Hogwarts Legacy: un joc distractiv și pentru cei care nu sunt fani Harry Potter

În primul rând vreau să semnalez la începutul acestui review că nu sunt un fan Harry Potter. Nu am citit cărțile, iar filmele le-am văzut destul de recent. Chiar și așa eram entuziasmat de joc deoarece îmi plăcea ce vedeam: un action RPG fantasy de tip open world. În același timp, eram sceptic deoarece Hogwarts Legacy este primul mare joc al celor de la Avalanche Software.

După mai bine de 30 de ore petrecute în joc pot spune că Hogwarts Legacy este unul dintre jocurile bune de anul acesta, un joc distractiv cu un sistem de luptă distractiv și o lume plăcut de explorat, dar care tras în jos de lipsa diversității inamicilor și de o poveste principală mediocră.

În trecut, ai jucat aventurile lui Harry Potter, însă în Hogwarts Legacy poți să-ți trăiești propria aventură deoarece jocul te lasă să-ți creezi ce personaj vrei și cum vrei. Astfel jocul este un mod excelent pentru cei mici, dar și cei mai mari de a-și trăi propria fantezie de la Hogwarts.

Începem acțiunea imediat și eroul nostru se află cu profesorul Fig în drum spre Hogwarts când sunt atacați de un dragon. Se pare că eroul jucător poate vedea urme de magie antică, pe care foarte puțini au ocazia să o vadă, și asta îl pune în pericol. Un goblin și asociații săi vor să controleze această putere antică și în același timp jucătorul, alături de profesorul Fig încearcă să dezvăluie acest mister. În același timp, ești și student la Hogwarts în anul cinci și trebuie să mergi la ore și îți poți ajuta colegii cu tot felul de misiuni secundare.

Un algoritm de inteligență artificială vrea să-ți traducă ce spun porcii

Practic alternezi între misiunile principale, misiunile de la școală care-ți aduc recompense bune precum vrăji și abilități noi, și misiunile secundare ce sunt peste tot în lumea jocului. Ce-mi place este felul în care ești invitat să explorezi Hogwarts și ești recompensat cu experiență, dar și împrejurimile. Nu ești limitat artificial, iar după ce poți să zbori pe mătură poți să te duci unde vrei, deși trebuie să ții cont de puterea inamicilor.

Povestea principală nu este extraordinară și nu impresionează. Are o structură clasică și este destul de previzibilă. Mi-ar fi plăcut să văd altceva, dar nici nu pot să spun că e o corvoadă. În schimb, ce contribuie pozitiv la narațiune sunt misiunile secundare pe care le faci cu colegii tăi de școală: Sebastian, Poppy și Natty, în cazul meu. Acestea se întind pe multe ore și pe multe capitole și astfel aflii mai multe despre cele trei personaje. Misiunile sunt distractive și diverse.

Pe măsură ce faci misiuni, participi la ore înveți vrăji noi pe care să le adaugi în arsenal. Aici pentru mine a fost marea surpriză: combatul este foarte fun și dinamic. Nu m-am plictisit deloc, AI-ul atacă repede și trebuie să știi când să te ferești, când să le spargi barierele și când să faci combo-uri. E genul de joc în care combatul e simplu de prins, dar greu de executat perfect. Totuși, din păcate, sunt doar 3 tipuri de inamici și nu foarte diferiți. Avem oamenii care atacă cu vrăji de la distanță, goblinii care atacă mai des de aproape și sunt mai rapizi și diferitele creaturi (păianjeni, inferni). Mi-aș fi dorit o diversitate mai mare, alte tipuri de atac, un AI care să se comporte altfel pe măsură ce avansezi. Nici boșii nu sunt prea diferiți și doar trebuie să te ferești de atacurile puternice, să ataci și să folosești magia antică până moare. Cu toate astea nu m-am plictisit deoarece e distractiv să schimbi vrăjile să faci combinații: să arunci un inamic în aer, apoi să dai cu el de pământ, să te ferești și să-l tragi lângă tine apoi să-i dai foc cu inferno.

După o misiune vei avea acces și la talente care îți pot transforma felul în care joci: unele vrăji se transformă și devii mai puternic cu fiecare punct de talent investit. În lupte poți folosi poțiuni și plante, însă eu cam tot timpul am uitat de ele.

Rusia amendează Google cu mai mulți bani decât există în toată lumea

Jocul este open world și te invită la explorare. Din fericire, primești acces la mătură destul de repede și te poți deplasa dintr-un loc în altul imediat, iar de obicei pe drum vei găsi și alte atracții care-ți aduc experiență, loot sau animale de colecționat. Ai iconițe pe hartă și puncte de fast travel. Mie îmi place acest design. Nu toate jocurile open world trebuie să fie Elden Ring și nu toată lumea are timp de explorat, ci unii dintre noi vor să intre să rezolve o misiune apoi să iasă. Hogwarts face asta bine. Tot timpul vei avea ceva de făcut. Vei găsi mult echipament încă de la început și-l vei schimba repede. Din fericire, dacă nu-ți place aspectul unei pălării îl poți schimba printr-o apăsare de buton.

Gear-ul este foarte variat și nu te vei plictisi cum arată personajul tău deoarece îl vei schimba foarte des. Cumva e ironic că toți ceilalți sunt în uniforme și tu ai tot felul de fulare, pălării sau chiar set de armură. Cei care iubesc personalizarea într-un joc se vor bucura să afle că după o misiune vor primi acces la o cameră pe care o pot aranja după bunul plac al inimii lor. Aceasta va fi un fel de bază pentru tine deoarece acolo vei putea crește plante, vei putea face poțiuni și vei putea colecționa animale, care dacă sunt tratate bine îți dau lucruri pe care le poți folosi pentru a-ți îmbunătăți echipamentul.

La nivel de prezentare, Hogwarts Legacy se află între două lumi. L-am jucat pe PlayStation 5 și în unele momente arată ca un titlu demn de „next gen gaming”, iar alte ori pare din era PS4. Acesta vine cu mai multe moduri de joc, inclusiv unul cu ray tracing. Eu am alternat între fidelity (4K la 30 FPS), performance (1080p cu 60 FPS) și balanced (rezoluție dinamică și cred 40 FPS). În modul fidelity jocul arată excelent: hainele sunt detaliate, mediul înconjurător prinde viață și jocul randează mai multe detalii îndepărtare. Pe de altă parte, 30 FPS nu este foarte fluid pentru sistemul de combat dinamic. Modul performance este bun pentru lupte, dar când îl folosești explorând Hogwarts dispare din magie (nu mai vezi unele umbre, hainele sunt șterse, detaliile lipsesc). Modul dinamic este între cele două și cumva varianta preferată de mine.

La nivel audio jocul beneficiază de un voice acting destul de bun atât din partea personajului principal, cât și al celorlalte. Acestea fiind zise, totuși, nu este cu nimic special și de multe ori am văzut probleme de lipsync și ai impresia că sunetul a luat-o înaintea imagini cu jumătate de secundă. Muzica și efectele sonore sunt la calitate înaltă, deși poate fi puțin obositor să auzi tot timpul numele vrăjilor.

Într-un final, jocul reușește să satisfacă și fanii universului Harry Potter (mi s-a confirmat), dar și gamerii care căutau un joc action RPG distractiv (ca mine). Dacă încă te mai gândești dacă să-l cumperi sau nu și ai nevoie de un imbold, atunci ia acest review ca un semn: primești ce trebuie pentru prețul de intrare cerut.