Florin Cașotă
Ni No Kuni: Wrath of the White Witch a apărut pentru prima dată pe PlayStation 3 în noiembrie 2011 în Japonia și în ianuarie 2013 pentru restul lumii. Nu știam de existența acestui titlu deoarece nu am avut PS3, însă am aflat acum prin această versiune remastered, adică adaptată vizual vremurilor moderne.
Jocul nu a suferit altfel de modificări, povestea este aceeași, la fel și questurile. Deci dacă ai jucat originalul atunci nu sunt foarte multe motive pentru ca tu să cumperi acest nou titlu, decât dacă ești nostalgic și vrei să vezi cum arată jocul adaptat la 2019.
Am intrat în joc fără să știu nimic despre acest titlu și fără să fii citit ceva înainte. Drept urmare, am fost surprins foarte plăcut de grafică, de animații și de felul în care arată jocul. Am rămas uimit și mi-am zis că ăsta este e jocul pe care studioul de animație de film al lui Hayao Miyazaki l-ar fi făcut dacă s-ar fi ocupat de așa ceva.
Un joc ca în filmele de animație ale Ghibli
Arată ca un joc desprins din scenele din Princess Mononoke, Howl's Moving Castle sau The Wind Rises. Asemănarea este atât la nivel de desen, de înfățișare a personajelor și a mediului înconjurător, dar și la nivel de animație și poveste.
Mai târziu, când am căutat ceva despre joc am aflat că acesta chiar a fost realizat în colaborare cu studioul Ghibli (responsabil pentru filme ca Spirited Away, My Neighbour Totoro și așa mai departe) și totul a devenit foarte clar.
Așadar, jocul arată impecabil și este o plăcere să te plimbi cu Oliver, personajul principal, prin lumea virtuală pictată de artiștii de la Ghibli. Un lucru care nu mi-a plăcut este modul în care este reprezentată deplasarea prin hartă. Arată ok, dar e cu mult sub stilul pe care-l regăsim în restul jocului. Oricine e fan al filmelor menționate anterior ar trebui să arunce o privire peste acest titlu.
Ni No Kuni: Wrath of the White Witch, JRPG ca la carte
Și la nivel audio jocul stă foarte bine și mi-a plăcut voice acting-ul în engleză, iar muzica este bună, însă am impresia că a fost creat prea puțin conținut pentru un joc așa de lung și devine cam repetitivă.
Ni No Kuni: Wrath of the White Witch spune poveste lui Oliver, care-și pierde mama, apoi un zân (fairy) dintr-o altă lume îl roagă să vină acolo și să o salveze de un rău făcător și în acest proces ar putea să-și salveze și mama (poate să o readucă în viață). Se pare că Oliver este ales care va salva întreaga lume, atât pe a lui, dar și pe cea magică în care intră.
Nu este o poveste care să te surprindă prin întorsături de situație (tu salvezi lumea pas cu pas), însă este una plină de metafore ce este spusă într-un mod înduieșător, din care mulți copii ar avea multe de învățat.
La fel ca și filmele lui Miyazaki, Ni No Kuni: Wrath of the White Witch spune o poveste de care se pot bucura atât adulții, dar mai ales copii.
Totuși, ca să vezi întreaga poveste trebuie să progresezi prin joc. Acest titlu este un JRPG (japanese RPG), iar asta înseamnă că se încadrează într-o anumită tipologie de joc.
Niciodată nu am fost atras de acest gen, deși iubesc RPG-urile, deoarece mi se pare că există prea multe ciudățenii pentru gustul meu. De exemplu, mă enervează lucrurile repetitive (la fel ca și la Persona 5), aceleași linii de dialog, muzică și reprezentare personajelor de la finalul luptelor. După sute de lupte începe să te cam enerveze să vezi același lucru, din nou și din nou. Cu toate acestea, am trecut peste asta cu Ni No Kuni: Wrath of the White Witch.
Așadar, Oliver câștigă experiență, învață noi vrăji și devine din ce în ce mai puternic pentru ca să fie gata de lupta finală. De-a lungul aventurii este ajutat de acel zân de care ziceam (care este de cele mai multe ori foarte amuzant și are un accent galic/britanic foarte hilar), iar luptele sunt o combinație de real time action cu real time strategy.
Alegi acțiunile (atac, apărare etc), însă în același timp poți să-ți controlezi jucătorul pe câmpul de luptă. De asemenea, poți alterna între personajele pe care le poți trimite în luptă și astfel întregul sistem de combat devine destul de complex. Trebuie să ai în vedere când să ataci, când să te aperi și ce fel de personaj să folosești (fiecare are plusuri și minusuri).
Sistemul de luptă este surprinzător de robust și chiar pe nivelul de dificultate easy trebuie să tratezi fiecare luptă cu seriozitate dacă vrei să ai success. Mai ales în cazul luptelor cu boșii de final.
Per total, Ni No Kuni: Wrath of the White Witch este o experiență de câteva zeci de ore care te va surprinde cu luptele complexe și cu povestea înduieșătoare.
