Femeia care schimbă felul în care ne pregătim copiii pentru viitor

Copiii ei au ajutat-o să deschidă ochii și să vadă câtă nevoie e de încredere și reconstrucții în educație. Mai jos, despre femeia care schimbă felul în care ne pregătim copiii pentru viitor. 

Ruxandra Mercea s-a născut și a crescut în Cluj-Napoca, într-o familie care pusese bazele uneia dintre primele grădinițe private din țară. În 2013, părinții Ruxandrei i-au încredințat conducerea școlii, redenumită Transylvania College, care reunește acum aproape 600 de elevi și 125 de cadre didactice, însumând 35 de națiuni, de pe 6 continente. Ruxandra e parte din povestea Transylvania College încă de când avea 8 ani și a crescut odată cu școala. 

Deși a fost într-un context mai norocos în ceea ce privește educația modernă și alături de niște minți mai deschise față de tradiționalul duo părinți–profesori ai generației noastre, Ruxandra povestește despre traumele ei din școli și cum au afectat-o. Și chiar dacă a reușit să fie într-un context altfel al școlii, Ruxandra spune că abia când copiii ei au ajuns în școală a realizat cu adevărat ce înseamnă o educație bună și care îi este misiunea pe pământ. 

”Eu am crescut, de fapt, cu o singură imagine: școala tradițională românească și familia tradițională. Deși părinții mei au pornit o altfel de educație, mi-am dat seama în urmă cu 8 ani, atunci când fiica mea cea mare nu a mai fost bine în școala pe care o conduc, că deși avem unelte internaționale, curriculum internațional, profesori internaționali și ne doream o altfel de educație în ceea ce privește cultura, practica și gândirea, eram încă o școală ancorată în tradiționalul românesc. De acolo au pornit momentele grele, momentele de profundă durere și de trezire. Am realizat atunci că mai aveam mult de săpat ca să vedem ce putem aduce din internațional.” 

Ce urmează să citești: 

• Chestionar despre Ruxandra Mercea, care voia să devină MTV-istă când era mică și a ajuns o revoluționară a școlii românești. 
• Despre școala care pune sănătatea emoțională a copiilor pe primul loc.
• Despre programul care vrea să repare efectele violenței în școli și să aducă încrederea în toate băncile și catedrele. 
• Despre parenting și cum te ajută să construiești o educație mai bună pentru toți copiii.
• Despre ce înseamnă o școală bună. 

Ruxandra Mercea face parte din proiectul "Femeile strigă Bingo", o inițiativă lansată de start-up.ro alături de ING Bank România, prin care provocăm cititorii să descopere poveștile femeilor care schimbă România zi de zi, prin acte de curaj sau de normalitate. Proiectul, construit sub forma unui joc interactiv de Bingo, vă provoacă să nu rămâneți doar la 24 de exemple date de către noi, ci de a le extinde zi de zi, prin sugestiile voastre. 

1. Nume și funcție actuală:

Ruxandra Mercea, CEO al Transylvania College, Head of School & fondatoare al liceului hibrid Spark School, fondator al programului Școala Încrederii.

2. Copilărie

Clujeancă, născută și crescută în Cluj-Napoca, îmi plăcea să mă joc afară, mai târziu să îmi fac unghiile în diferite culori și părul în diferite moduri, și să citesc în engleză. Voiam să mă fac MTV-istă.

3. Educație

Am terminat facultatea de business din Cluj-Napoca, la Babeș-Bolyai, și mă pregăteam să devin economistă.

4. Ce-ți place să faci când nu muncești?

Îmi place să călătoresc, să petrec timp cu familia, să citesc, să dansez și să stau afară pe terasă, sau să ies cu prietenii.

5. Când ai știut că vrei să te dedici educației din România, ce te-a atras către acesta și ce ai simțit nevoia să schimbi la industria în care activezi?

Încă de prima dată când m-am angajat în Transylvania College am știut că voi rămâne în educație. Tot atunci am decis să rămân în România și să nu mai plec în străinătate pentru a lucra într-o multinațională. Ceea ce m-a adus la educație a fost frustrarea pe care o aveam legată de experiența de liceu și dorința de a construi o altfel de școală pentru adolescenți. Am rămas astfel în educație, foarte motivată pentru copiii mei și impactul pe care îl văd în munca pe care o facem cu familiile, profesorii și directorii, și cum acest impact se traduce în starea de bine a copiilor.

