Coronavirus | Antreprenor, CEO și/sau mamă în vremea pandemiei

Am vrut să aflăm cum se descurcă femeile antreprenor sau manager în vremea pandemiei și cum jonglează între decizii de business, regândirea unor segmente de activitate, lecții online și offline cu copiii, trei mese pe zi și tantrumurile copiilor. Așadar, cum arată zilele de distanțare socială și work from home.

Carmen Dumitru conduce un club de înot pentru bebeluși de pe vremea când fetele ei erau bebeluși. Contextul epidemiologic actual a făcut ca businessul său să fie printre primele afectate direct de măsurile luate pentru limitarea pandemiei. Cu toate că Acvatic Bebe Club este închis, orele de birou, deși mai puține, există în continuare, prioritatea fiind gestionarea acestei crize astfel încât la finalul perioadei de restricții întoarcerea la normalitate să fie cât mai rapidă.

Dat fiind domeniul de activitate în care mă găsesc în postura de antreprenor am considerat de fiecare dată că a fi părinte e un plus. Pot să rezonez la nivel mult mai introspect cu grijile clienților și să identific soluțiile constructive prin empatie și compasiune pentru părinții ce fac parte din comunitatea ABC. Pe de altă parte antreprenoriatul m-a educat să-mi eficientizez timpul, să-mi setez prioritarile și să mă bucur de flexibilitatea de a alege.

Din punct de vedere al activității, de pe 18 martie, clubul a fost nevoit să-și suspende activitatea. Încă încerc să fac față noi realități și să mă adaptez pe cât posibil. Acum poate mai mult că oricând, atât eu cât și echipa ABC, conștientizăm cât de multă plăcere și împlinire ne oferea normalitatea activităților noastre. Ne bucurăm că avem o comunitate mare de părinți ce ne urmăresc pe social media și am încredere că, printr-un plan de comunicare susținut, vom reuși să construim împreună o energie pozitivă.

Suntem nevoiți să ne regândim businessul care se desfășura exclusiv offline pentru a păstra interacțiunea cu comunitatea noastră. Aveam în plan abordări noi și un program de promovarea a educației acvatice prin teatru, joc, prin lectură, astfel încât să venim în ajutorul părinților cu informații valoroase și cu un plan concret în cazul copiilor care se tem de apă. Desigur, astfel de planuri au fost puse pe hold. 

Pe de altă parte, deși traversăm o perioadă complicată, am gândit o serie de activități care să implice apa și pe care părinții le pot face cu cei mici. Le vom publica pe pagina noastră de Facebook, alături de informații venite de la specialiștii cu care colobărăm - medici, kinetoterapeuți, instructori de înot - care să-i ajute pe părinți să treacă peste această perioadă cu bine. 

Din punct de vedere personal, încercăm să ne adaptăm noului sistem online de predare și teme cu Carina (aproape 9 ani), fetiță mea cea mare și să exersăm cititul cu Alexandra, fetiță noastră cea mică (6 ani și jumătate). Avem noroc că suntem “părinții” unui bichon maltez de 3 ani, pe nume Puffy care e mereu pus pe joacă și dornic de atenție. Poate cine știe, la sfârșitul acestei perioade vom reuși să strângem suficient material să oferim părinților și iubitorilor de educație acvatic o nouă apariție editorială, după recentă noastră lansare a cărții “Nu mi-e frică de apă! “ din 28 februarie anul acesta.

Ne-am relaxat cu privire la ora de trezire, lucru care pentru mine e un mare plus, am început să folosim banda de alergat care era mai mult pe post de mobilă de terasă, experimentăm rețete și când e momentul de teme lucrăm împreună și Puffy are momentul ei de respiro. Pe scurt, programul e că nu avem program, suntem flexibili și ne adaptăm situației de moment, iar copiii reacționează cel mai bine la această schimbare…au devenit parcă mai relaxați și deschiși spre ascultare.

Din fericire, copiii noștri sunt destul de mari și înțeleg dacă eu sau soțul meu - care și el lucrează de acasă - avem ceva urgent de rezolvat. Ne sincronizăm programul, astfel încât să nu ne suprapunem cu conferințele pe skype. Încercăm însă să nu rămânem ancorați în problemele de business toată ziua profitând de înțelegerea copiilor și să le acordăm atenția de care au nevoie. Tocmai pentru că sunt mai mari, fetele sunt și mai preocupate de ce se întâmplă, de ce înseamnă această pandemie și cum ne va afecta stilul de viață. 

Cu plusuri și minusuri, că și noi: petrecem mai mult timp împreună, dar le lipsește interacțiunea cu colegii și unitatea sistemului lor, ne jucăm mai mult, dar nu vom mai mergem la Disneyland în vacanță de Paște, au mai mult timp la dispoziție, dar nu pot merge la bunici în weekend sau să se joace cu copiii în parc. Au învățat  și îi încânta că știu să folosească Skype și Google classroom, dar le lipsesc orele de înot, tenis și scrima.

