Raluca Harabagiu: burnout-ul te duce atât de jos că apoi muți munții ca să te vindeci. Cum blogul i-a devenit colac de salvare 

Prin scris și organizarea de evenimente, Raluca și-a propus să facă exerciții de recunoștință pentru a promova femei din România care aleg curajul în business sau în diverse inițiative creative. Asta face pe blog, dar și prin evenimentele pe care le organizează. 

Formula cea mai la îndemână ar fi blogger/ influencer. Dar până aici, Raluca a fost om de marketing, care și-a făcut școala la AFI Cotroceni timp de 3 ani, iar la doar 29 de ani era director de marketing la Mall Veranda, ocupându-se chiar de lansarea noului spațiu comercial.

Raluca acum are 37 de ani, un burnout la activ, o depresie și o demisie de la postul bun pentru vârsta aceea.

După demisia ei și a soțului, cu banii păstrați pentru un avans la casă, au plecat în Franța. În prezent, Raluca și familia ei locuiesc într-un sat din Spania, și de aici își continuă misiunea de a crea contexte de socializare și prilej de cunoaștere și încurajare pentru femei. A organizat ateliere pentru copii, cât și primul ei workshop pentru femei.

A făcut asta și în România prin evenimente pe care le descrie ca fiind ”întâlniri care au drept scop crearea unor conexiuni reale, oneste între femei, fără small talk”.

Trecutul ei a fost precursor al unei activități unde să-și arate atât vulnerabilitățile, cât și bucuriile prin forme creative: ”nu mă mândresc tocmai cu o copilărie fericită, ba dimpotrivă. Singurul lucru bun, dar pe care l-am perceput ca fiind bun ani mulți mai târziu, a fost divorțul părinților mei. Mi-a plăcut enorm să scriu de prin școala primară, când scriam compuneri. Am simțit cumva că mă pot exprima mult mai ușor prin scris, mai ales că am fost de mică rușinoasă și cu încrederea în sine undeva la gleznă. De la tatăl meu am moștenit talentul pentru scris.”

 De la scris, Raluca a adăugat în planul ei de activități profesionale și alte componente, care au luat ființă odată ce a crescut blogul ei. 

”Îmi mai place să conectez femeile între ele atunci când știu că ar putea realiza proiecte incredibile împreună. Și cred că pot inspira alte femei să aibă încredere în ele, să iasă din zona de confort și să își transforme visurile în realitate. Lucrez în acest moment la o structură de curs 1:1 de empowering women. Iar la final de februarie, încă nu pot vorbi mai multe despre asta, mi se va îndeplini un vis mai vechi care are legătură tot cu scrisul.”

Pentru Raluca, blogul a fost inițial doar pasiune pornită dintr-un motiv foarte simplu: ca să se salveze pe sine. Și ea nu știa să facă asta altfel decât prin scris. 

”Blogul a fost colacul meu de salvare într-o perioadă în care simțeam că îmi fuge pământul de sub picioare, undeva prin 2018, după ce am născut-o pe Rita, într-o perioadă extrem de grea care a marcat și recidiva depresiei mele. Eram proaspăt întorși din anul petrecut în Franța, am născut-o pe Rita prematur, cu două luni mai devreme decât era cazul, tatăl meu a murit de cancer când Rita avea doar 3 luni, am realizat că nu mă pot întoarce la job după 6 luni de concediu de maternitate, așa cum plănuisem inițial, Rita a plâns groaznic de rău și de mult în primul an, nopțile nedormite deveniseră un calvar. Cumva, totul se destrăma nu doar în jurul meu, ci mai ales la interior. Tot atunci am conștientizat și că oricât de mult mi-am dorit-o pe Rita și oricât de mult o iubesc, eu nu pot să fiu doar mamă. Am nevoie de colțișorul meu de lume. Și ăsta a fost blogul.”

