Sarajevo Unlimited e o conferință dedicată startup-urilor ajunsă la a treia ediție. Am ajuns la ea din pură curiozitate față de o zonă pe care nu o cunoșteam deloc. Chiar dacă geografic suntem aproape de Bosnia, la nivel de ecosistem și business nu suntem legați deloc. Dovadă stă și faptul că un drum de la București la Sarajevo se face doar prin Viena sau Istanbul și pe o durată de vreo 10 ore. Sarajevo e la capătul lumii uneori. Sau la capătul aeroportului din Istanbul, pentru că am ajuns la efectiv ultima poartă din acel loc.

Anul acesta conferința de startup-uri a fost într-un mix cu un summit în format 16+1, adică 16 țări est-europene și China. E un mod de a Chinei de a face lobby în regiune și de a face investiții aici și să găsească parteneri.

Sarajevo, între războaie și istorie

Ce au în comun Primul Război Mondial, 3 președinți, 3 religii și petreceri în foste cinematografe iugoslave pe ritmuri balcanic-orientale? În principiu, orice drum la Sarajevo. Așa a fost și drumul meu către conferință. Nu știam ce voi descoperi acolo, nu știam cum e locul.

E greu să-nțelegi superficial Bosnia și Herțegovina după doar patru zile. Am remarcat din primul moment două lucruri esențiale, care spun mai multe despre trecut și viitor: peste tot unde vei merge în oraș vei găsi clădiri bombardate, din timpul Asediului din Sarajevo, din timpului războiului sârbo-bosniac. Peste 1.400 de zile, armata sârbă a atacat orașul Sarajevo. De asemenea, al doilea lucru esențial e că pe strada principală poți merge la o cafenea vieneză, să asculți muzică rock într-un pub și 10 metri mai încolo să se vândă kebab, să se fumeze narghilea și să se audă ritmuri islamice. Aceasta este, de fapt, povestea acestui oraș și a unei țări: un loc între culturi, prins de istorie în menghine poate nedorite.

Aleea lunetiștilor din Sarajevo, unde civilii nu mergeau în timpul războiului, de frica gloanțelor ce veneau de pe munte

Să încerci astăzi să înțelegi Bosnia e ca și cum ai încerca să separi ingredientele unui shake. Voi încerca foarte pe scurt. Bosnia a fost sub Imperiul Otoman. Apoi integrată în Iugoslavia comunistă. O țară care are o populație majoritar musulmană și în rest ortodocși și catolici. În 1992 a început Asaltul asupra Sarajevo-ului. Sârbii au atacat timp de 3 ani, 10 luni, 3 săptămâni și 3 zile. Peste tot se vede asta.

În fața Parlamentului Bosniei și Herțegovina e un bulevard ce pe vremuri era cunoscut ca Aleea Lunetiștilor. Civilii nu puteau trece pe acolo pentru că erau urmăriți de lunetiștii sârbi de pe munții din apropiere. Fostele baze olimpice au fost folosite pe post de comandă pentru sniperi. Multă vreme munții au fost interziși oamenilor, din cauza minelor antipersonal. De curând s-a redeschis telefericul din centrul orașului până sus, pe munte, lângă fosta pistă olimpică de bob. Blocurile au urme de gloanțe adânci, chiar și cele peste care a fost pus beton. Nu au avut încă niciun primar care să facă fațetare și toaletare blocuri. Rămân la fel. La câțiva kilometri de ei e așa numita republică Srpska, o republică autonomă a sârbilor-bosnieci, o zonă unde au fost ascunși mulți dintre comandanții sârbi în timpul și după război.

Pentru a aduce subiectul startup-urilor și în zone decizionale, Sarajevo Unlimited a fost organizat și în Parlamentul acestei țări

Astăzi Bosnia are probabil unul dintre cele mai complicate sisteme de guvernământ din lume. Mi-a fost explicat verbal, iar apoi am căutat și pe internet. Sunt 3 președinți. Un bosniac, un sârb și un croat. Populația trebuie să se declare parte a unei etnii și alege candidații din acea etnie. Totul se face pe fond etnic.

