Florin CașotăSiege of Paris este cel mai recent expansion sau DLC pe care-l primește Assassin's Creed Valhalla și este unul care mie mi-a plăcut deoarece este o întoarcere la originile seriei cu mai multe asasinări și stealth gameplay, păstrând în același timp luptele distractive care au făcut din Valhalla un titlu distractiv.
Povestea asediului Parisului în Assassin's Creed Valhalla
La fel ca și în cazul DLC-ului Wrath of the Druids (review aici), expediția lui Eivor în Franța începe cu o vizită în Ravensthorpe a unor doi oameni. Toka, nepoata lui Siegfred, șeful clanului Elgring îl vizitează pe Eivor alături de francezul Pierre pentru a-l ruga să vină în Francia ca să-i ajute în lupta împotriva regelui Carol al III-lea, numit cel Gras. Acesta a unit Franța sub conducerea sa și este determinat să-i elimine pe nordici de pe plaiurile sale. Eivor este de acord să-i ajute deoarece, după eliminarea nordicilor din Franța, și-ar putea fixa ținta către Anglia. Cam cusut cu ață albă, dar merge.
Odată ajuns în Francia, ca să păstrăm titulatura de atunci, Eivor, ca un viking înțelept, nu trece la măcel, ci încearcă să negocieze cu jucătorii implicați o pace, o soluție pentru ca toată lumea să trăiască bine. Aici intervine elementul de politică, dar nu este plictisitor și discuțiile sunt bine realizate și împing povestea mai departe.
Mai departe, când lucrurile nu merg, intervine și partea de asasinat, iar la asta mă refeream când ziceam întoarecere la origini pentru Assassin's Creed. Și în Valhalla sau alte titluri anterioare au existat destule misiuni care puteau fi abordate stealth, însă nu erau de tip set piece și nici nu ți se oferea o motivație să faci misiunile astfel. Ce se schimbă aici este că aceste misiuni de tip asasinat sunt realizate sub formă de set piece-uri, similiar cu cele din Hitman, de exemplu, adică trebuie să explorezi zona și să vezi care e calea de intrare și cum poți ajunge la țintă.
De exemplu, în prima misiune de acest fel trebuie să ajungi la un episcop care scoate „diavolii” din supușii bisericii, iar tu poți ajunge la el îmbracându-te ca un preot care urmează să fie supus acestui ritual. Iar acolo ai ocazia perfectă să scapi de el. Astfel, misiunile acestea sunt susținute de narațiune și sunt mult mai plăcute decât cele open world unde trebuie să asasinezi pe cineva fără să ți se indice o cale anume de a face asta. Pentru mine, de obicei aceste misiuni se transformau în măcel deoarece cineva mă detecta la un moment dat.
Despre alergatul porcului și aruncatul cu brânză vă las pe voi să descoperiți singuri.
Pe lângă misiunile principale ți se deschid și unele de susținerea rebelilor francezi care vor să-l dea jos pe regele Carol al III-lea. Acestea sunt similare cu cele din expansionul Wrath of the Druids, sunt simple ca structură și îndeplinirea cu succes a acestora duce la o recompensă și astfel transformi plebea de țărani rebeli într-o armată veritabilă. Nu mi s-au părut foarte interesante și e bine că sunt opționale.
Apoi mai ai câteva misiuni pentru a descoperi fostele ascunzători ale assasinilor. Iar la final primești o recompensă destul de bună. Per total, aș spune că narațiunea lui Siege of Paris este una destul de bună cu personaje și situații interesante și care susține bine diferitele elemente de gameplay noi introduse.
Vei avea acces la Siege of Paris după ce termini primele două capitole (Grantebridgescire și Ledecestrescire). Misiunile principale pot fi terminate în cam 8-10 ore în funcție de cât de rapid ești, iar dacă faci și misiunile secundare atunci mai aduni cam 5 ore de joc.
