Oana Coșman
Acest model de raportare va trebui implementat și la nivelul țării noastre, deși, conform raportului DESI 2021, ce analizează gradul de digitalizare a societății, România se află pe locul 27 din cele 27 de state membre UE și pe locul 25 la capitolul integrarea tehnologiilor digitale în activitățile întreprinderilor.
”Asistăm la a treia mare revoluție în contabilitate, pentru că vorbim de o standardizare a raportării la nivelul întregii evidențe contabile create într-o societate”, a explicat Mihaela Rișco-Martin, Accounting Partner, Soter & Partners. „Modelul de raportare SAF-T pentru care a optat România este unul dintre cele mai complexe de acest tip, deoarece presupune raportarea lunară sau trimestrială a tuturor informațiilor contabile, financiare și fiscale cu referire la întreaga evidență contabilă. Sunt țări unde s-a implementat un model mai simplificat, însă în România s-a decis cea mai complexă formă de raportare”, adaugă Mihaela Rișco-Martin, Accounting Partner, Soter & Partners.
ANAF a publicat la începutul lunii noiembrie Ordinul nr. 1783/2021 pentru implementarea SAF-T ce prevede natura informațiilor pe care contribuabilul/plătitorul trebuie să le declare, modelul de raportare, procedura și condițiile de transmitere, precum și termenele și datele de la care contribuabilii / plătitorii sunt obligați să raporteze.
Chiar dacă marile companii vor fi obligate să raporteze informaţii din toată evidenţa contabilă şi fiscală începând cu luna ianuarie 2022, una dintre întrebările importante este legată de cât de pregătite sunt ele pentru a face acest lucru.
”Chiar dacă se cere societăților să facă raportarea, e probabil ca acestea să nu știe cum să o facă sau către cine să delege această răspundere. Până acum, în zona de impozite se bazau pe contabili, acum pentru prima data ne aflăm în situația de a nu exista cineva care să poata fi în măsură să raporteze tot. De ce? Pentru simplul motiv că datele sunt atât de multe și atât de complexe și amănunțite, încât poate fi extrem de dificil pentru o companie să le raporteze pe toate”, a explicat Mihaela Rișco-Martin, Accounting Partner, Soter & Partners.
Doar 17 % dintre companiile din România emit facturi electronice
”Una dintre cele mai mari provocări pe care o aduce raportarea pentru companii este gradul de înțelegere a informațiilor ce trebuie raportate. A doua mare provocare constă în a identifica unde sunt datele, în sistemele interne sau sistemele externalizate. După ce se extrag datele despre tranzacțiile efectuate din toate sistemele unde se regăsesc, se trece la revizuire pentru a se asigura că acestea sunt corecte și complete, astfel încât să se poată transpune pe standardul din schema pusă la dispoziție de ANAF. Așadar, dificultatea mare provine din faptul că tranzacțiile nu se declară ca atare așa cum se regăsesc deja înregistrate, ci trebuie reinterpretate poate chiar prelucrate conform unor seturi de reguli furnizate de autoritatea fiscală, reguli furnizate abia anul acesta”, a spus Mihaela Rișco-Martin, Accounting Partner, Soter & Partners.
O altă piedică în demersul de raportare digitală poate deriva din lipsa de corectitudine a datelor deținute sau chiar lipsa totală a informațiilor care sunt solicitate spre raportare.
”În procesul de analiză, ne putem confrunta și cu date incorecte sau chiar lipsa acestora. Din acest considerent, procesul de revizuire a tratamentului contabil și chiar fiscal al tranzacțiilor și corectarea datelor înainte de implementarea unei soluții IT de creare a fișierului .xml poate fi o altă provocare”, mai spune Mihaela Rișco-Martin, Accounting Partner, Soter & Partners.
Chiar dacă ANAF a publicat informații orientative pentru companii în ceea ce privește raportarea SAF-T încă din aprilie 2021, abia la începutul lunii noiembrie a fost publicată forma de raportare pentru implementarea fișierului standard.
Amenda pentru nedepunerea la termen este de la 1.000 lei la 5.000 lei, iar amenda pentru depunerea incorectă sau incompletă a SAF-T este de la 500 lei la 1.500 lei.
Pentru că timpul pentru pregătirea și implementarea procesului este redus, pentru marii contribuabili încadrați în această categorie de la 1 ianuarie 2022 este prevăzută și o perioadă de grație.
”Companiile încadrate la mari contribuabili la data de 1 ianuarie 2022, care nu au făcut parte din această categorie în anul 2021, au obligaţia de depunere a Declaraţiei informative D406 începând cu data de 1 iulie 2022. Pentru companiile încadrate la mari contribuabili la data de 1 ianuarie 2022, care au făcut parte din această categorie si în anul 2021, obligaţia de depunere a Declaraţiei informative D406 începe de la data de 1 ianuarie 2022. În plus, contribuabilii mari care au obligația raportării, vor beneficia de o perioadă de grație de 6 luni în care nu vor fi sancționați pentru depunerea cu întârziere a raportării. Însă, această perioadă de grație, în practică, nu ajută foarte mult, întrucât fiecare companie trebuie să fie pregătită cu modul de organizare a datelor începând cu luna când are obligația raportării, pentru a se asigura că înregistrează corect și complet tranzacțiile de la momentul inițial, întrucât poate fi imposibil sau extrem de anevoios să revii pe tranzacții deja înregistrate, ulterior”, explică Mihaela Rișco-Martin, Accounting Partner, Soter & Partners.
Implementarea raportării Fișierului Standard de Control Fiscal începând cu ianuarie 2022 va fi un pas important în procesul de digitalizare a instituțiilor publice, cu atât mai mult cu cât, conform DESI 2021, România are un punctaj de 49 la capitolul servicii publice digitale pentru întreprinderi, comparativ cu media europeană de 75.
Principalul beneficiu pe care îl va aduce acest sistem de raportare va fi simplificarea proceselor de raportare, întrucât toate datele se vor raporta în format standard către ANAF, de fiecare contribuabil, iar, pe termen lung, aceste raportări vor face inutile multitudinea de verificări sau inspecții fiscale.
Pe de altă parte, putem vorbi de beneficii și la nivelul autorităților în direcția de simplificare a procesului de analiză de risc, de creștere a gradului de colectare a impozitelor și taxelor la nivelul administrației publice și chiar de reducere a timpului de răspuns la solicitările contribuabililor adresate autorităților fiscale.
