Lectură de 9 min
Textele publicate în categoria Subiectiv sunt responsabilitatea autorilor, fiind opinii asumate de aceștia. Dacă vrei să afli mai multe opinii ale specialiștilor, urmărește categoria Subiectiv.
Și da, vorbim despre ridesharing. Sau despre ilegali, cum îi numește ”tabără adversă”, a licențiaților (aka taximetriști).
Încă de când a venit Uber și la noi în țară, lumea s-a divizat - unii zic că ar fi ilegali, alții susțin că sunt în afara legii și nereglementați, alții sunt serviciu informațional. Ce-i drept și negru pe alb este că de acum 2 săptămâni, actul normativ care a modificat legea taximetriei a dat dreptul agenților de poliție să aplice sancțiuni persoanelor care transportau alte persoane dintr-o parte în alta și chiar să le rețină plăcuțele de înmatriculare.
În fine, la presiunea societății civile și a companiilor care activează pe ”piața modernă a serviciilor de transport persoane”, autoritățile române chiar au pus în dezbatere ordonanța privind reglementarea ridesharing, aruncată sub preș de câtva timp, după o încercare eșuată de acum câteva luni când s-a dorit adoptarea unui cadrul legislativ în acest sens.
Documentul reglementează activitatea de transport alternativ cu autoturism și conducător auto prin care acesta duce de la locul de îmbarcare la locul de destinație o persoană care apelează la asemenea servicii prin intermediul unor aplicații/platforme.
Prin urmare, avem de la început două condiții: (a) să existe un autoturism (deci nu merge cu trotinete electrice, sorry lads, nici cu căruțe) și să existe un conducător auto (companiile care vor să facă mașini care se conduc singure aparent au avantaje, că nu intră aici).
Suntem în fața unui contract tripartit (adică cu 3 părți) încheiat între:
Autorizații necesare:
Ca să faci această activitate, trebuie să fii pe o platformă, altfel, intermedierea transportului alternativ fără a fi autorizat este interzisă (deci nu putem chema o mașină de ridesharing de pe stradă - avantaj taximetriști).
Intermedierea transportului alternativ pe teritoriul României este supusă autorizării de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, iar autorizaţia emisă este valabilă pe întreg teritoriul României (avantaj ridesaring, la taximetriști e valabil doar acolo unde au obținut licența - să ne amintim de veșnicul scandal București - Ilfov).
Platforma are următoarele obligații:
Dacă ești operatorul platformei digitale:
Chestiuni interesante:
Dacă ești operator de transport alternativ:
1. Depui la Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. (din București/de la sediul sau domiciliu), următoarele documente:
- infracţiuni contra siguranţei pe drumurile publice;
- infracţiuni privind traficul şi consumul de droguri;
- infracţiuni contra vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale;
- infracţiuni privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile;
- infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale;
- infracţiuni contra patrimoniului;
Practic, tu ca firmă parteneră te duci la A.R.R. cu un dosar complet atât pentru tine, cât și pentru șoferii pe care deja îi ai și trebuie să deții:
2. În 15 zile lucrătoare (deci nu 30 ca la platforme, deși documentația e mai stufoasă), ARR îți eliberează o autorizație DUPĂ plata unui tarif de 300 lei (aici merge mecanismul ala ca inainte plătești și apoi eliberezi, dar la platforme nu?), valabilă 3 ani.
Cum pot fi deținute autoturismele operatorului de transport?
Interesant! Proiectul prevede următoarele:
(4) Operatorul de transport alternativ are dreptul să efectueze transport alternativ cu autoturismul pentru care s-a emis copia conformă a autorizației pentru transportul alternativ:
Fiți amabil, nu vă supărați, ce înseamnă ocazional? E ca vechiul „în mod repetat” din Legea Taximetriei, unde nu aveam punct de reper? Nu de alta, dar în Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere (Legea Taximetriei de care vorbeam mai devreme), avem următoarele prevederi:
Art. 2. - (1) Serviciile de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere, ca servicii de utilitate publică, se organizează de către autoritățile administrației publice locale pe raza administrativ-teritorială respectivă, (...):
Art. 15. - (1) Activitatea de dispecerat taxi poate fi executată numai pe raza localității de autorizare de către orice persoană juridică, denumită în continuare dispecerat, autorizată de autoritatea de autorizare.