”Eu am nevoie să fiu înconjurată de frumos, mai ales atunci când sunt cu resursele interioare la pământ. Așa cum eram la vremea respectivă. Primele interviuri le-am făcut cu prietene. Mi-a fost greu tare, am simțit mereu că nu sunt demnă ca o persoană să își ia din timpul personal pentru a-mi răspunde mie la întrebări. Eu eram -nimeni- atunci.”

Blogul a devenit o intenție de business la încurajarea prietenilor și a familiei. Dar și direcția concretă de a-l transforma într-un business a venit după un blocaj cauzat tot de nesiguranță și neîncredere.

Astfel, un an nu a scris nimic pe blog, dar a început terapia și acesta a fost punctul declanșator când și-a făcut curaj să le scrie unor femei și să le ceară un interviu.

Direcția o știa, voia ca blogul ei să fie acest spațiu de încurajare a altor femei, un spațiu de susținere și de inspirație în rândul femeilor din România, antreprenoare, creatoare, inovatoare. Tot blogul ei este și un catalog al brandurilor și afacerilor făcute în România, de la creatoare de bijuterii și haine, la fotografe și femei de afaceri.

Acum aproape 3 ani, și-a transformat pasiunea în business, odată cu primele 2 articole plătite. Un alt pas important, pe lângă start și conversia către monetizare a fost și primul ei interviu internațional, cu Ylenia López-Llata. 

 De la blog și Instagram, direcția de catalizatoare de inspirație s-a dus și pe traiectoria unor altfel de activități. Dintre acestea, câteva pe care le menționăm sunt: 

• campania Musai de Vizitat, pe care a realizat-o cu Ioana Buru / Desene cu lumină - și pe care abia așteaptă să o reia - și toate celelalte proiecte realizate alături de Ioana.
• seria de evenimente Connecting Women, la Velocita America House, alături de Oana Nicolae, Velocita America House Franchise Partner, Ioana Buru / Desene cu lumina pe parte de foto, Alina Pitilina / Happy Family Design, aranjamente florale, Diana Cojocaru.
• workshop-ul The Blooming After 30s, organizat chiar înainte să se mute în Spania, alături de Andreea - Milk&Honey, Cristina - Rapsodia Cake, Diana Cojocaru, Maria Patricia - The Yellow Creators.
• proiectele foto realizate de The Young Nomads, Felicia Simion, Ioana Buru, The Yellow Creators, Flori Sauvage.

Prin ceea ce scrie, Raluca reușește să ajungă la publicul ei, ba chiar are cititoare care îi scriu că datorită ei au avut curajul să X, Y, Z. Un astfel de caz este și cel al unei foste colege de facultate, care i-a scris și i-a mulțumit pentru articolul pe care l-a scris despre experiența cu burnout-ul și depresia. ”A ajutat-o să realizeze că trece prin aceleași experiențe și să ia deciziile potrivite pentru sănătatea ei psihică, emoțională și fizică.”

Experiența Ralucăi cu burnout-ul este o lecție în sine. Atât pentru ea, cât și pentru cei care se regăsesc în situații similare. 

Pentru ea, lucrurile au început așa: ”în 2016 am dus burnout-ul pe picioare. M-am îngrășat vreo 9 kg în 4-5 luni (eu având 1.53 înălțime), fără să realizez măcar, am început să am atacuri de panică din senin, stare permanentă de anxietate, insomnii, pierderi de memorie - iar eu aveam o memorie brici înainte de burnout - dureri de stomac, eczeme pe lobul urechii, a început să îmi cadă părul până când am rămas cu jumătate din ce aveam, mi-a pierit pofta de sex.

Mai mult, ca o dovadă că burnout-ul poate să apară când nu te aștepți, Raluca continuă: ”eu am avut burnout în cea mai bună perioadă din viața mea de până atunci, personal și profesional. De fapt, ăsta a fost șocul meu mare, dar și al celor din jur care au crezut că fac mofturi: cum adică nu sunt bine, cum adică simt că îmi fuge pământul de sub picioare când am un job foarte bun, pe care mi l-am dorit de mică, când aveam o relație minunată cu soțul meu, strânsesem bani pentru avans să ne luăm casă”.

