Vlad Andriescu
Nu cred despre mine că sunt un speaker foarte bun. Dacă mă uit în urmă la cei 10 ani de presă, primele mele apariții, atât la conferințe, cât și pe cameră, au fost... penibile. Eram slab pregătit, nu știam ce vreau să zic și cum să o zic. Astăzi nu cred despre mine că sunt un speaker bun, ci mai degrabă un fel de Bănel Nicoliță. Încerc să mă pregătesc cât de bine pot ca să-mi acopăr lipsurile de charismă. Dar mergând la multe conferințe și văzând multe discursuri de-a lungul timpului știu în mintea mea ce ar trebui făcut.
Ne întoarcem la subiectul discuției noastre, așadar. Luni seară în Parlamentul României a vorbit președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski. Dincolo de problemele tehnice cu traducerea, am remarcat diferența dintre discursurile reprezentanților locali, chinuiți să citească de pe foaie și fără să transmită nimic, de parcă asistam la plenara partidului comunist, și discursul lui Zelenski, pe care l-am vizionat ulterior pe canalul său de Telegram pentru a înțelege mai bine ce a vrut să spună.
Președintele Ucrainei a fermecat oamenii din toată lumea de pe 24 feburarie, momentul când a început invazia rusească în țara sa. Discursurile sale transmit emoție, transmit hotărâre și se vede pregătirea actoricească anterioară, pentru că reușește să transmită foarte bine ce are în suflet și în minte. Nu știu dacă are o echipă în spate care construiește discursurile, deși presupun că există și aceasta, dar e la fel de bine pregătită.
Discursurile sale conțin referințe istorice și lucruri cu care poți să empatizezi ușor. În Marea Britanie l-a parafrazat pe Winston Churchill. În Statele Unite a folosit expresiile lui Martin Luther King. În Germania a pus sarea pe rana nazismului. În România a pomenit de dictatorul Nicolae Ceaușescu. Și elementele acestea nu sunt doar un decor, ci au un sens profund în discursul său, îi dă o notă conducătoare și te face să-ți amintești de ele.
Pe partea cealaltă, când a fost ultimul discurs al unui politician român pe care să vi-l amintiți? Da, sper să nu ajungem vreodată în situația unor discursuri pe timp de război, dar chiar și așa. Discursurile politicienilor români arată, de fapt, nivelul lor. Un nivel de funcționar simplu care nu prea le are cu oratoria. Chinuiți, bâlbâiți, fără vlagă, fără referințe. Iar vina nu stă doar în pregătirea lor. Ci și în incapacitatea de a asculta de echipele din jurul lor, dacă acestea chiar există. Știu bine situații în politica românească în care oameni de la care ai avea pretenții nu ascultă de echipele lor de comunicare. Oameni cărora nu le place să fie provocați de către echipa lor și nici să implementeze ideile bune pe care aceștia le au. Ce iese până la urmă sunt discursuri terne, pe care nu și le va aminti nimeni.
Din acest motiv probabil că dacă ne gândim la politica românească amintirile noastre sunt vechi. Discursul Regelui Mihai în Parlamentul României când a lăsat moștenire citatul „Nu văd România de azi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri”. Iar dacă ne ducem un pic mai departe, ne amintim dezbaterea prezidențială din 1990, când Ion Rațiu a parafrazat un citat despre democrație: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”. Amintirile noastre sunt vechi, așadar. Pentru că nu am avut nimic de pus în loc.
Această perorație a mea vrea să ajungă și la o legătură cu antreprenoriatul, cu care ne ocupăm noi aici pe start-up.ro. Sunt puțini antreprenori care se exprimă bine, care transmit extraordinar ceea ce vor să zică. Dar a transmite e despre a fi un lider adevărat, care poate să asculte de ceilalți, să ia idei și să le implementeze, să-și înțeleagă defectele și să le corecteze. Un antreprenor nu este doar un administrator de firmă, ci de multe ori un speaker. Iar acest lucru se antrenează în timp, cu o echipă de comunicare pe care o asculți și antrenându-te.
Steve Jobs ne fascina pe toți. Dar ascultați discursurile lui Tim Cook, actualul CEO al Apple. Chiar dacă nu are charisma lui Jobs, Cook se pregătește foarte bine pentru a încerca să transmită din acea emoție. E un format, nu un nativ ca Jobs. Bill Gates se exprima îngrozitor în trecut, dar s-a antrenat. Iar ca antreprenor trebuie să treci peste emoție, peste momentul de unde începi pentru a putea să livrezi un mesaj.
Așadar, dincolo de a te uita cu admirație la Zelenski, încearcă să vezi modul în care-și construiește mesajele. Cum discursurile lui au un ton adecvat mereu, cum orice declarație crește în intensitate, unde pune emoție, unde-și schimbă tonul. Se pot învăța multe despre discurs și leadership în această perioadă.