6. Ai vreun model feminin din familie care ți-a deschis prima dată orizonturile către educație?

Părinții mei. Ei au fost cei care au pus bazele și au pornit proiectul școlii pe care o conduc acum. Datorită lor am rămas în educație și am început un proces îndelungat de inovație în acest sector, asta prin toate proiectele mele pe care le-am pornit de-a lungul timpului.

7. Îți amintești de vreun role model feminin de-a lungul vieții tale care să fi avut vreo contribuție la traseul tău profesional?

De-a lungul timpului, au apărut mai mulți oameni în viața mea, în diverse momente, și cred că există oameni care vin în viețile noastre pentru a ne învăța lecții ale fiecărei etape. 

Gândindu-mă la începutul carierei mele, îmi vine în gând Nadia Crișan, cu care am lucrat la Ambasada României din Washington, în perioada în care eram stagiară acolo. După aceea, am lucrat împreună și în București, când și-a deschis și acolo un birou. Ea mi-a oferit o lecție despre determinare, perseverență și claritate.

8. O realizare de care ești tare mândră și ce impact crezi că a avut aceasta în educație.

Sunt mândră de fiecare proiect la care contribui. La fel ca și în cazul copiilor, nu pot să fiu mai mândră de unul ca de celălalt. Sunt mândră de toate proiectele, în diferite momente în care s-au aflat sau se află.

În Transylvania College ne-am asumat o schimbare profundă care a venit cu multe momente grele, conversații dificile, limite și rupturi în relații. Sunt mândră de momentele grele prin care am avut curajul să trecem, deși lucrurile mergeau bine până atunci. Sunt mândră de cine am devenit cu toții trecând prin aceste momente grele.

În Școala Încrederii am reușit să construim multă încredere într-un context de neîncredere. Cu toții ne spuneau că nu se poate, că e imposibil în România, că profesorii nu vor vrea, că directorii nu vor veni spre noi. Și totuși, azi avem sute de școli pe lista de așteptare, multe momente în care profesorii ne povestesc ce le iese bine și diferit acum, la școală și acasă. Sunt mândră de modul în care am reușit să schimbăm viețile nu doar profesionale, ci și personale ale directorilor și profesorilor.

În Spark am creat un sistem nou de educație — un sistem flexibil. Sunt mândră pentru că recent am reușit să închidem o rundă de finanțare prin intermediul platformei Seedblink, într-un context complicat pentru start-up-uri, fiind sprijiniți de persoane fizice, angel investors, dar și un alt tip de investitori, cum ar fi, o școală britanică (Cambridge School of Bucharest). Suntem mândri și de parteneriatul nostru cu Qubiz și investiția de 1,5 milioane de euro cu ajutor din partea unor angels investors.

9. Un impas din traseul tău profesional: cum ai trecut peste acesta și cu ce lecții ai rămas.

Momentul în care am ales să deschidem școala Transylvania College în plină pandemie, să revenim în format fizic în Februarie 2021. A fost una dintre deciziile care a ajuns să mă definească. Îmi era greu, din postura de leader, să iau o asemenea decizie și să risc să pierd jumătate din echipa de leadership a școlii. Și totuși, am luat o decizie asumată — mi-am dorit să mă gândesc la binele copiilor, chiar dacă adulții aveau să fie în disconfort. Am mers mult pe mentalitatea: putem sa facem asta, știu că e greu, va fi și mai greu, dar o putem facem, din iubire și în ciuda fricii.

10. Dacă s-ar face o carte de istorie a femeilor care au adus schimbare în România, ce ți-ar plăcea să scrie la descrierea ta.

Că am fost de neoprit în misiunea mea de a schimba scopul școlilor. Că școlile au devenit locuri în care sănătatea emoțională și relațiile construiesc educația. Că părinții au realizat că scopul școlii e acela de a aduce copii la sănătate emoțională până la aniversarea lor de 18 ani. Că sunt o mamă pe care nimeni nu a putut să o oprească din misiunea ei, aceea de a-și vedea atât copiii ei, cât și pe ceilalți, cum devin adulți sănătoși, fericiți și pregătiți pentru viitor, atât în România, cât și la nivel internațional.

