Economia ascunsă din telefonul tău VIDEO

Ce este bloatware-ul și de ce a devenit atât de răspândit

Puține lucruri sunt mai comune după cumpărarea unui telefon nou decât descoperirea unei liste lungi de aplicații deja instalate. Servicii Google, Facebook, Booking, Microsoft Office sau diverse jocuri apar pe dispozitiv înainte ca utilizatorul să instaleze măcar o singură aplicație.

În industrie, acest tip de software este cunoscut drept bloatware. Sunt aplicații preinstalate care ocupă spațiu de stocare, aglomerează interfața și, în multe cazuri, nu au o utilitate imediată pentru utilizator.

Fenomenul există de ani buni și pe PC-uri, însă a explodat odată cu dezvoltarea smartphone-urilor și a ecosistemului Android. Pe măsură ce magazinele de aplicații au ajuns să găzduiască milioane de programe, atragerea atenției utilizatorilor a devenit din ce în ce mai dificilă. În condițiile în care majoritatea oamenilor folosesc zilnic doar un număr limitat de aplicații, preinstalarea a devenit una dintre cele mai eficiente metode de distribuție.

Cum funcționează economia aplicațiilor preinstalate

Motivul existenței bloatware-ului este simplu: bani.

MOVA, companie de electrocasnice smart cu 4 milioane de clienți, se lansează oficial în România

Producătorii de telefoane încheie acorduri comerciale cu dezvoltatorii de aplicații pentru ca acestea să fie instalate din fabrică pe dispozitivele noi. Pentru companiile software, avantajul este accesul direct la milioane de utilizatori. Pentru producătorii de telefoane, aceste contracte reprezintă o sursă suplimentară de venit.

Există două modele principale de colaborare.

Primul presupune plata unei sume fixe pentru fiecare dispozitiv pe care aplicația este preinstalată. O companie precum Microsoft poate negocia cu Samsung prezența aplicațiilor sale pe sute de milioane de telefoane produse anual.

Al doilea model este împărțirea veniturilor generate ulterior de aplicație. În acest caz, dezvoltatorul plătește mai puțin în avans, însă o parte din încasările obținute ulterior ajunge la producătorul telefonului. Modelul este frecvent întâlnit în zona jocurilor mobile și a aplicațiilor cu achiziții integrate.

Mihai Tătăran | AI pentru magazine online mici: trei direcții concrete și cum să nu fii păcălit de promisiuni false

În realitate, multe dintre aplicațiile preinstalate vin la pachet cu obiective comerciale clare și indicatori de performanță pe care partenerii implicați trebuie să îi atingă.

De ce telefoanele ieftine au mai mult bloatware

Diferențele sunt evidente între segmentul premium și cel de buget.

Un telefon flagship generează o marjă de profit mai mare pentru producător, ceea ce reduce nevoia de monetizare suplimentară prin aplicații preinstalate. În schimb, modelele accesibile sunt adesea folosite pentru a compensa profitabilitatea mai redusă prin astfel de parteneriate.

Costurile de producție ale unui smartphone includ componente, cercetare, dezvoltare, logistică și marketing. În condițiile unei concurențe intense și ale presiunii asupra prețurilor, veniturile generate de bloatware pot îmbunătăți semnificativ rezultatele financiare.

Deși cifrele exacte nu sunt publice, mari producători precum Samsung, Xiaomi, Honor, OPPO, Sony sau Huawei generează anual sute de milioane de dolari din această industrie paralelă.

Cum a ajuns Google să plătească miliarde pentru preinstalare

Economia bloatware-ului nu este alimentată doar de dezvoltatorii de aplicații independenți.

În cadrul procesului intentat de Epic Games împotriva Google au ieșit la iveală informații potrivit cărora Google a plătit aproximativ 8 miliarde de dolari pe parcursul a patru ani pentru ca serviciile sale să fie preinstalate și utilizate implicit pe dispozitivele Samsung.

Datele prezentate în instanță au arătat că aproximativ jumătate din veniturile Google Play Store provin de pe telefoanele Samsung. Pentru a-și proteja poziția dominantă pe Android și pentru a evita apariția unor magazine alternative de aplicații, Google oferă producătorului sud-coreean o parte importantă din veniturile generate de Play Store.

În ecosistemul Apple situația este diferită. Compania controlează atât hardware-ul, cât și sistemul de operare, iar aplicațiile sale sunt integrate în mod natural în experiența iPhone.

