Și da, vorbim despre ridesharing. Sau despre ilegali, cum îi numește ”tabără adversă”, a licențiaților (aka taximetriști).

Încă de când a venit Uber și la noi în țară, lumea s-a divizat - unii zic că ar fi ilegali, alții susțin că sunt în afara legii și nereglementați, alții sunt serviciu informațional. Ce-i drept și negru pe alb este că de acum 2 săptămâni, actul normativ care a modificat legea taximetriei a dat dreptul agenților de poliție să aplice sancțiuni persoanelor care transportau alte persoane dintr-o parte în alta și chiar să le rețină plăcuțele de înmatriculare.

În fine, la presiunea societății civile și a companiilor care activează pe ”piața modernă a serviciilor de transport persoane”, autoritățile române chiar au pus în dezbatere ordonanța privind reglementarea ridesharing, aruncată sub preș de câtva timp, după o încercare eșuată de acum câteva luni când s-a dorit adoptarea unui cadrul legislativ în acest sens.

Ce prevede proiectul de act normativ?

Documentul reglementează activitatea de transport alternativ cu autoturism și conducător auto prin care acesta duce de la locul de îmbarcare la locul de destinație o persoană care apelează la asemenea servicii prin intermediul unor aplicații/platforme.

Prin urmare, avem de la început două condiții: (a) să existe un autoturism (deci nu merge cu trotinete electrice, sorry lads, nici cu căruțe) și să existe un conducător auto (companiile care vor să facă mașini care se conduc singure aparent au avantaje, că nu intră aici).

Ca să faci activitatea asta ai nevoie de autorizări. Dar cum funcționează mecanismul?

Suntem în fața unui contract tripartit (adică cu 3 părți) încheiat între:

  • operatorul de transport alternativ - firma parteneră
  • operatorul platformei digitale - Uber/Bolt/Clever
  • conducătorul auto - șoferul

Autorizații necesare:

  • Pentru operatorul de transport alternativ - eliberată de Autoritatea Rutieră Română – A.R.R.
  • Pentru operatorul platformei digitale - eliberată de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale
  • Pentru șofer

Ca să faci această activitate, trebuie să fii pe o platformă, altfel, intermedierea transportului alternativ fără a fi autorizat este interzisă (deci nu putem chema o mașină de ridesharing de pe stradă - avantaj taximetriști).

Intermedierea transportului alternativ pe teritoriul României este supusă autorizării de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, iar autorizaţia emisă este valabilă pe întreg teritoriul României (avantaj ridesaring, la taximetriști e valabil doar acolo unde au obținut licența - să ne amintim de veșnicul scandal București - Ilfov).

Platforma are următoarele obligații:

  1. a) ține evidența automată a datelor de expirare a permiselor de conducere şi a altor documente necesare și notifică automat operatorul de transport alternativ în scopul actualizării documentelor încărcate pe platforma digitală;
  2. b) propune şi afişează traseul optim până la destinaţie utilizând tehnologie pe bază de GPS înainte de efectuarea cursei;
  3. c) afişează tariful pentru efectuarea unei curse pe traseul stabilit în condiţiile literei b) înaintea acceptării cursei de către pasager;
  4. d) afişează numărul de înmatriculare al autoturismului cu care se efectuează cursa;
  5. e) monitorizează continuu prin GPS toate cursele;
  6. f) oferă pasagerilor opţiunea de a comunica cu conducătorul auto căruia i-a fost atribuită cursa şi furnizează informaţii privind localizarea şi timpul estimat al sosirii;
  7. g) permite pasagerilor să raporteze operatorului orice incidente survenite pe parcursul cursei;
  8. h) furnizează serviciu de suport / asistență a pasagerilor de către o echipă ce este disponibilă şi accesibilă timp de 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână pentru incidente survenite pe durata cursei;
  9. i) permite decontarea prețului cursei.

Cum obții o autorizație?

Dacă ești operatorul platformei digitale:

  1. Depui la Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale următoarele documente:
    1. CUI/dovada înregistrării firmei
    2. Declarație că nu te afli în procedura insolvenței (deși vorba aia, pot să verifice și ei asta)
    3. descrierea caracteristicilor şi funcţiilor platformei digitale, a modalităţii de funcţionare şi a conformării acesteia, precum și indicarea adresei de web/internet de unde aceasta poate fi descărcată/instalată pentru a fi analizată/testată (așadar cineva o analizează/testează pentru conformitate și legalitate - CINE?)
    4. declarație pe propria răspundere a operatorului platformă digitală, că platforma digitală îndeplinește condițiile din actul normativ (pai dacă o verifici, ce mai declar și de fapt .. ce declar?)
  2. Intri apoi în procedura de verificare de către ei, care trebuie să-ți dea un răspuns (pozitiv/negativ) în 30 zile lucrătoare (atenție, nu calendaristice, deci punem cam o lună jumătate)
  3. Dacă ești fericitul posesor de răspuns pozitiv, trebuie să plătești 50.000 RON ca să și poți face ceva cu autorizația aia (practic e o autorizație sub condiție).

