Florin Cașotă
Irina Achim”Nu ne naștem cu nevoie de cultură, de aceea trebuie s-o creștem noi, cei din industrie”, ne spune Cristian Avram, manager cultural al Apollo 111. În industria culturală cererea și oferta funcționează diferit și peste aceasta particularitate, tot acest sector a fost și printre cele mai afectate de pandemie.
Ca într-o ironie fină, fix divertismenul care oferă supape oamenilor aflați în burnout a fost una dintre cele mai mari victime ale măsurilor Covid. Iar această dramă e întipărită în amintirile oamenilor care făceau scena culturală cât mai vie.
Unul din acești oameni e și Cristi, care ne spune cum adaugă el un filtru roz cu inimioare atunci când lucrurile merg mai greu.
Lui Cristi îi place Bucureștiul, îi place să gătească și primește cereri pentru spectacole chiar și noaptea pe Instagram. Cum vede el scena culturală din capitală, cum și-a câștigat Apollo111 popularitatea, cât de greu e să lucrezi în industria culturală, dar și cum face față presiunii, vorbim despre toate acestea cu Cristi în episodul de mai jos.
Despre ce vei asculta în podcast:
Cristi a avut un traseu profesional divers, lucrând inițial ca și contabil într-o fabrică de saltele din Sibiu, apoi ca director de vânzări în domeniul mobilei și textilelor de casă, și ulterior trecând în zona de marketing și vânzări de media online la Realitatea-Cațavencu.
După experiența în media online, Cristi a urmat o pasiune personală pentru bucătărie, specializându-se în bucătăria moleculară și lucrând pentru o perioadă într-o multinațională.
În 2018, Cristi s-a alăturat echipei de la Apollo 111, un spațiu cultural și de evenimente din București unde este manager cultural. Aici, organizează și supervizează diverse evenimente, de la spectacole de teatru la expoziții, și se concentrează pe aducerea diversității culturale publicului bucureștean.
Asta în condiții normale, pentru că pe timp de pandemie, sectorul cultural și HoReCa au fost puternic afectate de măsurile Covid, și toți cei implicați în aceste industrii au simțit puternic efectele schimbării:
”Eu cred că nici până în ziua de astăzi n-am reușit s-o integrez total și s-o dau uitării, pentru că nu prea ai cum să dai uitării, pandemia a fost o dramă. Gândește-te că noi, eram aproximativ 40 de oameni și am rămas 4. Plecam de acasă cu reumita hârtie de voie, ziceam că merg la supermarket, și veneam la Apollo. Mă plimbam prin subsol și la un moment am zis că o să mă îmbrac în hainele actorilor și eu nu cred că voi mai putea să ies de aici. Era o mare tristețe în tot Palatul Universul, în toată curtea, nu era nimeni pe străzi. De câte ori mă gândesc la stabilitate, îmi trece prin cap, dacă s-ar mai întâmpla o dată pandemia, ce rău ar fi.”
În pandemie, Cristi a găsit o cale să rămână întreg și a plecat în Spania, unde a gestionat recrutarea și administrarea personalului pentru agricultura locală, asigurându-se că merge bine culesul cepei.
Deși un moment tare dificil, pandemia a venit și cu un element de noutate în consumul cutural. Cristi a remarcat apariția unui public nou și a continuat să diversifice oferta culturală pentru a atrage atât publicul nou, ieșit după restricțiile pandemiei, cât și pe cel mai matur.
Ca manger cultural, Cristi înțelege că în acest business, lucrurile merg invers și că aici oamenii nu se trezesc cu pofta de a consuma un produs cultural, astfel că cei din industrie trebuie să creeze oferta și abia apoi să vină cererea.
Totuși, invitatul nostru spune că Bucureștiul are o scenă care ar putea egala curând orașe culturale europene, cum ar fi Berlinul.
Cristi a explicat provocările întâmpinate în business-ul cultural, inclusiv necesitatea resurselor umane și a fondurilor, și optimismul lui privind viitorul cultural al României.
”Cred că noi, ca și țară, suntem într-un punct foarte bun. Nu știu dacă a mai fost vreodată într-un punct atât de bun. Există creiere care gândesc, care pot implementa proiecte. Suntem bine dacă nu ni se întâmplă ceva rău. Eu zic că în 10 ani noi am putea să luăm urma Berlinului fără niciun fel de problemă din punct de vedere artistic, pentru că văd însănătoșire în zona asta. Se deschid muzee private, galerii de artă, centre de dans contemporan. Adică îmi dau seama că există atât oameni, cât și dorință, cât și minte în direcția asta, pentru că dacă dezvoltăm partea asta de cultură și divertisment, viața noastră o să fie mult mai frumoasă, mult mai colorată și mai relaxată. Deci să mergem în direcția asta și să consumăm pe cât putem cultură, că o fi un bilet la teatru, că o fi unul la film, sau la o expoziție.”
Cristi cunoaște burnout-ul și o numește boala secolului.
”Eu când am fost în burnout, nu am fost conștient că sa se numea așa. Deci nu știu dacă am fost conștient într-o perioadă de burnout, dar am avut și eu, cred că perioade destul de grele. Dar nu-mi amintesc să vreodată să fi avut feeling-ul ăsta, că nu vreau să mă trezesc și să deschid laptop-ul.Cred că foarte multă lume în ziua de azi experimentează acest burnout pentru că toată lumea vrea totul azi, azi, azi. Azi trebuie updatat telefonul, azi trebuie răspuns la mail, azi trebuie făcut, totul în capul nostru se învârte contracronometru. Ideea este ca fiecare dintre noi să ne cunoaștem limitele și să găsim în noi niște supape, ca o oală sub presiune, s-o scoatem când apare.”
Pentru a evita burnout-ul, Cristi sugerează găsirea unor 'supape' pentru a elibera stresul, cum ar fi participarea la evenimente culturale sau călătoriile. Pentru el, supapa este Zanzibar, unde își încarcă bateriile anual și unde își pune dorințele de Anul nou într-un ocean turcoaz.
În final, Cristi a încurajat publicul să consume cultură variată și regulată pentru a găsi ceea ce le place. Repetarea experienței și diversitatea sunt cheia pentru a începe să ni se facă poftă de cultură.