Oana Pascu a înființat în 2016 un business axat pe cadouri și recompense experiențiale, iar în prezent are peste 150 de parteneri cu care lucrează la nivel național, dar și internațional. Deși un magazin online, business-ul s-a desfășurat până acum în offline. Într-o săptămână însă lucrurile au luat o turnură neașteptată, iar Complice.ro a lansat un portofoliu de cadouri experiențiale online, atât pentru segmentul B2C, cât și pentru cel B2B. Totul în timp ce stă acasă cu băiețelul ei, Iannis, în vârstă de 3 ani.

Fie că ești antreprenor, fie că ești angajat, tot este o provocare să ții un echilibru între cele două, să te rupi dintr-o parte și să fii 100% în cealaltă parte atunci când este important. Probabil că, în calitate de antreprenor îți permiți mai des "luxul" de a-ti alocă timp pentru copii chiar și în business hours. Dezavantajul este că, mult mai des, mintea ta este totdeauna împărțită între cele două planuri, nu există ora 18:00 când închizi calculatorul și gata...  

Principala schimbare este legată de faptul că trebuie să stăm împreună acasă o perioada destul de mare și fiecare să facă ce făcea în mod obișnuit când era plecat: adică părinții să lucreze și copiii să se joace. Se schimbă obișnuințele, rutinele, confortul etc

Pentru mine nu este neapărat o noutate, au mai fost multe situațîi când am lucrat de acasă, mai ales în primul an după ce am născut. În general eu lucrez foarte mult seară, după ce băiețelul meu adoarme și, astfel, pot compensa / recupera. Ce mi se pare mai dificil este că la mine (dar și la alții din jurul meu) volumul de muncă este mai mare decât înainte de a se declanșa această situație. A fost ceva ce ne-a luat pe toți prin surprindere, pe nepregătite și a explodat în mijlocul unor planuri pe care le aveam cu toții. Ori, acum, indiferent că acele planuri au fost continuate sau au fost suspendate/anulate, a trebuit să implementăm rapid măsuri speciale de reacție.

De exemplu, pe lângă faptul că noi am extins perioada de valabilitate a experiențelor și oferim vouchere gratuit prin email sau curier (ceea ce am putut implementa destul de ușor), suntem deja în plin proces de creare a unui nou portofoliu  de experiențe online. Mai exact, a trebuit să identificăm din portofoliul nostru existent toate experiențele care pot fi duse din offline în online, a trebuit să luăm legătură cu partenerii noștri, să conturăm împreună cu ei noile experiențe și să vedem care sunt limitările perioadei actuale - dacă sunt disponibile materiile prime, dacă au resurse, dacă pot livra etc, să stabilim și negociem noile condiții, să pregătim textele și să încărcăm pachetele pe site. În acest moment suntem la finalul acestei implementări. Apoi vom face research în piață și vom aduce în portofoliu noi astfel de experiențe pe care până acum nu le aveam.

Un copil mic nu înțelege de ce ești lângă el și nu îi acorzi atenție. Sau poate înțelege până la un punct. Este nevoie să existe multă comunicare, multă răbdare, multă creativitate în a petrece timp util și de calitate și uneori este nevoie să faci unele compromisuri.

În primul rând îl pregătesc din timp, întotdeauna îi spun când urmează momente importante și îi dau referințe clare pentru el: mâine seară o să am un curs online între masă de seară și mersul la culcare și tu o să stai cu tati sau mâine după micul dejun o să am de dat un telefon sau de trimis câteva mail-uri importante și nu o să pot stă cu ține, dar va stă tati etc. De asemenea, stabilim și ce facem împreună atunci când este timpul lui, cu ce ne jucăm, ce citim…

Apoi, chiar când sunt ocupată, încerc să nu-l fac să se simtă că și când nu ar există. Dacă vine la mine și, deși am vorbit și știe că am ceva important de făcut, are multă nevoie de atenția mea, îi dau un pupic scurt sau îl iau în brațe și îi arăt cum scriu la calculator sau chiar îl bag în videocall și îi arăt cum apare și el pe ecran. Partea bună este că toată lumea este în aceeași situație și oricine înțelege. Cumva ne obișnuim să includem copiii în activitatea noastră sau să îi lăsăm să fie martori, așa cum, pe vremuri, copiii erau martorii părinților care făceau treaba în grădina, în casă etc ceea ce poate nu este așa rău. Până acum, de multe ori copiii habar nu aveau ce fac mami și tati la serviciu, de ce se duc acolo și cum își petrec ei toată ziua.