Ruxandra a crescut alături de școala pe care o conduce în prezent. Transylvania College a început prin a fi Happy Kid, una dintre primele grădinițe private din România. În 2013, Ruxandra și-a asumat rolul deplin de director, astfel încât să unească rolurile administrative cu cele educaționale și să le facă să conlucreze. 

Din copilărie a rămas cu etica muncii, pe care a văzut-o în dedicarea părinților ei, ambii implicați în educația din România. Tot de la ei a văzut și cât de mult le pasă de familii și copii și continuă să țină flacăra empatiei în business și în rolul de CEO al Transylvania College, fondator al unui startup de educație și al unui proiect anti-bullying în școli. 

”Mi-am dorit mult să pot să continui procesul de construcție a unui proces de parenting în școala noastră, fiind motivată de gândul că fiecărui copil trebuie să îi fie bine, atât acasă, cât și la școală.”

Acest proiect din urmă este Școala Încrederii, o misiune personală a Ruxandrei prin care vrea să readucă încrederea în școlile din România. Ca să facă asta, trebuie să schimbe cultura organizațională și să dezvolte relații sănătoase între toți membrii implicați ăn educație. e misiunea mea personală, și are ca scop readucera încrederii în școlile din România prin schimbarea culturii organizaționale și prin dezvoltarea relațiilor sănătoase între toți membrii comunității.

”Am început Școala Încrederii în plină pandemie, cu 54 de grădinițe și școli curajoase, directori și profesori care au înțeles că școlile lor trebuie să se schimbe și să devină cea mai bună variantă a lor. Am reușit în doar doi ani să ajungem la 204 școli din 36 județe și cu sute de alte școli în lista de așteptare. Campania lansată recent are scopul de a ieși în față cu mult curaj, fiecare dintre noi (așa cum au făcut directorii și profesorii), în calitatea noastră de foști elevi sau actuali părinți și tineri, pentru a ne spune poveștile despre ce a însemnat sau ce înseamnă pentru noi impactul violenței și al bullying-ului.

Avem nevoie să arătăm că această problemă este una reală, urgentă, dar mai ales că suntem mai mulți decât credem și decât spun cifrele. Doar împreună putem să o conștientizăm, să o rezolvăm și apoi să reușim să ne vindecăm.”

Cele 3 proiecte inițiate de Ruxandra au în centru copilul și dezvoltarea lui într-o școală bună. Iar o școală bună, din perspectiva Ruxandrei, înseamnă:

”O școală care se concentrează atât pe sănătatea emoțională, cât și pe progresul academic. O școală care în care adulții înțeleg să prioritizeze relațiile, atât pe cele cu copiii din clasă, cât și pe cele dintre ei, în familie. O școală în care copiii se simt în siguranță, pot să greșească, știind că vor fi sprijiniți de către adulți (și aici intră toți adulții din școală - profesori, personal administrativ, părinți). O școală bună este una care își asumă învățare continuă și contribuție constantă la creșterea și dezvoltarea emoțională și academică. O școală în care adulții nu mai dau vina pe cei din jurul lor, ci își asumă o contribuție comună la creșterea fiecărui copil, în funcție de nevoile individuale ale fiecărui copil — un loc în care fiecare copil contează.”

Tot o școală bună este spațiul în care copiii învață să creadă în ei, să accepte perspective diferite, să construiască relații, să le mențină și să le repare atunci când se rup.

În procesul reconstruirii școlii, ca-într-un basm, avem câțiva baluri cu care trebuie să ne luptăm. Iar aici, Ruxandra ne spune care crede că sunt cele mai periculoase creaturi cărora trebuie să le tăiem capul: ”este necesar să scăpăm de amenințarea copiilor. Să nu îi mai amenințăm cu note, cu spusul la mama sau la tata. Mi-aș dori să scăpăm și de frică, de etichete, de tot ceea ce înseamnă critică, rușinare, pedeapsă, umilire, ironie, sarcasm. Toate aceste sunt amenințări cu impact pe termen lung în viața copiilor noștri, pentru că știm atât din cercetare, cât și din practică, faptul că un copil învață atunci când se simte în siguranță, atât fizică, dar și emoțională.” 