Din acest motiv, Bosnia e o federație. Fiecare dintre cele 13 regiuni are un prim-ministru. Au vreo 150 de miniștri în general. Ca să ia orice decizie asupra țării, toate cele 3 "partide" trebuie să se pună de acord. Fiecare are drept de veto. De aici și problemele de dezvoltare. Toată lumea are drept de veto parcă în Bosnia. Nu există un acord dacă unul dintre reprezentanți nu dorește. Pașii sunt mici. Complicați.

Istorie și petrecere

Apoi mai e trecutul și mai îndepărtat. Am stat în Centrul Vechi din Sarajevo, aproape de podul latin. Spre rușinea mea, nu am căutat mult despre Sarajevo înainte, știam doar lucruri destul de superficiale. Am ieșit să caut de mâncare în prima seară și am dat de o placă pe marginea unei clădiri. Scria, cum vezi mai jos, că acolo a fost omorât prințul moștenitor al Imperiului Austro-Ungar, Franz Ferdinand. Eram la 50 de metri de locul unde a început Istoria Modernă și momentul care a declanțat Primul Război Mondial.

Locul nu e marcat în niciun fel special. Deși mi s-a spus că există turism de război/istoric, nu prea se vede. Cred că sunt case în București unde au trăit pictori anonimi care sunt marcate mai impresionant. Poate că Bosnia fuge și de această responsabilitate.

Dar Bosnia nu e doar atât. E Balcani și puțin Occident. Am căutat locuri de hipsteri. Nu prea au ajuns hipsterii acolo, dar am ajuns într-un pub cu muzică live care se bate cu oricare din Centrul Vechi din București, City Pub. Singura diferență? Oh, bosniecilor le place să fumeze. Și fumează înăuntru. Mult. Vă mai amintiți cum era acum 3 ani? Și v-o spune un fumător. M-am întors de acolo cu toate hainele mirosind a tutun. Se fumează în holul hotelului, în camera hotelului, în puburi și restaurante. Se fumează conștincios și repetitiv. Cumva, am părut occidental și modern pentru că mă duceam afară doar să mă bucur de experiența asta.

Iar apoi s-a întâmplat una dintre cele mai mișto experiențe de acolo. Am ajuns într-o seară la Kino Bosna, un fost cinematograf iugoslav, deținut acum de un fel de matroană. L-a transformat în club de hipsteri și cocalari bosnieci, unde se dansează într-o sală enormă pe ritmuri pe care poți să le consideri manele. Se bea vodcă la pahar mic de 50, de plastic, și mesele au fețe de mușama în carouri. Se dansează cu pasiune, se strigă, când se oprește muzica încep oamenii să cânte ca pe stadion, cu brațele în aer. E cald, nu e aer condiționat, plafonul e distrus de vreme și igrasie. Evident, un spațiu care nicăieri în lume nu ar avea avizul ISU. Dar cumva această candoare înconștientă mi-a plăcut. Locul mi-a adus aminte de toate filmele lui Kusturica, pe care dacă-l pomenești, devii adversarul bosniecilor, care-l urăsc și-l reneagă. Kusturica, născut la Sarajevo, a luat o poziție pro-sârbă, chiar dacă tinerețea și-a petrecut-o în Kino Bosna, în fostul cinematograf.

Ce spuneam mai sus, exemplificat de un video de la Kino Bosna

Pentru a putea urmari acest video te rugam sa accepti plasarea de cookie-uri de marketing. Accepta toate cookie-urile.

Nivelul startup-urilor din competiție

Nu am văzut prea des startup-uri din Serbia, Bosnia, Muntenegru, Macedonia sau Albania. Așa că faptul că am fost în juriul competiției Startup Battle a fost un moment interesant pentru mine. 21 de companii au făcut pitch-uri pe scenă. Am notat de 21 de ori, la capătul unei zile foarte lungi. Și știu ce urmează să vreți să auziți. Nivelul.

