboților Rayonne, alături de alții. Soarta îi obligă să lucreze împreună și așa devin o echipă. Conflictul principal este un fel de război civil între oamenii care și-au mutat mintea în roboți, dar vor să-și păstreze umanitatea, și oamenii care vor să îmbrățișeze pe de-a-ntregul robotizarea. Romer e și el robot, iar scopul final este acela de a lupta pentru un viitor al omenirii deoarece el speră ca la un moment dat să trăiască din nou ca un om (disintegration).

Jocul are o componentă de singleplayer, dar și multiplayer. Campania este una cam generică și menită să te introducă în joc și în mecanicile de gameplay, iar componenta de multiplayer are șanse mai mari să te distreze și să te țină aproape de ecran.

Jucătorul îl controlează direct pe Romer care plutește pe o motocicletă numită gravcycle, iar coechipierii tăi merg pe jos și le poți da indicații pe cine să atace și când să-și folosească abilitățile speciale. E ca și cum ai juca un RTS precum Warcraft sau StarCraft, însă ai un rol mai activ în ceea ce faci tu, jucătorul.

Teoretic, unitățile le poți lăsa în pace și să te concentrezi pe ce faci tu, însă ai șanse mai mari să eșuezi astfel. Ca să ai succes trebuie să fii atent cum te joci, dar și cum coordonezi coechipierii. Sistemul de gameplay nu e foarte complicat. Left click tragi, right click trimiți coechiperii la atac, 1-2-3-4 abilitățile speciale ale coechipierilor, control-shift controlezi altitudinea la care se află motocicleta și  prin apăsarea space primești un boost într-o direcție.

Este un sistem îndeajuns de complicat cât să reprezinte o provocare, dar nu îndeajuns de simplu să te plictisească. Problema la Disintegration stă în faptul că se simte ca un joc generic. Primele misiuni din joc seamănă prea mult între ele, atât la nivel grafic, cât și la design.

Studioul din spatele jocului este unul micuț și pot să înțeleg grafica nu tocmai uimitoare, însă nu și level design-ul plictisitor și structura misiunilor. Ai jucat trei-patru misiuni, le-ai cam jucat pe toate. De obicei, ți se cere să ajungi într-un punct, apoi trebuie să aperi acel punct, apoi ajungi în alt punct, faci ceva să explodezi ceva și tot așa. Nu există diversitate. Ceea ce e diferit la fiecare misiune este faptul că ai alți coechipieri (cu abilități diferite) și diferă armele de pe gravcycle.

Câteodată tragi cu ceva ce seamănă a mitralieră, alteori cu ceva similar cu un sniper rifle sau lansator de rachete. Inamicii sunt de diferite tipuri, fiecare cu puncte forte și slabe, iar unitățile pe care le controlezi pot muri atâta timp cât le recuperezi „brain cans” la timp, însă dacă jucătorul moare este game over. Și trebuie reluat de la checkpoint.

Pe nivelul de dificultate mediu, Disintegration mi s-a părut un joc în care trebuie să ai grijă cum ataci și cum te ferești în anumite momente pentru că poți fi destul de vulnerabil și să mori repede.

În esență, jocul are trei componente care nu se leagă foarte bine: misiunile, clipurile cinematice și o parte de navigat third person unde vorbești cu coechipierii. Par trei lucruri distincte ce nu sunt legate prea bine în joc. Partea dintre misiuni și filmulețe putea să nici nu existe deoarece nu ai parte de o interacțiune prea mare. Sunt coechipierii care stau degeaba și când ajungi în dreptul lor spun un mic monolog. Romer nu zice nimic, aproape niciodată.

Totuși, tot aici poți să atribui diferite puncte prin care tu și coechipierii deveniți mai puternici, faceți mai mult damage și așa mai departe (asta putea fi un meniu înainte de misiuni).

De asemenea, jocul nu mi s-a părut foarte user friendly. Dacă ieși din joc în timpul unei misiuni ești pus să joci de la început. De ce?

Partea unde Disintegration are mai multe șanse de reușită este pe multiplayer. Jocul are trei moduri de multiplayer: zone control, collector și retrival. Primul se referă la controlul unei anumite zone, în al doilea mod trebuie să colectezi cât mai multe „brain cans” într-un timp limitat, iar în ultimul mod trebuie să iei anumite obiecte dintr-un loc și să le duci în altul, iar echipa adversă trebuie să te oprească.

Nu am apucat să joc multe meciuri în multiplayer, însă prima impresie este una plăcută. O componentă drăguță este că-ți poți customiza cum vrei tu motocicleta și personajul.

Per total, Disintegration este un experiment ciudățel care ar fi putut avea mai mult succes dacă avea un design mai bun al misiunilor, însă care poate găsi succes online dacă strânge îndeajuns de mulți fani.

Disintegration se lansează pe 16 iunie și-l poți achiziționa pentru PC, PS4 sau Xbox One.