Merită Metaphor: ReFantazio să fie jocul anului 2025? - Review

Metaphor: ReFantazio este un turn-based, role-playing game japonez (JRPG) de acțiune și aventură, publicat de Sega și dezvoltat de ATLUS, creatorii francizei Persona. 

Să concurezi cu Elden Ring Shadow of The Erdtree și Black Myth: Wukong pentru Game of The Year nu e treabă ușoară, dar Metaphor reușește să capteze prin grafică, personaje interesante și atenția la detalii. 

Jocul se desfășoară în Regatul Unit Euchronia, la scurt timp de la asasinarea subită a regelui. Cu ani în urmă, o altă tentativă nereușită de asasinare a avut loc asupra Prințului, care l-a lăsat blestemat și într-un somn veșnic. 

Noi jucăm cu Will (sau orice nume decizi să îi dai personajului, eu am pus Williamus), un băiat orfan din tribul Elda care a fost prietenul cel mai bun al prințului și care încearcă să ridice blestemul în timp ce participă la Royal Tournament, un eveniment menit să decidă viitorul succesor la tron. 

Există numeroase momente în care Will citește dintr-o carte de fantezie, o ultimă amintire de la Prinț, care vorbește de o lume fără magie, unde toate persoanele sunt tratate egal. Ceea ce pare o ironie la adresa realității noastre pare să surprindă și captiveze personajele, care visează la o astfel de lume banală.

Primele câteva ore pot să pară ușor plictisitoare din punct de vedere narativ, mai ales dacă nu ești familiar cu formula jocurilor Persona, care are de obicei un ritm mai lent, concentrat pe dialog și cu combat care poate deveni repetitiv în cele aproximativ 100 de ore de gameplay. Daaar, dacă reușești să treci de ele cu o minimă înțelegere a ce se întâmplă, din acel punct e smooth sailing.

Până ajungi la punctul culminant și twist-urile care să te țină în priză, un lucru e clar: dacă vorbim strict de aspectul vizual, Metaphor este o experiență senzorială completă. După ce pornești prima oară jocul, ești asurzit de muzica dramatică și de un cinematic, animat 2D, care te aruncă în lume și îți povestește despre intriga politică și moartea care devine motivul aventurii noastre.

Grafica este, simplu pus, fascinantă. Atenția la detalii, texturile diferite și complexitatea fiecărui ecran este captivantă și, contrar așteptărilor, nu este copleșitoare, ci îmbină elementele într-un mod ușor de urmărit, fără să te scoată din atmosfera fantastică și antrenantă a jocului chiar și atunci când pui pauză. Fiecare meniu m-a pus într-o dilemă, nesigură pe care să-l aleg pentru acest material. 

Muzica, fie că explorezi o pădure periculoasă sau pășești într-o bibliotecă ezoterică, este plină de energie și personalitate, iar vocile personajelor, indiferent de limba în care joci, sunt expresive și vibrante. 

Jocul oscilează între gameplay-ul propriu zis, care are la baza modele 3D, și scurte cutscene-uri animate 2D. Nu e greu de observat că Metaphor este influențat în totalitate de anime-uri (stil japonez de animație; N.red.), iar umorul și estetica pot uneori să pară extreme sau quirky, dar face parte din experiența JRPG-urile. 

Love them or hate them, rar există o cale de mijloc, dar esențial este să le dai o șansă sinceră și să nu te grăbești.

O comparație la care nu am putut să nu mă gândesc, din moment ce Persona 5 a fost la fel de influent și apreciat. 

Una din noile mecanice care au fost introduse în Metaphor, pe care jocurile precedente de Persona nu le-au avut până acum, este sistemul de frontline și backline. Practic, este un mic detaliu care ajută luptele de tip turn-based să aibă un extra nivel de complexitate și strategie și care te lasă să îți poziționezi personajele după bunul plac. 

Pe lângă asta, în Persona 5 puteai să îți customizezi doar personajul principal, iar aliații tăi erau blocați la un default build. În Metaphor, ai mai multă libertate: poți să te joci cu fiecare aliat, să îi dai abilități unice și să experimentezi cu gameplay-ul care ți se potrivește ție, fie el mai ofensiv sau agresiv. 

Un alt bonus este că dungeon-urile (simplu pus, o zonă care poate fi și opțională, unde se află inamici pe care îi învingi pentru extra rewards) sunt mult mai scurte, dar mai dese. O problemă cu Persona 5 era cât de extenuante deveneau aceste zone, care erau lungi și repetitive, dar în Metaphor sunt mai fragmentate și combinate cu cutscene-uri care să le țină interactive.

Votul meu nu e greu de ghicit, am iubit Persona 5 și Metaphor a făcut tot ce era mai bun să strălucească și să readucă nostalgia Persona sub o aromă total diferită de lumea modernă cu care ne-am obișnuit, iar elementele vizuale sunt un factor care mă fac să cred că merită să câștige, chiar facă face parte dintr-un stil de jocuri ceva mai nișate unui public larg, spre deosebire de jocuri ca Elden Ring sau Final Fantasy.

Dacă vrei să votezi pentru jocul anului, sau pentru alte categorii precum cel mai bun debut al unui joc indie sau cea mai bună narativă, poți vota aici până pe 12 decembrie. 

Metaphor: ReFantazio este disponibil pe PlayStation 4, PlayStation 5, Windows și Xbox Series X/S de la 69.99 de euro.