Reportaj din Shenzhen: viața în Silicon Valley-ul Chinei din spatele firewall-ului

Am început să conturez câteva idei despre ce aș putea scrie încă de când am plecat din aeroportul din Hong Kong spre Shenzhen, un drum de vreo 20-30 de minute cu mașina, pe o șosea cu câte 4 benzi pe sens. De fapt, scriu aceste prime rânduri din camera de hotel, de la etajul 19, din Shenzhen, și da, încă sunt în spatele firewall-ului care îmi permite să primesc selectiv mesaje pe Facebook, la care nu pot răspunde, să citesc știri din țară, dar să nu pot posta nimic, să le scriu apropiaților pe WhatsApp, dar nu să-i și sun sau să le trimit fotografii.

Și ce e și mai rău: nu am acces la mailuri și le simt cum se adună cu zecile în fiecare zi. Toate acestea în ciuda faptului că am conexiune la wireless și cartelă de internet de China. Însă niciunul dintre noi nu ne-am putut lega la vreun VPN ca să trecem peste firewall.

În aceste momente îmi dau seama cât de legați suntem de tot ceea ce înseamnă ecosistemul Google și cum interzicerea, sau hai să-i spunem mai elegant, lipsa lucrurilor pe care le folosim zilnic și care au de-a face cu Google, fie că este calendarul, mailul de serviciu, YouTube, magazinul de aplicații, sau cu Facebook, ne dau peste cap complet.

Revenind la motivul pentru care sunt aici și scriu aceste rânduri (am venit la invitația celor de la Huawei, dar mai multe vă voi povesti în materiale ulterioare), țin să precizez faptul că a fost prima mea vizită în China și sinceră să fiu, abia așteptam să văd Hong Kong-ul (care nu m-a dezamăgit). Însă și Shenzhen este o experiență în sine.

Am intrat în oraș după ce am trecut rapid de vama dintre Hong Kong și Shenzhen – încercați să vă imaginați că vreți să treceți pe la Ruse și cam așa a fost și aici, numai că mașinile și camioanele erau împărțite pe cel puțin 15 benzi.

Însă după vamă și o parcare imensă pentru camioane nu am dat de apartamentele gri din Ruse, ci de blocuri și clădiri de birouri din sticlă cu zeci de etaje.

Iar priveliștea nu se schimbă oriunde te-ai afla în oraș, fie că vorbim despre centru – aici se află două dintre cele mai înalte clădiri din lume (hotelul în care am stat este chiar lângă Ping An Business Center, care la peste 600 de metri este a patra cea mai înaltă clădire din lume) sau despre periferie.

Și aveam să-mi dau seama chiar din a doua zi a vizitei mele aici de acest lucru, în momentul în care am fost duși cu microbuzul la sediul central al Huawei, unul dintre cele două campusuri ale companiei, aflat, după cum ni se spusese inițial, în ”zona rurală” a Shenzhen-ului. Însă nu mai este nimic rural aici, clădirile cu zeci de etaje și campusul fiind separate de o mică porțiune cu vegetație (și mai multă) și noi apartamente și clădiri office care se construiesc în ritm amețitor.

Istoria actuală a Shenzhen-ului, de centru al tehnologiei din China, a început la finalul anilor '70, căpătând statutul de oraș în 1979.

Datorită faptului că a fost desemnat prima zonă economică cu statut special din China, în 1980, iar în 1979 beneficiase de pe urma instituirii unei politici  de reformă și deschidere spre investiții străine, Shenzhen a trecut de existența sa de sat pescăresc, în esență, la unul dintre orașele cu cea mai mare rată de dezvoltare din China, dar și din lume.

Potrivit celor mai recente date demografice, în oraș ar fi acum circa 23 de milioane de locuitori, deși estimările oficiale vorbeau de undeva la 20 de milioane de locuitori.

După cum spuneam, Shenzhen a fost în perioada anilor 1990-2000 unul dintre orașele de pe glob care a înregistrat cea mai mare creștere. În 2018, Shenzhen se afla pe locul 12 în Global Financial Centres Index și are unul dintre cele mai aglomerate porturi din lume.

Totodată, Shenzhen se află alături de Beijing, Shanghai și Guangzhou în topul celor mai scumpe orașe din China.

Foto: www.reddit.com

Pentru acest an, Lonely Planet a desemnat Shenzhen ca fiind pe locul 2 în top 10 orașe pe care ar trebui să le vizitezi.

Dezvoltarea sa se vede nu numai în numărul de firme de tehnologie sau instituții financiare care își au sediile aici, iar pe listă se numără nume precum Huawei, Ping An Bank, Tencent, Foxconn - care este și cel mai mare angajator din oraș, cu aproximativ 600.000 de angajați în Shenzhen-, ZTE, BYD (un constructor de mașini electrice pe care le vezi la tot pasul în oraș), Shenzhen Stock Exchange, ci și în faptul că în medie, prețul mediu pentru un apartament oarecum central este undeva la 7.000 de euro/mp (variază între 60.000 și 70.000 de yuani). Și după cum am aflat, tinerii preferă să închirieze apartamente în oraș.

Salariile oferite de firmele de IT în Shenzhen sunt ceva peste media orașului, însă, ar fi necesar un salariu de circa 2.500 de euro/lună pentru a putea să-ți susții cheltuielile (chirie, utilități, mâncare). De exemplu, la terasă, prețul unei beri este asemănător cu cel al unui pahar de whisky (aproximativ 30 de yuani). Alte alimente destul de scumpe în ”Silicon Valley-ul Chinei” sunt ouăle și laptele.

Aș mai menționa faptul că Shenzhen este unul dintre pionerii transportului cu mașini electrice. Aproape la tot pasul vezi taxi-uri electrice produse de BYD (acel constructor care are sediul în oraș), iar începând cu acest an, Shenzhen are una dintre cele mai mari flote de autobuze electrice din lume, de circa 16.000 de unități.

Acestea sunt o parte dintre informațiile pe care am reușit să le aflu în scurta mea vizită în oraș. De sus, de la etajele 19 și 96 orașul pare înfloritor și se dezvoltă constant. Însă de după firewall-ul chinezesc, nu aflăm întotdeauna adevărata stare a lucrurilor.

Shenzen e viitorul. La fel și China. Dar totul este controlat, iar accesul la serviciile cu care suntem obișnuiți e interzis. Acesta ar putea fi viitorul.