De ce mai faci antreprenoriat în România? Vocea cititorilor

Așadar, de ce să mai faci antreprenoriat în România? Câțiva antreprenori ne-au și răspuns la această întrebare.

Consideră că nu mai sunt într-o categorie de vârstă care să le poată asigura un job bun. Alții încă mai fac antreprenoriat pentru că nu vor să renunțe și să se lase îngenunchiați de poverile pe care statul le aruncă în spatele lor.

Descoperiți mai jos răspunsurile lor pe larg și vă invităm să ne scrieți în comentarii propriile voastre experiențe. 

Mă numesc Gheorghe Șimon, am 45 de ani, iar acum voi aplica pentru fonduri europene pentru propriul startup. 

Ce mă impinge spre antreprenoriat e dificultatea de a găsi de muncă începând de la această vârstă, dacă ești prea tânăr nu te angajează că nu ai experiență și formare, dacă ești trecut de 40 ești prea in vârstă sau ai prea multă formare și preferă patronii să angajeze absolvenți de liceu sau fără prea multă experiență și formare deoarece le iese mai ieftin.

De la 25 de ani am fost plecat în Spania, m-am întors definitiv în 2019, aici în Vișeu de Sus activitatea economică e destul de limitată și destul de abuzivă, fie lucrezi la negru 2-3 luni apoi te trimit acasă, fie semnezi contract, dar nu se respectă.

Am 2 posibilități de antreprenoriat: fie transform casa bunicilor in pensiune, fie voi face promovare turistică (am o Licență în Geografia Turismului la Universitatea București, și un Master în Jurnalism de Călătorie, la Universitatea Autonomă Barcelona), de moment scriu pe un blog https://escapaderuraleinromania.blogspot.com/, pe care doresc să îl duc la nivel profesional, depinde pentru ce voi obține finanțare.

Da, și eu mă întreb asta. În anul 2002. eu și familia mea am construit o afacere cu un domeniu destul de special- servicii subacvatice. Pe lângă asta, avem un ONG în cadrul căruia am derulat o mulțime de activități pentru șomeri, elevi, tineri și studenți. Însă, în ultimii 2 ani, situația a devenit foarte complicată. 

Accesul la finanțare s-a limitat, fondurile europene nu mai ajung atât de ușor la ONG-urile mici, fiscalitatea devine din ce în ce mai împovărătoare, calitatea angajaților scade, concurență neloială a înlocuit concurență loială. Și toate astea ajung să ne epuizeze.

Așa încât, în ultima perioada am ajuns să ne restrângem cât mai mult activitatea, într-o încercare de a rezistă cu mintea întreagă. Este o încercare de a trece de ceea ce vreau să cred că este doar o etapă. 

Cel mai rău lucru care ni s-a întâmplat însă a fost că ne-a dispărut bucuria de a face antreprenoriat, de a schimbă în bine mediul în care trăim. Și asta vom recupera foarte greu.

Cred că încă mai vreau pentru că doar asta șțiu să fac și pentru că refuz să cedez în față unor de conducători care ne distrug zi de zi și pentru că am o obligație morală de puținii actuali angajați care îi am și pentru că vreau totuși că să îmi învăț copii să aibă suflet de antreprenori chiar dacă vor avea această posibilitate sau nu.

Cred că mai sunt motive dacă mă mai gândesc dar doar astea au ieșit după 5 minute de la citirea articolului tău.

Acum să văd cât o să mai vreau să fiu antreprenor că începe să se instaureze un gând cum că nu aș mai vrea prea mult timp în viitor acest job de “muncitor pentru statul român”.