De ce nu vorbim de investiția de 100 de mil. $ într-o companie din România

Știrea de ieri, venită ca un comunicat de presă, anunța faptul că aplicația Tokhit a primit 100 de milioane de dolari de la un fond internațional de investiții. Evident, când vezi o asemenea sumă, te întrebi cum se poate, mai ales că este lansată de foarte curând.

Iar apoi comunicatul de presă mai avea câteva lucruri care nu mi-au oferit încredere. Investitorii nu erau numiți. Acest lucru nu e neapărat foarte ciudat, se mai întâmplă, dar formularea era vădit vagă. De asemenea, nu s-au dat nici multe detalii despre tranzacție. 

Așa că ieri am decis să evităm această știre. Am decis conștient să nu oferim publicului o informație în care se spunea că un startup a primit 100 de milioane de dolari investiție. De ce? Voi explica viziunea mea editorială.

Am contactat reprezentanții companiei și am avut trei întrebări. Pentru transparență redau și întrebările, dar și răspunsurile. 

Răspunsurile: 

De asemenea, 10 ore după primirea primului comunicat ce nu menționa informații prea multe, primim informația aceasta pe care o redau așa cum este scrisă: „Capitalizarea proiectului se va realiza de  către  TOKHIT Switzerland, parte a  grupului ODAS,   care   devine   astfel  și entitatea  principală  care va coordona toate  operațiunile de dezvoltare și promovare la nivel global”.

Pe scurt, din ceea ce am înțeles din comunicatul de presă, dar și din alte materiale online, Tokhit funcționează ca o rețea socială. Diferența față de multe alte rețele sociale existente sau care au murit e faptul că Tokhit are la bază o economie digitală bazată pe o monedă digitală numită HITT care este oferită ca răsplată pentru interacțiunile tale în aplicație. Teoretic, ești plătit pentru activitatea ta în aplicație.

Tokhit a apărut în știri prin mai multe moduri. Lansarea oficială a proiectului a avut loc la Dubai cu o cohortă de influenceri. Ulterior au apărut diferite advertoriale plătite despre evaluarea financiară a Tokhit, iar acum această știre despre investiția de 100 de milioane de euro.

Majoritatea proiectelor crypto au un calendar de lansare prezentat public. În termeni de industrie se numește „White Paper” - el detaliază calendarul, modul de funcționare, tehnologia. Spre deosebire de un startup tradițional care începe să ceară bani de la utilizatori doar atunci când are un serviciu sau produs lansat, proiectele crypto se promovează și se finanțează la început prin faptul că utilizatorii cumpără tokeni în cadrul aplicației. De obicei la început aceștia costă câțiva cenți. Treptat, ei mai cresc. În momentul de față un token de la Tokhit, HITT, costă vreo 0,38 cenți.

Promisiunea față de utilizatori este că aceste monede digitale vor avea o viață a lor, vor crea o economie și vor crește. Dar miza este aici. Vor reuși sau nu să-și creeze o economie funcțională care să ofere creșteri de prețuri de tip cerere / ofertă? Pentru că o monedă - tradițională sau digitală - are valoare doar atunci când e folosită.

Din acest motiv, la nivel editorial mă tem de proiectele crypto la început de drum pentru că ele implică să spui utilizatorilor să dea bani, să investească într-un vis al unei anumite economii sau a unui anumit produs. Când scriu despre un startup de inteligență artificială, cel mult va ajunge cunoscut încât să fie tatonat de investitori instituționali, dar ei vor oferi bani abia după un due dilligence, responsabilitatea e la ei.

Ai putea spune că același lucru e și cu proiectele de crowdfunding de pe Kickstarter. Acolo e prezentat proiectul unui produs fizic de multe ori. Riscul există, fără îndoială. Dar e un produs mult mai clar prezentat, mult mai simplu. Știi că-ți asumi un risc. Dar oricum, nici despre proiecte de crowdfunding nu prea am mai scris în ultima vreme din același motiv - unele sună bine, dar sunt doar niște proiecte.

Un alt red flag, cum s-ar zice, pentru mine sunt evaluările financiare ale startup-urilor crypto. Dacă vorbim de un startup obișnuit, această evaluare vine ori înainte, ori după primirea unei investiții. Înainte e o metodă de a evalua cât poți să ceri unui investitor. Dacă tu zici că ești evaluat la 10 milioane de dolari, 1 milion de dolari cumpără 10% din companie. După investiție, deja vorbim de lucruri și mai simple. Dacă am primit o investiție de 2 milioane de dolari pentru X % din firmă, evaluarea devine o regulă de 3 simplă.

În cazul startup-urilor de crypto evaluările sunt mai complicate și de multe ori ajung la niște cifre uriașe. Un startup de crypto emite un anumit număr de tokeni, de monedă digitală. Sunt stabiliți în white paper-ul inițial de care spuneam mai sus. Dacă emit 1 milion de tokeni ANDRIESCU la prețul inițial de 10 cenți, practic evaluarea mea este de 100.000 de euro. Pe măsură ce costul acestora crește, dacă intră într-o economie de piață și evaluarea crește. De exemplu, Tokhit, are 2,3 miliarde de tokeni pe care-i va emite în total. Practic, bani potențiali. Nu se vor putea emite mai mult de 2,3 miliarde, dar dacă fiecare s-ar emite la valoarea de astăzi am avea, teoretic, o evaluare financiară ce poate fi calculată ca 2,3 miliarde tokeni X prețul unui token. 

