În ceea ce mă privește, am avut șansa să-mi petrec anii de studenție în străinătate, mai exact în Londra, la una dintre cele mai renumite școli de administrare a afacerilor. Vorbesc cu mult entuziasm despre alegerea făcută, deoarece oamenii de care am fost înconjurată acolo și-au pus amprenta considerabil asupra pregătirii mele pentru poziția actuală de manager.

Şcolile din străinătate promovează punerea în practică a informațiilor dobândite și încurajează studenții să fie cât mai creativi în expunerea ideilor, spre deosebire de şcolile româneşti unde suportul teoretic este esenţial.

Un exemplu concret în acest sens reprezintă învăţarea limbilor străine, unde accentul se pune pe studiul gramaticii, iar exerciţiile de vocabular şi de comunicare sunt excluse. În cel mai bun caz, părinţii fac sacrificii pentru ca elevii să îşi permită să ia meditaţii de la un profesor cu experienţă care să îi înveţe ceea ce ar trebui de fapt să asimileze în timpul orelor.

Dată fiind funcţia pe care o ocup, am ocazia să colaborez cu tineri care şi-au finalizat studiile recent, iar aceştia consideră că educația în România se focusează mai degrabă pe memorarea unor cursuri care prezintă informații neactualizate, iar profesorii folosesc metode de predare învechite, nereușind să atragă atenția elevilor și studenților. Uneori, dorul de casă și de familie își spunea cuvântul și îmi doream să revin în România, dar relația apropiată pe care o aveam cu profesorii m-a motivat de fiecare dată să continui acest drum.

Pe lângă cunoștințele necesare exercitării funcțiilor de conducere, am conştientizat un lucru care mi-a marcat procesul educațional și anume, faptul că niciodată nu ne putem opri din învățat, cât trăim, suntem într-un continuu proces de învățare și dezvoltare. În plus, profesorii din străinătate sunt ghidaţi de principiul egalităţii, conform căruia, tuturor copiilor trebuie să li se ofere aceeaşi şansă la educaţie, indiferent de statut social sau de mediul din care provin.

Există cazuri în care profesorii din şcolile româneşti practică doar motivarea negativă pentru a determina elevii să înveţe. Există şi cazuri în care profesorii scot în evidenţă greşelile elevilor cu scopul de a-i ajuta să le îndrepte, însă modul în care pun problema nu duce la rezultatul dorit.

Dacă aș putea să schimb ceva la sistemul educațional actual, cu siguranță aș introduce un nou mod de predare și învățare, care să promoveze ideea de inovare și de unicitate. Obiectivul oricărei instituții educative este să contribuie la pregătirea unor copii sau adolescenți pentru societatea viitoare.

E nevoie de oameni pregătiți, iar sistemul educațional din România nu stă prea bine la acest capitol, cu puține excepții. Consider că ar trebui să existe mai multe școli private. Totuşi, încă mai cred într-o reformă propusă de o persoană care dorește să umple golurile existente. Societatea are nevoie de oameni cu putere de decizie, capabili să găsească soluții la orice problemă, creativi, cărora le este frică doar de plafonare și regres, iar pentru îndeplinirea obiectivului trebuie să vrem cu adevărat să aducem o schimbare. Încă mai sper că situaţia se va ameliora, deoarece oportunităţi există, însă este nevoie de o dorinţă arzătoare pentru a transforma o idee în realitate.

Ajută-ne și tu să ne amintim cum era înainte, dar și să mergem înainte, la școală. Trimite-ne textul tău pe adresa scoala@start-up.ro și noi îl vom publica pe site