Încep ziua mai târziu, lucrez mai puțîn in timpul zilei - de obicei când este somnul de prânz al lui Iannis - și mai mult seară - noaptea. Pe de altă parte, discuțiile sunt mai eficiente (toată lumea are o perioada limitată cât poate stă pentru că trebuie să aibă grijă de copii, nu mai pierdem timpul cu deplasarea etc. 

Dacă înainte era dificil să ții echilibrul work-life când totuși plecăm de la birou și veneam acasă sau invers, deci schimbăm decorul, faptul că acum totul de întâmplă în același mediu face lucrurile mai dificile. În plus, lipsa interacțiunilor sociale se resimte, omul este o ființă socială. New business în această perioada este aproape inexistent pentru noi, dar acesta ar fi un model care mie mi se pare că ar complică lucrurile versus întâlnirile face to face. 

Marina Popescu este director general al Floria.ro, unul dintre numele de referință de pe piața florăriilor online. Mama a doi copii mici, de aproape 4 ani, respectiv 1 an și jumătate, Marina jonglează cu rolurile pe care trebuie să le îndeplinească, provocarea cea mai mare fiind de a găsi un moment de liniște completă.

Într-o perioadă normală, aș spune că se împaca bine, într-un mod firesc, prin separarea destul de clară a jobului de timpul petrecut în familie. Dar nu trăim într-o perioadă normală... acum totul este o provocare.

Pe de-o parte sunt schimbările din programul copiilor, pe de alta cele din programul nostru, al părinților. Fetița cea mare (3,5ani) nu mai merge la grădiniță, doamna care ne ajuta în timpul zilei cu cel mic (1,5ani) nu mai vine, pentru a proteja pe toată lumea. Eu lucrez de acasă, soțul lucrează de acasă.  Aș spune că sunt destul de multe schimbări pentru un interval de timp atât de scurt. Dar, adaptabilitatea este o trăsătură esențială, așa că ne adaptăm fiecare cu noile condiții.

La Floria.ro ne-am asumat mesajul #staiacasa si vrem să îi convingem pe oameni că dacă le e dor de natură, le-o putem duce noi în casă sau putem trimite un strop de natură cuiva drag, alături de care expeditorii nu pot fi momentan. Știm că tentația de a ieși este mare, însă asta putem face noi. Iar pentru a asigura că acest flux rămâne funcțional, stăm în contact foarte apropiat cu toți partenerii din țară, ne asigurăm că măsurile de igienă și prevenție sunt respectate și că procedurile de lucru sunt eficiente.

Înseamnă să îți provoci mintea să gândească în paralel… Construiești în minte un plan de măsuri, poate în timp ce te joci de-a petrecerea păpușilor și răspunzi la de ce-uri. Apoi, faci schimb cu soțul pentru câteva minute să pui planul pe hârtie și să răspunzi urgențelor, verifici comenzile de pe telefon în timp ce uzi plantele de pe balcon. Te bucuri că ai totuși un pic de natură aproape și că balconul îți oferă o priveliște frumoasă asupra orașului, aștepți să vină ora de somn și inventezi un joc prin care cei mici să se alerge unul pe altul ca să consume energie. Pregătești și ceva mâncare în timp ce faci un daily conf call urgent cu echipa.

Este dificil să vorbim despre echilibru zilele astea. Echilibrul avea cu totul alt sens când lumea funcționa așa cum știam noi J.

Ce facem este să încercăm “diviziunea muncii” și să îi provocăm pe cei mici să se joace împreună cât mai mult timp. Amândoi sunt însă mici și au nevoie de multă atenție. Ne jucăm cu ei, apoi facem pauze de lucru, le explicăm situația, iar ne jucăm, iar pauză de lucru...

Găsirea echilibrului și concentrarea. Cred că într-o familie fără copii, work from home poate fi integrat foarte rapid și eficient. Dar când cei mici mișună prin casă, dispare idee pentru care oamenii își doresc work from home, respectiv evitarea întreruperilor colegilor. Pentru că totul este o întrerupere continuă.

Anda Ene este numele din spatele unui brand foarte cunoscut și apreciat: Romanian Blouse. Deși este mama a trei băieți mari, care, teoretic, se descurcă singuri, provocările administrării businessului de la distanță și în echilibru cu programul acestora nu sunt de neglijat. La început totul a părut un haos de necontrolot, însă lucrurile încep să se așeze și întreaga familie se adaptează la noua realitate.

De multe ori, provocările derularii unei afaceri,  pe care o iubești și pe care vrei să o crești, intră în competiție cu ceea ce înseamnă să fii o bună mamă. E vorba de timp și de energie de care dispui, ambele limitate. Sigur că important este să le acorzi copiilor prioritate, dar noi știm, mamele antreprenoare, că uneori lucrurile nu pot fi mereu tratate în ordinea importanței și că acționăm, de multe ori, la ce reprezintă urgența urgențelor. Ce s-a schimbat de cand coronavirusul a complicat și mai mult viața? Atât de multe încât nici nu știu de unde să încep.