”Well, când am conștientizat burnout-ul, mi-am dat demisia, soțul meu, la fel, și am plecat în Franța cu banii pe care trebuia să îi folosim pentru casă.”

Dacă pe cel din 2016 l-a dus pe picioare, pe cel din 2018 l-a luat direct în piept, alături de o depresie severă. Raluca tocmai se întorsese în România după anul petrecut în Franța: ”am avut o perioadă de câteva luni când îmi era teribil de greu și să mă dau jos din pat, mi se părea un efort supraomenesc și să plătesc facturile sau alte activități super banale.”

Cât despre revenire, Raluca a depășit perioada de burnout și depresie, dar asta nu înseamnă că au dispărut toate efectele. Încă mai doarme prost, se mai confruntă cu anxietate. Dar ce a ajutat a fost să-și creeze un stil de viață care s-o țină pe linia de plutire: yoga, meditație, alimentație cât mai clean, mutat în sat, în vârf de munte, dar aproape de mare, în Spania. 

Desigur, Raluca e conștientă că ce a funcționat pentru ea, nu e musai să meargă și pentru alți oameni. Mai ales mutatul și locuitul în altă țară, care nu se potrivește mănușă tuturor. 

 ”Ce mi se pare mie important, dar este o chestiune extrem de personală, este ca balanța să încline mai mult spre bine decât spre rău atunci când tragi linie și te gândești ce vrei de la viață. Noi ne-am adaptat în Spania de cum am ajuns. De fapt, totul a decurs atât de firesc că efectiv nu am resimțit această adaptare. Rita, fetița mea, a mers la școala din sat din primele zile, ca și cum locuiam aici de când hău. 7 luni mai târziu, vorbește spaniola de parcă locuim aici deja de câțiva ani.”

”Când mă abat de la ceea ce îmi face bine, mă resimt imediat.Se întâmplă totuși ceva bun în toată nenorocirea asta de burnout: ajungi atât de jos, doare atât de tare, că apoi prinzi curaj să faci lucruri pe care nu le-ai fi făcut în mod normal, ieși din zona de confort, muți și munții din loc. Din nou, mi s-a întâmplat mie, dar și altor persoane pe care le cunosc.”

Din experiența Ralucăi în Spania:

• nu ne așteptam să rezonăm atât de tare cu viața la sat. Să ne trezim cu munții în fața noastră și să punem capul pe pernă cu același view, e cam bine, recunosc.
• vorbim trei limbi diferite într-o singură zi: română - acasă, engleză, spaniolă (uneori chiar și puțină franceză), asta pentru că trăim în mijlocul unui “melting pot” de culturi diferite. Iubim, efectiv iubim treaba asta și ne bucurăm că Rita crește în acest mediu, învață să respecte și să nu discrimineze. Realitatea ei zilnică este că toți suntem egali, indiferent de naționalitate, culoare, religie, cultură.
• ne permitem să observăm și alte variante de a te raporta la viață, înțelegem că se poate și altfel decât am fost crescuți și am știut până acum. Nu neapărat mai bine sau mai rău, ci doar altfel.
• mai avem mult de lucru, dar am devenit ceva mai relaxați.

Din Spania, Raluca continuă să lucreze la proiectele ei. Și deși distanța fizică nu-i mai permite să organizeze evenimente în București, Raluca a găsit public și în satul care îi e acasă acum. Direcția de internaționalizare a pornit-o încă înainte de mutare, astfel că la nivel de conținut e deja o obișnuință. Colaborările cu diverse branduri continuă. 

”Blogul meu și activitatea din Instagram sunt cu, despre și pentru femei indiferent de unde vin ele. Am publicat pe blog chiar și un articol în spaniolă și unul în franceză. Și intenționez să public mai des în aceste două limbi, alături de engleză care va rămâne de bază.”