Vlad Andriescu
Dincolo de creșterea euro, care va afecta prețurile pe termen mediu și lung, un lucru pe care nu îl poate contesta nimeni, suntem în mijlocul procesului de obținere de fonduri din PNRR de la Uniunea Europeană. Proiectul a fost finalizat și trimis, deci urmează să fie implementat. Sunt curios de către cine. Fondurile acelea urmau să aibă un aport important pentru dezvoltarea unor regiuni și a unor proiecte strategice.
În plus, abia ce s-a anunțat continuarea Măsurii 1 din microgranturile de ajutor pentru afacerile afectate de pandemia de coronavirus. Și pentru orice antreprenor predictibilitatea e esențială. Dacă anul trecut vorbeam de predictibilitate sanitară, iar antreprenorii aveau nevoie să știe cum fac evenimente, cum se pot deplasa, cum pot deschide, mai ales dacă erau în HoReCa. Iar anul ăsta antreprenorii se uită spre Guvern și văd lupte politice, în timp ce ei dau lupte în tranșeele economiei.
În acest context, ieri citeam un text despre dezvoltarea Estoniei. Știu că nu e un subiect nou, iar Estonia este privită oricum ca un model de digitalizare și dezvoltare în Europa. Populația acestei țări e de 1,3 milioane de locuitori și după ce au ieșit din Uniunea Sovietică și-au dat seama că nu au altă șansă decât să investească în inovație. Doar așa vor putea crește, că nu aveau turism, nu aveau producție masivă.
Un lucru este esențial în această poveste. Estonia a avut mai multe guverne în ultimii 30 de ani, de la partide cu orientări ideologice diferite, dar unele lucruri de bază au rămas neschimbate. Poate strategia și alocarea de fonduri a fost alta, dar ideea de bază, o Estonie digitală și prosperă a fost în mintea tuturor politicienilor.
Astfel, azi Estonia are 92% din cetățeni care folosesc internetul, în timp ce România e în continuare la capătul clasamentului. Iar toate proiectele de digitalizare, de comunicare online cu statul, de administrare pe internet a problemelor unei afaceri au fost continuate. Guverne succesive nu au decis să oprească inițiativa celor de dinainte, ci să le continue, să pună un pic din cunoștințele lor în plus. Astfel, au câștigat încrederea cetățenilor. Iar totul a fost urmărit îndeaproape de mediul academic, de mediul privat, iar așteptările au fost înalte. Nu puteai veni în Estonia și să zici că nu mai vrei digitalizare, pentru că asta însemna că vrei să dai țara înapoi, că nu vrei transparență.
„Nu poți mitui un computer”, spunea președintele Estoniei acum ceva ani. Și ăsta e adevărul.
Ceea ce mă duce cu gândul la o discuție pe care am avut-o acum mai bine de o lună cu Oana Craioveanu, consilier în cadrul Ministerului Cercetării și Digitalizării, cofondatoare a Impact Hub. Ea vorbea despre necesitatea ca România să aibă o Agenție Națională de Inovație, care să coordoneze toate aspectele de inovație, care să nu țină cont de culoarea politică și care să aibă o imagine de ansamblu asupra proiectelor strategice.
Tot la acel minister, Ciprian Teleman, deja fost ministru, vorbea despre strategia națională de inteligență artificială. Iar dacă asta vi se pare neimportant, e un domeniu care ar putea aduce enorm de mulți bani la bugetul de stat.
Acum avem hârtii. Avem o imagine cu miniștri USR care se duc la Guvern și sunt trecuți într-un catastif de hârtie unde practic își înregistrează demisiile. Acolo a rămas imaginea României digitalizate și a continuității.
Nu mai am favoritisme politice, din păcate. Dar mi-aș dori să ne punem de acord că indiferent de Guvern și culoare, avem nevoie de strategii care să fie urmărite pe termen lung. Să știm că indiferent cum se numește omul de la Palatul Victoria, anumite lucruri vor rămâne acolo.
Altfel antreprenorii muncesc zi de zi, iar politicieni de carieră șterg cu buretele ceea ce au făcut cei dinaintea lor. Iar asta duce și la superficialități, pentru că de multe ori e o grabă să treci proiecte, înainte să fii demis. Ce calitate poți avea din asta?
Antreprenorii din România sunt la nivel înalt. Din păcate guvernanții sunt dezamăgitori.