Eu lucrez de acasă, cu trei copii, care nu mai sunt mici, dar care vor, în continuare să fie răsfățați și îngrijiți, așa cum au fost obișnuiți de mici. Băieții mei au 11, 12 și 17 ani. Sigur, nu mai sunt atât de dependenți de mine, fac multe lucruri singuri. Acum suntem singuri, fără ajutorul vreunei bunici. Este bine, dar este și greu... cel puțin acum la început, până ne mai obișnuim unii cu alții. 

Lucrând de acasă, fără a avea acele 8 ore când mergeam la birou și puteam să mă focusez pe business, în primă fază, mi-a creat o stare de stres și haos, greu de gestionat. Dar mi-am propus, chiar de la început, să am răbdare cu mine și cu noi, să ne adaptăm la noul regim de viata si de lucru. Vom optimiza și vom învăța să fim mai eficienți, iar acceptarea faptului că va fi mai greu o perioadă ajută. Este mult chiar și pentru mine, care sunt în această ecuație complicată copii-job-afacere proprie de mai mulți ani. 

Fiind acasă, copiii cred că ești doar a lor. A fost nevoie să le explic că nu sunt în concediu, cum nici ei nu sunt în vacanță și că fiecare trebuie să lucrăm, dar că vom avea timp și pentru noi, dacă vom ști să fim eficienti și să ne păstrăm focusul. Când lucrăm, lucrăm, când ne jucăm, ne jucăm. Este un moment excelent pentru reeducare, întărire, recuperare, resetare. Atât în ceea ce privește relația cu copiii, cât și cea de business. Este un moment de maximă întindere a capacităților, de cunoaștere a limitelor și de gestionare a complexității. 

Ce înseamnă pentru mine a munci de acasă? Este cel puțîn de două ori mai greu. Pe lângă activitatea profesională, a venit că o avalanșă, toată suită de treburi casnice, pe care le delegasem de multă vreme unei doamne minunate, care zilnic ne gătea, făcea curat în casă și avea grijă de copii. A

m redescoperit cât de multă ordine în conștiința îmi aduce reaorganizarea unui dulap, eliberarea sertarelor de tot felul de chestii inutile, ce stare de ușurare și satisfacție se instalează după ce am făcut o treaba pe care am amânat-o ani de zile, dar care mereu a stat agățată într un colț al minți, că, ”da, într-o zi o să mă ocup și de asta!”

Pregătesc masă de 3 ori pe zi, pun bucătăria și restul casei în ordine, între timp verific mail-urile de multe ori pe zi, scriu mesaje, facem cu chiu cu vai câte-o lecție, lucrez documente necesare la birou. Dacă am o zi mai liberă, “atac“ câte un cotlon uitat, dulap sau sertar care n-a mai fost golit în ultimii ani.  

Neapărat, îmi fac timp să o sun pe mama, câteva rude și prietene pe care le știu mai singure. Închei seară, cu un pahar de vin roșu, mai și fumez uneori și mă gândesc cât suntem de norocoși că suntem sănătoși și cât de mult îmi doresc să rămânem așa. Sper să mi fac timp și să citesc, mi-am făcut o selecție minunată de cărți care mă așteaptă la marginea patului.

Distragerea de la ceea ce ai de făcut urgent la job. Copiii nu înțeleg, că pe moment ai ceva mai important de făcut, decât să asculți ce vor ei să ți spună sau să ți ceară. Dacă te întrerupi, reiei mai târziu, dar poate ai pierdut șirul ideilor, fluxul creativ în care erai sau poate că pur și simplu, nu ai timp, ai o urgență de rezolvat!

 Pe de altă parte, dacă îți expediezi copilul și-i spui să vină mai târziu, te trezeși cu replica: “Deci eu nu sunt important, eu nu contez și nu contează ce vreau să ti spun!” Sigur, aici este un șantaj emoțional, care trrebuie privit că atare, dar dacă, totuși, acesta este un moment important pentru copilul tău? Dacă exact atunci este un moment de declic pentru el? Dacă îl interpretează și stochează că pe un act de respingere din partea ta? Este nevoie de mult tact, intuiție pentru a discerne între momente care pot fi amânate și momentele definitorii, care marchează relația, o cresc sau dimpotrivă, o pot subrezi.

În concluzie, o mama care lucrează de acasă esta o super mama, un super erou, care face față la toate provocările, cu grație, calm, inteligență și mai mult decât orice, cu multă iubire. Acestea fiind spuse, dragi mame, care lucrați de acasă, va doresc multă putere de muncă, răbdare infinită, fiți flexibile și creative și înainte de orice, aveți grijă de voi, pentru că numai având grijă de voi, puteți avea grijă de ceilalți. Mai ales în vremurile pe care le trăim acum!