Impactul esențial pe care-l poate avea munca de la distanță în România

Oferindu-le angajaților posibilitatea de a lucra remote total sau parțial, câteva zile pe săptămână), angajații nu mai sunt nevoiți să facă zilnic naveta până la birou (uneori chiar și câte 2-3 ore petrecute în trafic, dus-întors).

Astfel, companiile contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă. Conform unor studii, doar o reducere de 10% a programului de lucru la birou ar duce la o scădere cu 15% a amprentei de carbon/persoană. Transporturile sunt responsabile pentru 27% din emisiile de gaze cu efect de seră din UE.

Companiile care le permit angajaților să lucreze remote (de acasă sau de oriunde își doresc) sau parțial remote (dintr-un co-working space sau din spații de birouri mai mici, necesare pentru joburile care nu permit munca remote) contribuie de asemenea la scăderea consumului de energie (iluminat, încălzire, aer condiționat, computere, imprimante).

Conform datelor existente, clădirile sunt în prezent responsabile pentru aproximativ 40% din consumul de energie.

Munca remote contribuie semnificativ și la decongestionarea traficului, mai ales în orele de vârf, reducerea numărului de mașini din trafic și reducerea accidentelor rutiere. Conform datelor statistice, este nevoie doar de o scădere de 5% a traficului pentru a crește viteza de deplasare pe drumurile congestionate cu 50%.

Munca remote duce la repopularea localităților din mediul rural și a orașelor mai mici, dar și la îmbunătățirea nivelului de trai. Întrucât sediile principalelor companii se află în marile orașe, acest lucru a dus la creșterea numărului de locuitori și a prețului locuințelor din aceste zone.

Lucrul de la distanță diminuează necesitatea de a locui aproape de centrul orașelor sau în marile orașe și duce la migrarea angajaților către localități mai mici, mult mai accesibile.

Datele pentru 2019 arată că în municipiul Bucureşti a fost concentrată aproape o zecime din populaţia cu domiciliul în România (9,6%). În 2019, judeţele cu populaţie numeroasă au fost Iaşi (4,3%) şi Prahova (3,6%), iar la polul opus s-au aflat judeţele: Sălaj, Tulcea şi Covasna cu o concentrare a populației de aproximativ 1,0%.

„Având în vedere că marea majoritate a populației din România este concentrată în marile orașe ne dăm seama de ce peste 100.000 de cetățeni au migrat în anii trecuți din marile orașe către orașe mai mici sau în zonele rurale. Începând din luna martie 2020 și post carantină, numărul persoanelor care au migrat de la urban către orașele regionale și localitățile rurale a crescut mult mai mult”, spune Amalia Ștefan, co-fondatoare Remote-Stories.com.

„Principalele motive pentru care oamenii decid să se mute în localități mai mici sau în mediul rural sunt: dorința de a avea un stil de viață mai relaxat, faptul că beneficiază de mai mult spațiu, au posibilitatea de a avea o grădină, pot petrece mai mult timp în aer liber, petrec mai puțin timp în trafic, au mai mult timp pentru ei și pentru cei dragi, costurile sunt mai mici, se pot întoarce în locul natal, pot moderniza casa părintească etc”, spune Mara Eliza Barza, co-fondatoare Remote-Stories.com.

Repopularea localităților din mediul rural și a orașelor mai mici ca efect al muncii remote contribuie la creșterea consumului local și respectiv la creșterea economiei locale. Așadar, companiile care optează pentru munca remote și le oferă posibilitatea angajaților să lucreze de oriunde își doresc susțin economia românească. 

Prin munca remote, companiile își reduc costurile și economisesc bani, iar aceste sume pot fi reinvestite în angajați: cursuri, traininguri, vouchere etc. De exemplu, companiile își pot încuraja angajații remote să lucreze și din alte locații adaptate muncii la distanță, precum hoteluri și pensiuni din diferite zone ale țării. Astfel, companiile remote susțin consumul local și industria turismului.