Măsurile care ar face IMM-urile de la noi competitive în UE

Documentul este însoțit de un bilanț aprofundat referitor la prevenirea și corectarea dezechilibrelor economice în care se face evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește reformele structurale, prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, precum și rezultatele bilanțurilor aprofundate efectuate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011.

Ce se constată în România? Pe scurt, faptul că modelul de creștere economică a României, bazat pe cheltuielile consumatorilor, afectează capacitatea țării de a atinge în mod durabil nivelul de trai din UE, că piața forței de muncă este supusă unor pesiuni tot mai mari, iar stabilitatea sectorului financiar este pusă sub presiune.

Totodată, din Raportul de țară mai aflăm că mediul de afaceri și deciziile privind investițiile sunt afectate de caracterul imprevizibil al procesului de elaborare a politicilor, iar rezultatele modeste obținute de România în materie de cercetare și inovare limitează perspectivele de creștere.

Reprezentanții Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) susțin că, în România, ponderea societăților comerciale inovatoare este sub media UE, iar nivelul investițiilor efectuate de mediul de afaceri în cercetare și inovare este în mod constant scăzut.

În acest sens, au identificat nevoile de investiții prioritare pentru a consolida creșterea și competitivitatea întreprinderilor mici și mijlocii pentru a sprijini crearea de noi societăți comerciale (de tip start-up, scale-up), a majora ratele lor de supraviețuire și a crește gradul de competitivitate și internaționalizare al acestora; pentru a facilita accesul la finanțare al întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv prin încurajarea finanțării de pornire și consolidare a start-upurilor inovatoare cu potențial ridicat.

”Rezultatele României în ceea ce privește serviciile publice digitale și integrarea tehnologiilor digitale de către întreprinderi sunt mult sub media UE. S-au identificat nevoile de investiții prioritare pentru a valorifica avantajele digitalizării pentru cetățeni, societăți comerciale și guverne și, în special pentru a consolida preluarea tehnologiei informației și comunicațiilor de către întreprinderile mici și mijlocii, inclusiv investițiile în infrastructuri, a promova competențele și serviciile digitale și a sprijini în continuare centrele de inovare digitală, laboratoarele vii (living labs) etc, pentru a spori măsurile privind e-guvernarea, inclusiv prin introducerea și consolidarea unor servicii interoperabile la nivel european, e-incluziunea, e-sănătatea, învățarea on-line, competențele digitale”, spun aceștia.

• asigurarea unui cadru legal stabil, predictibil, investițiile private fiind afectate de persistența incertitudinii juridice și de calitate, procesul de consultare publică, planificarea strategică și bugetară, precum și utilizarea evaluărilor impactului normativ;

• creșterea investițiilor publice, întreprinderile considerând investițiile în infrastructură o prioritate majoră pentru cheltuielile publice;

• lansarea unor proiecte ample de investiții, care să rezolve problema infrastructurii insuficiente sau de calitate scăzută, ce reprezintă unul dintre factorii cei mai problematici pentru dezvoltarea unei afaceri în România, constituind o barieră în calea schimburilor comerciale şi a dezvoltării economice;

• prioritate pe aspectele calitative ale investițiilor (deoarece calitatea investițiilor publice este marcată în continuare de deficiențe de gestionare, de schimbări frecvente ale priorităților și de dificultăți în ceea ce privește absorbția fondurilor UE, iar investițiile private sunt afectate de persistența incertitudinii juridice și a birocrației);

• reforme care să mărească potențialul economiei și care să asigure o creștere sustenabilă (deoarece, astfel cum se evidențiază în Raportul de țară din 2019 privind România: Modelul de creștere economică al României, bazat pe cheltuielile consumatorilor, afectează capacitatea țării de a atinge în mod durabil nivelul de trai din UE.);

• măsuri pentru o buna utilizare a fondurilor UE şi a altor tipuri de sprijin financiar disponibile, cresterea gradului de absorbtie, simplificarea birocratiei in domeniu si a eliminarea blocajelor sistemice;

• măsuri active pentru rezolvarea problemelor importante privind deficitul de forță de muncă cu o calificare/competențe corespunzătoare cererii pieței muncii (deoarece, astfel cum se evidențiază în Raportul de țară din 2019 privind România: “Oferta de forță de muncă și de competențe nu ține pasul cu nevoile în continuă schimbare ale economiei. Disponibilitatea limitată a personalului calificat, îmbătrânirea populației, mobilitatea internă redusă și emigrarea continuă limitează creșterea economică”);

• corelarea învățământului cu cerințele de pe piața forței de muncă, “Capitalul uman nu pare să fie suficient adaptat nevoilor unei piețe a muncii competitive”);

• măsuri specifice pentru dezvoltarea sectorului IMM (sunt necesare măsuri suplimentare pentru a încuraja inițiativele antreprenoriale ale IMM-urilor, creșterea capitalizării lor, mobilizarea unor surse private suplimentare de finanțare și a instrumentelor financiare ale UE;

• simplificarea procedurilor administrative si generalizarea serviciilor de e-Guvernare pentru intreprinderi, deoarece procedurile administrative sunt împovărătoare pentru IMM-uri, s-au înregistrat progrese lente în ceea ce privește furnizarea soluțiilor de e-guvernare, procedurile de insolvabilitate sunt complexe, intervin modificări frecvente în materie de reglementare, fără a fi realizate Testul IMM, note de impact și consultarea mediului de afaceri;

• adoptarea de măsuri pentru reducerea diferenţelor de dezvoltare între zonele urbane şi rurale, care sunt semnificative și care limitează dezvoltarea socio-economică a zonelor rurale (prin dezvoltarea infrastructurii de transport, susținerea prin finanțări și facilități fiscale a colectării, valorificării și promovării produselor agricole și meșteșugărești, inclusiv tradiționale, din comunitățile rurale);

• măsuri pentru asigurarea creșterii accesului la finanţare pentru IMM-uri;

• definirea criteriilor obiective pentru stabilirea salariului minim (deoarece, din 2017 de când s-a formulat această recomandare de țară și până în prezent nu s-a înregistrat niciun progres în acest domeniu, astfel cum se evidențiază și în Tabelul sinoptic anexat Raportului de țară: “Niciun progres. Nivelul salariilor minime se stabilește în continuare în mod ad-hoc și nu are la bază un mecanism cuprinzător și previzibil”);

• asigurarea unui dialog social calitativ și creșterea transparenței decizionale, deoarece “Dialogul social rămâne ineficace, iar, recent, rolul anumitor instituții importante a fost diminuat”, “Dialogul social este utilizat insuficient pentru a implica în timp util și într-un mod semnificativ partenerii sociali în procesul de elaborare a politicilor și a reformelor”: implicarea partenerilor sociali în procesul de elaborare a politicilor este foarte limitat, deși au fost instituite structuri instituționale de dialog social, ele sunt utilizate de către Guvern mai ales pentru a furniza informații cu privire la inițiativele planificate, fără să existe un proces solid de implicare și cooperare; opiniile partenerilor sociali cu privire la procesul de elaborare a politicilor sunt adesea ignorate de Guvern, chiar și atunci când acestea converg, cum a fost cazul recentei reforme fiscale și a inițiativei de trecere a contribuțiilor sociale de la angajatori la angajați.

• nici în domeniul dialogului social nu au fost înregistrate deloc progrese în ultimii 3 ani, Legea dialogului social dezbătută în parlament nevalorificând pozițiile părții patronale, neputând asigura o îmbunătățire reală în domeniu.