Reflectând la Ruxandra din copilărie, CEO-ul de bucură că a câștigat o reziliență post-traumă, prietenii pe care le mai are și azi și experiența că ceilați pot avea o părere, dar lucrurile pot fi, în realitate, total diferite. În borcanul amintirilor neplăcute, stau adunate: felul în care profesorii o judecau, o criticau și o pedepseau pentru lucruri care erau înnăscute în ea și nu avea de ce să le schimbe; violența colegilor, fizică, verbală și emoțională; modul în care unii profesori au ales să o umilească pentru visele și dorințele ei, cum ar fi cel de a pleca în străinătate la studii. 

”Toate acestea au încă impact asupra modului în care uneori iau sau nu iau decizii, fac sau nu fac anumite lucruri.”

Ruxandra a învățat de ce avem nevoie în educația din România chiar de la copiii ei și din rolul ei de mamă, lecții pe care a simți nevoie să le dea mai departe. Ne-a spus de două citate care au ghidat-o în misiunea ei pornită acum 10 ani:

”While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about.”

“Motherhood is about raising and celebrating the child you have, not the child you thought you would have. It's about understanding that he is exactly the person he is supposed to be. And that, if you're lucky, he just might be the teacher who turns you into the person you are supposed to be.”

Copiii ei au fost și învățătorii ei și astfel și-a propus să căldească la Transylvania College o comunitate în care oamenii încearcă să critice mai puțin, să judece mai puțin, să nu sară în mod pripit la concluzii, să înțeleagă că de cele mai multe ori nu au habar despre ce e vorba până nu stau să asculte și să înțeleagă, să aibă mai multă răbdare, să își facă mai puține așteptări, că fiecare dintre noi avem ritmul propriu, că nu putem ști ce e în viața celor din jurul nostru până nu caută să înțeleagă, să nu mai pună etichete și să își accepte greșelile lor și pe ale celorlalți;

Într-un astfel de univers, Ruxandra vrea să nu mai avem așteptări nesănătoase atât de la fete, cât și de la băieți. 

”În ceea ce le privește pe fete, de multe ori ne așteptăm ca ele să fie cuminți și apreciem cand sunt cuminți, iar dacă își exprimă emoțiile, gândurile sau nevoile, sunt judecate și criticate — puse jos. În schimb, mi-aș dori ca fetele sa fie încrezătoare. Să spună nu. Să știe că e ok să fie supărate, triste, furioase. Asta trebuie să acceptăm: furia și tristețea fetelor. Altfel, furia și tristețea despre care vorbim le vor copleși în viața lor de adulți. În privința băieților, e momentul să ne schimăm așteptările în ceea ce privește dezvoltarea lor în școală, și să dezvoltăm o viață emoțională sănătoasă pentru ei. E ok să plângă, să fie triști, supărați, furioși. E ok să își exprime emoțiile și e necesar să aibă un vocabular emoțional și să își dezvolte empatia. Am spus-o de multe ori, și încă susțin — ne aflăm într-un moment în care e necesar să schimbăm toate aceste așteptări pe care le avem atât de la fete, cât și de la băieți.”

Drumul către un sistem educațional ca cel pe care vrea să-l creeze Ruxandra e unul lung și cu multe capitole. Dar începe cu niște copii care știu să se iubească, așa cum se bucură interlocutoarea noastră când își întreabă copiii ”pe cine iubiți?”.

”Lista e mama, tata, fiecare frate, și se încheie cu ei. Se iubesc și pe ei. Acesta este un cadou incredibil de lăsat în viața lor.”

În mediul antreprenorial din România, femeile sunt acționare în 47% dintre firmele active cu cifra de afaceri de peste 10.000 de lei, potrivit unui studiu realizat de ING Bank România, Impact Hub și Bravva Angels. Una din patru companii este deținută 100% de către femei. Așadar, peste 260.000 de firme locale au în structura lor o femeie antreprenor, iar 145.000 sunt conduse în întregime de femei. Alături de start-up.ro, vă invităm să cunoașteți o mică parte din poveștile lor de succes.

ING sprijină femeile care schimbă România zi de zi și, în acest an, va lansa un program de mentorat creat special pentru femeia antreprenor.