Lectură de 5 min
Textele publicate în categoria Subiectiv sunt responsabilitatea autorilor, fiind opinii asumate de aceștia. Dacă vrei să afli mai multe opinii ale specialiștilor, urmărește categoria Subiectiv.
E destul de important să înțelegeți la ce folosesc telefonul în activitatea curentă (avocat, coordonator de echipe pe blog, antreprenor), ca să judecăm dacă, într-adevăr, Samsung Note8 e un instrument util.
Rutina mea zilnică arată oarecum așa: mă trezesc și răspund la mailuri în timp ce îmi beau cafeaua - în medie, cam 20 mailuri strânse de cu după amiază. Apoi, răspund pe Facebook la mesaje, unde mereu este o surpriză câte găsesc de dimineață pe profilul personal sau pe pagină.
Pentru că mă deplasez destul de mult prin oraș, folosesc telefonul în special pentru editarea documentelor trimise de către clienți, pentru scris și urcat de articole pe blog, verificat Inoreader/Feedback constant pentru articole noi, programat articole pe Facebook, pentru realizarea de designuri pentru postări. Între timp, mai fac câte o factură pentru JURIO, un selfie de la sală (nu aia de mese) și merg mereu cu Waze când sunt cu mașina.
Practic am nevoie de un telefon cu diagonală mare (să pot lucra inclusiv în track changes), care să deschidă aplicațiile cât mai repede, căruia să-i țină bateria minimum jumătate de zi și care să mă facă să arăt extraordinar în poze.
Am făcut trecerea la Note8 de la un telefon cu display de 5.5”. Înainte de asta, am fost mândra posesoare a unui smartphone cu o diagonală de 6”, deci se poate spune că, pentru mine, mărimea contează. Note8 a venit la mine în versiunea aurie, cu un display cu diagonală de 6.3”, cu margini curbate, ceea ce nu putea decât să mă bucure: cu cât mai mare, cu atât mai bine. Plus, display-ul nu e doar mare - e absolut spectaculos din punct de vedere al calității. Nu contează că bate soarele în el, sau că stau cu el chiar sub lumina neoanelor de la sală, se vede impecabil. Iar culorile - excelente. Am o mică obsesie cu păsările Flamingo în ultima vreme, și pe Note8 arată de parcă le-aș putea atinge, atât de aprinse sunt nuanțele.
Practic am nevoie de un telefon cu diagonală mare (să pot lucra inclusiv în track changes), care să deschidă aplicațiile cât mai repede, căruia să-i țină bateria minimum jumătate de zi și care să mă facă să arăt extraordinar în poze.
Cu toate astea, a fost ușor ciudat de manevrat - desi culisez foarte rapid cu mâna pe ecran, a părut un telefon greu, destul de dificil de folosit cu o singură mână. Statul în pat cu el devine cel puțin interesant, stând cu teama să nu mi-l scap în cap. Practic nu l-aș mai încadra în categoria telefoanelor smartphone, ci mai mult în zona de phablet, dar trebuie să apreciez faptul că are dimensiuni similare unor telefoane cu ecrane mult mai mici.
Am fost vrăjită de S-pen de când am avut primul telefon mai serios - Note 2. De data asta recunosc că nu mi s-a mai părut că scriu “peste mână” - și la propriu și la figurat pentru că sunt stângace. Ecranul reacționează în timp real la stylus și este o bijuterie din punctul asta de vedere.
Interfața în schimb nu a ținut cu mine: până să șterg din ecrane, aproape oricum aș fi umblat cu degetele pe ecran dădeam peste Bixby, asistentul personal al lui Samsung. Din fericire, există o modalitate de a-l dezactiva, așa că de problema asta am scăpat rapid. Sud-coreenii promit că o să-l facă mai bun în timp și, cine știe, poate chiar aș putea ajunge să-l folosesc frecvent. Funcția lui de recunoaștere a obiectelor poate fi un adevărat vis pentru cei dependenți de shopping, iar dacă ar fi localizată, m-aș vedea pozând hainele străinilor pe stradă, pentru a vedea de unde și le-au luat.