Ei, pentru că startup-urile crypto se bazează pe această economie a tokenilor, ei sunt considerați assets. Bunuri deținute de acel startup. Deci contribuie la evaluare, pe când un startup tradițional poate fi evaluat în funcție de numărul de useri, de numărul de clienți, de potențialul de piață, proprietate intelectuală și așa mai departe.

Deci acesta este al doilea punct care mă face din punct de vedere editorial să nu cred în proiecte crypto.

Dincolo de economia tokenizată în sine, mă uit și la produsul în sine. Ce face el? Evident că poți zice astăzi că reinventezi orice dacă e pe blockchain. Sunt unele zone foarte interesante și fascinante care mă interesează în zona de blockchain, dar există și aceste reinventări ale produselor tradiționale.

Foarte rar am scris despre unele dintre aceste proiecte pentru că mă interesau foarte mult fondatorii, care aveau o experiență antreprenorială anterioară interesantă. Nu e o garanție nici asta, cimitirul startup-urilor despre care am scris este enorm.

Dar dacă îmi spui că vii cu o rețea socială nouă, dar pe blockchain, voi ridica din sprânceană a necredință. Dacă vii să-mi spui că ai o aplicație de livrare de mâncare, dar pe blockchain, voi avea dileme. Sau o aplicație de ridesharing. Orice poate avea valoare în lume, dar nu în toate pot să cred.

Dacă produsul în sine nu este inovator, e foarte greu să scriu despre el. Tokhit, în cazul de față, este o rețea socială bazată pe un soi de gamification ce include plăți cu moneda digitală HITT, câștiguri cu o altă monedă pentru influenceri, numită Diamond HITT, transformarea profilului în NFT și așa mai departe. În lumea în care rețelele sociale au venit și au plecat, e foarte greu să crezi în așa ceva.

Hai să o zicem destul de drept. Dacă moare un startup e o dramă pentru fondatori și pentru echipa lor. Sunt oameni care lucrează cu pasiune la ceva, dar nu funcționează. Atunci rămân fără joburi, încearcă din nou și tot așa. Cine pierde bani? Dacă vorbim de utilizatori, poate produsul a ajuns destul de avansat încât să fi avut clienți plătitori, asta înseamnă că s-au folosit de acel produs până atunci și ulterior nu mai pot să o facă. Pierd un pic, dar nu prea mult. Investitorii? Evident, nu e bine pentru investitori să piardă bani, dar de cele mai multe vorbim de investitori instituționali care nu își pun banii copiilor de școală în startup-uri, ci fonduri mari care ratează cu 8 startup-uri ca să dea lovitura cu două.

Ei bine, când vorbim de startup-uri crypto, e posibil să sărăcească și săracii. Dacă mă duc și bag 100 de dolari în moneda digitală a unui startup, poate se lansează, poate nu. Dacă se lansează am avut doar o altă rețea socială. Iar când se închide, banii mei se duc. Mai rămâne și dezbaterea pentru ce plătești, dar economia de piață este una în care nu trebuie să vinzi ceva concret ca să primești bani.

Mai există o problemă la startup-urile crypto. Oamenii nu investesc inițial doar pentru că vor să folosească o rețea socială nouă. Nimeni nu vrea asta, că altfel eram toți încă pe Clubhouse după ce s-a terminat lockdown-ul. Nu. Cumperi tokeni într-un startup în speranța că aceștia vor deveni mai valoroși și îi vei vinde și vei face bani. Scopul produsului nu mai este folosirea sa de zi cu zi, ci capacitatea de a-ți înmulți banii.

Când un startup primește investiție în 90% din cazuri măcar sunt numiți investitorii. Am o dilemă legată de investițiile nenumite, le pot înțelege pe alocuri. Dar de obicei afli de un fond de investiții, de un grup de angel investors, de ceva. Poți să-i cauți pe Google, poți să vezi ce investiții anterioare au fost făcute.

În 8/10 cazuri de investiții anunțate pentru startup-uri crypto nu am avut niciun nume de investitor. Am avut doar sume mari. Am încredere în proiecte în care au investit oameni pe care-i știu. Evident că și atunci pot da fail, dar lasă loc de transparență.

Așadar, am încercat să explic pe scurt, dincolo de părerile foarte personale ale mele, de ce editorial evit zona de afaceri crypto.

Pot înțelege utilitatea blockchain, am o relativă încredere în zone deja established cum e Bitcoin și Ethereum, deși înțeleg volatilitatea lor cumva normală, înțeleg până și posibila utilitate a NFT-urilor. Ceea ce consider că nu înțeleg este cum pot funcționa toate aceste proiecte într-o economie de masă.

Legat de aplicația de care vorbeam mai sus, Tokhit, am explicat cinci motive generale pentru care am decis să nu publicăm știrea despre 100 de milioane de dolari investiție. Istoria poate să mă contrazică, lumea aceasta să fie dată peste cap, iar eu să fiu la momentul respectiv un simplu bătrân care nu mai înțelege inovația. Însă una dintre cele mai interesante satisfacții personale este să fiu contrazis într-un mod epocal și să fiu râsul lumii.

Nu toate produsele tehnologice actuale sunt inovații. Și da, și cu ele poți pierde bani. Dar nu cred că-n momentul de față trebuie reinventată economia creatorilor într-un mod blockchain. Există metode de monetizare, fără îndoială. Doar dacă arunci un ochi pe TikTok sau Twitch vei vedea cât de bine se monetizează peer-to-peer, adică de la utilizator la creator. Bineînțeles că aceste rețele monetizează și ele prin comisioane, dar nu mă aștept ca startup-urile crypto să fie niște ONG-uri care oferă bani gratis.