Am fost la prima conferință dedicată startup-urilor din România prin 2012. Iar nivelul a fost fix acolo. Bosnia și Herzegovina, dar și întreaga regiune, are dezavantajul faptului că au pornit mai târziu. Și când să pornească altfel? În 1995 încă era război, în Uniunea Europeană nu sunt decât Croația și Slovenia, dar aceste extreme, inclusiv geografice, sunt excepția de la regulă.

La prezentarea startup-urilor am văzut mult entuziasm, puțină structură a pitch-urilor și puțini investitori. De altfel, Bosnia nu are un exemplu de startup care să fi avut un uriaș succes. Singurii care au făcut-o se numesc Digi.me, acum sunt o firmă britanică, dar unul dintre fondatori e Bruno Omerovic, un antreprenor în serie, un programator genial, spun oamenii, și per total un anarhist absolut.

De asemenea, mai există Vret, o plaformă de realitate virtuală pentru tratarea problemelor psihologice aduse de război ale veteranilor, care este testată acum în Austria. Alt startup de relativ succes ar mai fi Bizbook (serviciu de mesagerie B2B). Cu toate acestea, cam astea sunt singurele lucruri. Bosniecii nu au un succes exploziv în afară. Întreg ecosistemul balcanic are o lipsă de exemplu mare. Nici Serbia, nici Muntenegru, Albania sau Macedonia. Dacă sunt startup-uri interesante, majoritatea nu pot să gândească global, ci cel mult regional. Am văzut asta inclusiv la prezentarea startup-urilor de pe scenă, pentru că multe servicii erau foarte regionale, adaptate la piața din țările din jur.

Am fost privit, împreună cu un coleg polonez de la Startup Poland, ca un fel de ciudățenie, pentru că la noi lucrurile sunt evoluate. Dincolo de problemele politice, ecosistemul evoluează și la ei, iar în 5-10 ani pot ajunge acolo unde trebuie. În plus, China vine pe interval și vrea influență în regiune.

Startup-uri demne de menționat

Au fost startup-uri pe care nici nu le-aș fi numit așa. Au fost și fondatori care nu au un nivel foarte bun de limbă engleză, dar nu e neapărat un caz generalizat. Cred că românii vorbesc o engleză mai bună, dar e o chestiune de evoluție în timp. Însă am văzut și câteva cazuri de menționat.

Digital Badger - Muntenegru - Un startup fondat de un fost realizator TV și activist, Darko Ivanovic, care realizează badge-uri digitale pentru conferințe. Proiectul a avut și o finanțare de succes pe Indiegogo și urmează să fie produs la scară largă. Ce probleme are? Producția și importul componentelor din China.

Pentru a putea urmari acest video te rugam sa accepti plasarea de cookie-uri de marketing. Accepta toate cookie-urile.

Daktilograf - Muntenegru - un startup care a realizat un software de transcriere din limbile folosite în Balcani. Software-ul a avut și live demo și a funcționat cu acuratețe de 100%. A fost absolut impresionant, pentru că discursul nu a fost unul așezat, ci foarte rapid. Și a funcționat. L-am întrebat pe fondator dacă poate să facă softul să funcționeze în orice limbă și a zis că da. Tehnologia e impresionantă, business-ul nu e momentan dezvoltat, dar e o implementare a unui proiect de cercetare senzațională.

Pentru a putea urmari acest video te rugam sa accepti plasarea de cookie-uri de marketing. Accepta toate cookie-urile.

Marleq - Muntenegru - cumva tot din Muntenegru vine și Marleq, un startup care conectează oamenii care vor să se angajeze cu o serie de consultanți de carieră care pot să le îmbunătățească vizibil profilul de LinkedIn sau CV-ul. Fondatorul a lucrat multă vreme în Suedia și vine cu experiența de acolo.

Apropo, competiția de startup-uri a fost câștigată de EasyTech, o firmă din Bosnia care realizează o mănușă inteligentă pentru persoanele cu probleme de vedere. Produsul funcționează ca prototip, dar mai are un drum lung până la realizare însă. Locul 2 a fost câștigat de Daktilograf.