Chestiuni interesante:

  1. de ce devine autorizația valabilă doar după plata taxei? Nu ar fi fost mai decent să te informeze că s-a aprobat dosarul, că ai dreptul la autorizație și ca să o obții trebuie să achiți 50.000 RON? Așa practic tu obții un document care nu e valabil, dar există, e la tine, dar nu îl poți folosi. Iar apoi după ce plătești ce faci? Umbli cu chitanța după tine?
  2. Autorizația nu ”expiră”, însă trebuie plătită o taxă de 50.000 RON la fiecare 12 luni.
  3. Dacă nu plătești la 12 lui cei 50.000 RON nu ai sancțiunea retragerii, pentru că nu e prevăzută de actul normativ în dezbatere. Pur și simplu … stai cu ea?

Dacă ești operator de transport alternativ:

1. Depui la Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. (din București/de la sediul sau domiciliu), următoarele documente:

    1. Cerere (la platformă nu aveam cerere, aici e una specială se pare)
    2. copie a certificatului de înregistrare ca transportator şi a certificatului constatator, eliberate de registrul comerţului;
    3. certificat de atestare a pregătirii profesionale ale conducătorilor auto;
    4. copie a certificatului de competenţă profesională pentru managerul de transport alternativ, în cazul întreprinderii familiale sau persoanei juridice, ori copie de pe certificatul de atestare a pregătirii profesionale pentru transportul de persoane în regim de închiriere, în cazul persoanei fizice autorizate sau întreprinderii individuale;
    5. certificatul de cazier judiciar ale conducătorilor auto şi, după caz, ale managerului de transport alternativ, din care să rezulte că aceştia nu au fost condamnaţi pentru:

      - infracţiuni contra siguranţei pe drumurile publice;

      - infracţiuni privind traficul şi consumul de droguri;

      - infracţiuni contra vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale;

      - infracţiuni privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile;

      - infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale;

      - infracţiuni contra patrimoniului;

    6. avizul medical și psihologic al managerului de transport alternativ, în cazul întreprinderii familiale sau persoanei juridice, sau al persoanei fizice titulare a persoanei fizice autorizate sau întreprinderii individuale, cu mențiunea apt.

Practic, tu ca firmă parteneră te duci la A.R.R. cu un dosar complet atât pentru tine, cât și pentru șoferii pe care deja îi ai și trebuie să deții:

  • Certificat de înregistrare ca transportator
  • Șoferii trebuie să aibă certificate de atestare a pregătirii profesionale (care? cea de bucătăr e bună?)
  • Certificatele de caziere judiciare pentru toate persoanele implicate (măcar știi cu cine ai de-a face)
  • Avizele medicale și psihologice (oricum toți sunt apți)

2. În 15 zile lucrătoare (deci nu 30 ca la platforme, deși documentația e mai stufoasă), ARR îți eliberează o autorizație DUPĂ plata unui tarif de 300 lei (aici merge mecanismul ala ca inainte plătești și apoi eliberezi, dar la platforme nu?), valabilă 3 ani.

Cum pot fi deținute autoturismele operatorului de transport?

  • Cumpărate de acesta
  • Închiriate
  • În leasing

Interesant! Proiectul prevede următoarele:

(4) Operatorul de transport alternativ are dreptul să efectueze transport alternativ cu autoturismul pentru care s-a emis copia conformă a autorizației pentru transportul alternativ:

  1. permanent, în interiorul localității unde îşi are sediul sau domiciliul după caz;
  2. ocazional, cu plecare din localitatea unde îşi are sediul sau domiciliul după caz, spre alte localități.

Fiți amabil, nu vă supărați, ce înseamnă ocazional? E ca vechiul „în mod repetat” din Legea Taximetriei, unde nu aveam punct de reper? Nu de alta, dar în Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere (Legea Taximetriei de care vorbeam mai devreme), avem următoarele prevederi:

Art. 2. - (1) Serviciile de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere, ca servicii de utilitate publică, se organizează de către autoritățile administrației publice locale pe raza administrativ-teritorială respectivă, (...):

  1. j) satisfacerea cu prioritate a nevoilor de deplasare ale unor categorii de populație pe raza administrativ-teritorială a localităților respective, precum și între acestea și alte localități, în condițiile prezentei legi; [...]