Cât costă să aduci o aplicație în telefonul utilizatorului

Pentru dezvoltatorii de software, achiziția de utilizatori este una dintre cele mai costisitoare activități.

Datele din industrie arată că o instalare obținută prin reclame pe Facebook poate costa între 2 și 5,5 dolari. Campaniile Google Ads pot genera costuri între 1,5 și 4,5 dolari per instalare.

Există și promovarea directă în magazinele de aplicații, unde costurile pot coborî la aproximativ 1,22 dolari pe Android și 3,6 dolari pe iOS, în funcție de piață și de concurență.

Prin comparație, acordurile de preinstalare sunt semnificativ mai eficiente financiar. Unele estimări indică faptul că prețul per instalare poate coborî sub un dolar, ceea ce explică interesul unor companii precum Meta, Booking sau TikTok pentru astfel de parteneriate.

Riscurile de securitate asociate aplicațiilor preinstalate

În majoritatea cazurilor, aplicațiile preinstalate nu conțin malware și nu reprezintă o amenințare directă pentru utilizatori.

Problema apare din lipsa controlului. Atunci când o aplicație este instalată manual, utilizatorul poate verifica permisiunile solicitate și poate decide dacă le acceptă sau nu. În cazul software-ului preinstalat, aceste decizii au fost luate înainte ca dispozitivul să ajungă în mâinile cumpărătorului.

În plus, multe aplicații sunt încărcate pe dispozitive cu luni înainte de lansarea comercială și nu sunt întotdeauna actualizate la cea mai recentă versiune disponibilă.

Cazurile care au arătat partea întunecată a bloatware-ului

Unul dintre cele mai cunoscute exemple este scandalul Superfish din 2015. Software-ul preinstalat pe anumite laptopuri Lenovo afișa reclame, modifica experiența de navigare și ridica probleme serioase de securitate și confidențialitate.

Au existat și controverse legate de aplicația AppCloud, prezentă pe anumite telefoane Samsung comercializate în piețe din Asia de Vest și Africa de Nord. Criticii au susținut că aplicația avea acces extins la date sensibile și funcții importante ale dispozitivului.

Astfel de incidente au alimentat temerile privind software-ul preinstalat și au demonstrat că un preț foarte mic poate ascunde compromisuri importante.

Inteligența artificială riscă să devină noul bloatware

Pe măsură ce producătorii integrează funcții AI în telefoane, aplicațiile bazate pe inteligență artificială încep să ocupe locul serviciilor tradiționale.

Perplexity vine preinstalat pe seria Samsung Galaxy S26, iar Motorola livrează unele dispozitive cu Gemini, Microsoft Copilot și Perplexity deja instalate.

Competiția pentru poziția implicită în smartphone-uri se mută astfel către piața inteligenței artificiale, unde accesul direct la utilizator poate valora miliarde de dolari.

Ce schimbă legislația europeană

Uniunea Europeană a devenit unul dintre principalii factori care limitează abuzurile din această industrie.

Digital Markets Act obligă producătorii să permită eliminarea aplicațiilor preinstalate și oferă utilizatorilor un control mai mare asupra software-ului instalat pe dispozitivele lor.

Acest aspect este important mai ales în cazul telefoanelor importate din afara canalelor oficiale europene, unde sistemele de operare pot să nu respecte aceleași standarde și obligații legale.

Bloatware-ul nu dispare, dar poate fi ținut sub control

Pentru majoritatea utilizatorilor, aplicațiile preinstalate au devenit o componentă normală a experienței unui smartphone nou. În realitate, ele reprezintă rezultatul unor acorduri comerciale complexe care continuă să genereze venituri mult timp după vânzarea dispozitivului.

Bloatware-ul nu va dispărea. Dimpotrivă, odată cu extinderea inteligenței artificiale, este posibil ca numărul aplicațiilor preinstalate să crească. Soluția rămâne aceeași: eliminarea aplicațiilor inutile, actualizarea constantă a sistemului și atenția acordată dispozitivelor foarte ieftine sau provenite din piețe care nu respectă standardele europene.

În ecosistemul Apple, controlul strict asupra hardware-ului și software-ului oferă un nivel suplimentar de protecție. În același timp, și Android poate deveni o platformă sigură atunci când utilizatorul înțelege ce aplicații are instalate și de ce acestea se află acolo.