Și atunci cum facem? Taxiurile rămân limitate la unitatea administrativ-teritorială unde au licența și dispeceratele pot să activeze doar acolo, dar o persoană din București poate face ridesharing în Constanța, dacă e ocazional? În schimb dacă un taximetrist cu licență din București ia un client și se duce la Ma-ma-ia (că are koko), el nu se poate întoarce de acolo cu un alt client pentru că:
Servicii echivalente, cu condiții inechivalente, birjar!
Printre rânduri și dubios scrise, mai aflăm că autoturismele trebuie să îndeplinească următoarele condiții pentru a rămâne autorizate:
Așadar, nu merge fără bon.
NB: considerăm că trebuia folosit cuvântul ”numerar” și nu ”numeral”, dar trecem cu vederea.
Ca regulă generală, toate autorizațiile sunt netransmibile.
Șiiiii! Cireașa de pe tort: Autoturismele care efectuează transport alternativ nu beneficiază de facilităţile de trafic aferente serviciilor publice de transport local. Te-a prins că parchezi/staționezi unde nu ai voie legal? Ți-ai luat-o.
Avantaj taxiuri, unde se prevede că:
Art. 20. - (1) Taxiurile au acces în condiții egale și nediscriminatorii în locurile de așteptare a clienților, în limita locurilor vacante.
(2) Accesul în locurile de așteptare a clienților poate fi gratuit sau autoritatea administrației publice locale poate institui o taxă generală, plătită de fiecare taxi autorizat.
(3) În lipsa locurilor de așteptare a clienților, taxiurile pot staționa numai în locurile permise pentru autovehicule.
(4) Pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client, taxiurile pot opri și pe drumurile publice cu restricții privind oprirea, cu excepția locurilor periculoase, cu condiția să nu fie perturbată circulația prin această manevră.
Pentru primele două situații, șoferul trebuie să aibă în mașină aparat de marcat electronic.
E un proiect de act normativ făcut pe repede-înainte, necorelat, care ar avea nevoie de norme de aplicare duble ca dimensiune pentru a putea înțelege ceva din el.
Se reglementează destul de bine siguranța pasagerilor și controlul asupra șoferilor din partea operatorilor și a autorităților, ceea ce este un mare plus față de haiducia de până acum.
Impozitarea veniturilor obținute în România este iarași un mare plus, pentru că râmân banii în același circuit.
Totuși, modalitatea de reglementarea o apropie foarte foarte mult de taximetrie. Iar în acest moment ne vom afla într-o situație cel puțin ciudată, în care, pentru aceeași activitate, unii au condiții mai dure, iar alții mai relaxate, ceea ce devine o problemă din punct de vedere concurențial. Ar fi fost o explicație dacă statul, prin autoritățile sale, ar fi fost acționar la companiile de taxi, dar nu este cazul.
Dacă aș sta să mă gândesc, o combinație între Legea Taximetrie și Legea Ridesharingul ar fi un ideal și ar avea cu toții de câștigat. Pentru că nu este o luptă pentru supremație, ci să oferim servicii de calitate, în siguranță și să plătim pentru ele.
Pentru restul chestiilor tehnice privind condiții șoferi, citește articolul de pe Avocatoo, ca să nu scriem aici până ne plictisim.
Ana este avocat, dar pe lângă acest lucru, a dezvoltat două startup-uri juridice, Avocatoo și Jurio. Prin intermediul Avocatoo, oricine are nevoie de un avocat poate contacta unul prin această platformă. De asemenea, a lansat Jurio.ro, una dintre cele mai mari baze de date de spețe și legislație din România, care poate fi accesat online de oriunde. E cel mai mare portal de jurisprudență din România, disponibil pe bază de abonament pentru specialiștii din serviciile juridice.
Ana - Maria Udriște