Gameplay
La nivel de gameplay, Siege of Paris se joacă la fel ca Valhalla și la fel ca la Wrath of the Druids au fost adăugate noi abilități și noi posibilități de dezvoltare a personajului cu skill-uri noi. Nivelul de power recomandat pentru acest DLC este de 200, iar dacă ai mai mult jocul va ajusta nivelul de dificultate pentru a oferi o experiență bună.
Pentru că vizităm Parisul în timpul extinderii ciumei, se introduce o mecanică nouă de joc „rat swarm” și astfel în anumite zone ce pot fi explorate sunt o mulțime de șobolani foarte agresivi pe care trebuie să ii sperii cu armele ca aceștia să se retragă. Dacă nu o faci vei muri foarte repede. Practic, șobolanii sunt aproape cei mai de temuți adversari din acest DLC. Dar asta nu este tot, îi și poți folosi în luptă și există o abilitate în acest sens. Tragi cu o săgeată cu momeală pentru șobolani și aceștia vor ieși la iveală și vor ataca pe oricine într-un anumit perimetru.
De asemenea, după foarte mult timp, au fost introduse și săbiile scurte și acum îl poți echipa pe Eivor cu ele. Pentru că suntem într-un alt teritoriu avem parte și de inamici noi și amândoi sunt destul de enervanți. Unul este cavaleria călare și nu-i poți da jos de pe cal sub nicio formă, sunt rezistenți la lovituri și trebuie să-ți bați capul cu ei. Al doilea este un soldat care aruncă cu niște bombe de foc și dacă te apropii din față o să ți-o iei. Vestea bună e că dacă îi dai două săgeți în sacul de pe spate explodează ușor.
Luptele cu boși sunt după cum te-ai obișnuit cu cele din Valhalla. Sunt în regulă, dar nimic notabil. Apropo, dacă vrei o niște inamici duri sunt trei frați pe hartă care vor să se răzbune pe vikingi și există și un animal legendar sub forma unui taur nărăvaș.
Problema mea cu Siege of Paris, la fel ca și pentru Wrath of the Druids, este la nivel de progresie și armuri. Pentru că eu am terminat jocul sunt la un nivel mare și am un set de armură mitică și tot ce pică de la adversari în aceste DLC-uri nu mă ajută cu nimic. Vestea bună este că dacă-ți place look-ul poți să adopți, schimbând actuala armura la blacksmith, dar fără să pierzi atributele. În ceea ce privește explorarea și puzzle-urile, lucrurile stau la fel ca în trecut.
Pentru că nu am mai jucat Valhalla de la Wrath of the Druids aproape uitasem cât de frumos este jocul asta. Îmi place foarte mult atât stilul vizual, cât și realismul cu care sunt redate armurile, personajele și animațiile acestora. Pare mi se că s-a lucrat ceva mai mult și la cinematografia cut scene-urilor și acum am văzut mai multe cadre frumoase, parcă desprinse dintr-un film. Franța este frumoasă cu diferite forme de relief și peisaje și este o plăcere să te plimbi cu calul la pas sau la galop prin patria francezilor. Drept urmare am făcut și mai multe screenshot-uri decât în mod normal.
Într-un final, trebuie să spun că jocul a rulat bine 90% din timp pe PC și am avut peste 60 fps pe sistemul meu, însă de câteva ori numărul de cadre a scăzut dramatic când deschideam harta. Apoi am mai avut vreo 3-4 bug-uri dintre care unul m-a scos din hartă, însă per total a fost o experiență bună.
Assassin's Creed Valhall Siege of Paris este un DLC ca la carte aș spune și oferă conținut consistent, o poveste bună, personaje interesante, misiuni noi și o lume măricică de explorat. Iar asta mă duce cu gândul la acel posibil viitor joc din serie care ar fi de tip live service. Și privind lucrurile acum nu mi se pare o idee așa rea, ca din când în când să primesc astfel de conținut, fără să mai fiu nevoit să cumpăr un titlu odată la un an sau doi. Acum depinde și cât va costa acest conținut, dar mă grăbesc.
Cam asta este cu asediul Parisului și vă doresc joacă plăcută