Nu sunt adepta blocării telefoanelor, dar am zis să testez tot ce se poate testa și mi-am pus securitate prin fingerprint + pin. Senzorul de amprentă este amplasat ciudat pe spate, lângă cameră, într-un lăcaș mic al lui, ceea ce face să fie greu să deschizi telefonul când ești în mașină - conduci și nu prea ai cum să deblochezi telefonul care stă în suport, decât dacă îți bagi mâna pe dedesubt sau îl scot de acolo. În mașină m-a salvat funcția de deblocare facială, care funcționează rapid când e lumina bună. Asta e bine. Mai există și o funcție de scanare a irisului, și poți să personalizezi interfața, să faci procesul de deblocare unul amuzant. M-am distrat.
Procesorul de ultimă oră și memoria RAM generoasă asigură că nu sughite nimic, nicicând, deci din punct de vedere al performanțelor, numai de bine
Am rămas ușor dezamăgită de autonomie. Am reușit să golesc bateria de două ori într-o singură zi, fără să ma uit la prea multe video-uri și la gif-uri cu pisici - pur și simplu scroll de social media, mesaje, trecut dintr-o aplicație în alta, urcat articole pe blog, citit Inoreader/Feedly. Încărcarea rapidă ajută foarte mult în aceste situații. Se încarcă complet într-o oră și 45 minute, deci un drum mai lung cu mașina îl umple rapid, și îl poți încărca și wireless, iar când stai la birou, asta e o soluție bună.
Bottom line, interacțiunea e un pic diferită față de telefoanele cu Android stock și uitasem de cum este toată interfața personalizată a lui Samsung. Este teoretic un telefon pentru multitasking, unde nu am ce să-i reproșez: am putut să scriu, modific, editez PDF-uri, word - orice imi trecea prin minte. Procesorul de ultimă oră și memoria RAM generoasă asigură că nu sughite nimic, nicicând, deci din punct de vedere al performanțelor, numai de bine. Dacă nu e cel mai rapid telefon de pe piață, cu siguranță este în top trei. Asta nu mă miră, pentru că știu că-l poți transforma ușor într-un PC, dacă-l conectezi la un monitor și la dock-ul Samsung Dex - sper să-l testez și pe acela cândva.
Note8 câștigă fanii prin intermediul camerei foto. Aici nu am nimic de reproșat: pentru cei care vor poze artistice ca scoase din cutie și destul de mult modificate de realitate încât să arate ”wow”, Note8 este ceea ce trebuie. Camera dublă de pe spate te lasă să faci zoom, să faci portrete artistice cu fundal blurat și să faci - ține-te bine - poze excelente noaptea. Când lumina e slabă, calitatea foto rămâne ridicată, și nu știu multe telefoane care să poată face asta.
M-am îndrăgostit de mine iremediabil cu fiecare selfie pe care mi-l făceam cu camera frontală - inclusiv în pozele de după antrenamentele la sală mă făceau să par om, ceea ce îți dă un boost de încredere incredibil.
Poate că Bixby nu este cel mai bun asistent personal din lume, și poate că autonomia bateriei ți-ar da de gândit însă, la final de zi toată lumea are un încărcător acasă, la birou, în mașină, dublat de o baterie externă, ceea ce face ca problema autonomiei să pălească în fața tuturor celorlalte avantaje.
Pentru o persoană care utilizează intens telefonul și are nevoie de un ecran mare ce se duce în sfera phableturilor, Note8 este probabil una din cele mai inspirate alegeri - se mișcă repede, îl poți folosi exact ca pe un mini-laptop dacă chiar ai nevoie, editezi documente sau le scrii de la zero, filmează într-o rezoluție extrem de bună, iar pozele te fac mai frumos decât poți fi la ora actuală. Aș zice că merită.
Ana este avocat, dar pe lângă acest lucru, a dezvoltat două startup-uri juridice, Avocatoo și Jurio. Prin intermediul Avocatoo, oricine are nevoie de un avocat poate contacta unul prin această platformă. De asemenea, a lansat Jurio.ro, una dintre cele mai mari baze de date de spețe și legislație din România, care poate fi accesat online de oriunde. E cel mai mare portal de jurisprudență din România, disponibil pe bază de abonament pentru specialiștii din serviciile juridice.
Ana - Maria Udriște