Art. 15. - (1) Activitatea de dispecerat taxi poate fi executată numai pe raza localității de autorizare de către orice persoană juridică, denumită în continuare dispecerat, autorizată de autoritatea de autorizare.

Și atunci cum facem? Taxiurile rămân limitate la unitatea administrativ-teritorială unde au licența și dispeceratele pot să activeze doar acolo, dar o persoană din București poate face ridesharing în Constanța, dacă e ocazional? În schimb dacă un taximetrist cu licență din București ia un client și se duce la Ma-ma-ia (că are koko), el nu se poate întoarce de acolo cu un alt client pentru că:

  1. Nu are dispecerat valabil acolo - deci nu poate primi comenzi
  2. Dacă ia pe cineva de pe marginea drumului primește amendă?

Servicii echivalente, cu condiții inechivalente, birjar!

Printre rânduri și dubios scrise, mai aflăm că autoturismele trebuie să îndeplinească următoarele condiții pentru a rămâne autorizate:

  • 15 ani vechime (vs. 5 ani la taxi - de ce?)
  • ITP valabil și făcut la 6 luni
  • Maxim 5 locuri cu tot cu șofer (deși in Istanbul am fost cu niste van-uri Mercedes de toată frumusețea - super mega high lux)
  • Să aibă asigurare pentru persoane și bunuri (autoturismul să aibă?)
  • autoturismele utilizate la efectuarea transportului alternativ utilizează însemne sau dotări specifice ale autovehiculelor taxi (deci nu mai mutăm mașinile de colo-colo)
  • în situația achitării contravalorii transportului alternativ în numeral sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar, pentru care nu s-a emis și înmânat bon fiscal pasagerului

Așadar, nu merge fără bon.

NB: considerăm că trebuia folosit cuvântul ”numerar” și nu ”numeral”, dar trecem cu vederea.

Ca regulă generală, toate autorizațiile sunt netransmibile.

Șiiiii! Cireașa de pe tort: Autoturismele care efectuează transport alternativ nu beneficiază de facilităţile de trafic aferente serviciilor publice de transport local. Te-a prins că parchezi/staționezi unde nu ai voie legal? Ți-ai luat-o.

Avantaj taxiuri, unde se prevede că:

Art. 20. - (1) Taxiurile au acces în condiții egale și nediscriminatorii în locurile de așteptare a clienților, în limita locurilor vacante.

(2) Accesul în locurile de așteptare a clienților poate fi gratuit sau autoritatea administrației publice locale poate institui o taxă generală, plătită de fiecare taxi autorizat.

(3) În lipsa locurilor de așteptare a clienților, taxiurile pot staționa numai în locurile permise pentru autovehicule.

(4) Pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client, taxiurile pot opri și pe drumurile publice cu restricții privind oprirea, cu excepția locurilor periculoase, cu condiția să nu fie perturbată circulația prin această manevră.

Cum plătești?

  • Numerar
  • Card de credit/debit în mașină
  • Prin aplicație

Pentru primele două situații, șoferul trebuie să aibă în mașină aparat de marcat electronic.

În loc de concluzie

E un proiect de act normativ făcut pe repede-înainte, necorelat, care ar avea nevoie de norme de aplicare duble ca dimensiune pentru a putea înțelege ceva din el.

Se reglementează destul de bine siguranța pasagerilor și controlul asupra șoferilor din partea operatorilor și a autorităților, ceea ce este un mare plus față de haiducia de până acum.

Impozitarea veniturilor obținute în România este iarași un mare plus, pentru că râmân banii în același circuit.

Totuși, modalitatea de reglementarea o apropie foarte foarte mult de taximetrie. Iar în acest moment ne vom afla într-o situație cel puțin ciudată, în care, pentru aceeași activitate, unii au condiții mai dure, iar alții mai relaxate, ceea ce devine o problemă din punct de vedere concurențial. Ar fi fost o explicație dacă statul, prin autoritățile sale, ar fi fost acționar la companiile de taxi, dar nu este cazul.

Dacă aș sta să mă gândesc, o combinație între Legea Taximetrie și Legea Ridesharingul ar fi un ideal și ar avea cu toții de câștigat. Pentru că nu este o luptă pentru supremație, ci să oferim servicii de calitate, în siguranță și să plătim pentru ele.

Pentru restul chestiilor tehnice privind condiții șoferi, citește articolul de pe Avocatoo, ca să nu scriem aici până ne plictisim.