Vlad Andriescu
Evoluția lor a fost una spectaculoasă, au produs beneficii economice și au îmbunătățit pentru o multă perioadă confortul oamenilor. Dar au ajuns la un punct acut, în care orașul trebuie să facă implozie pentru a mai putea funcționa.
Vreau să pornesc de la această ipoteză: orașele care abandonează orice speranță pentru mașini sunt orașele care vor exista pe viitor. Nu există altă soluție. Infernul lui Dante trebuie deschis la porțile orașului pentru mașini.
Și voi explica și de ce cred acest lucru. Săptămâna trecută am fost în Berlin și în Paris într-o deplasare cu munca. Despre Berlin nu vreau să vorbesc foarte mult, mi se pare unul dintre orașele mari care sunt foarte bine organizate, din fericire au și un aeroport mai bun decât au avut în ultimii ani, iar traficul este unul destul de greu, dar foarte optimizat și pentru alte mijloace. E mai greu la Berlin când vine vorba de costurile de trai, găsirea unei chirii și alte aspecte de acest tip, dar nu e subiectul newsletter-ului acesta.
Parisul... ei bine Parisul. Poate să fie orașul romantic al filmelor. Poate să fie terasa lui Hemingway. Parisul poate fi Dali sau Brâncuși. Dar Parisul poate fi drumul de la aeroport timp de două ore, pe o autostradă de centură care pare o idee excelentă, dar care este blocată pe 25 de kilometri. Parisul poate însemna un trafic infernal și care funcționează după propriile reguli. Poate însemna să îți vezi semafoarele din trafic mai mult timp decât îți vezi copilul la final de program.
Dar Parisul nu e doar asta. Nu e doar traficul aglomerat. Parisul e orașul care pare că a abandonat mașinile. A abandonat speranța că va fi mai bine pentru ele. Orașul e optimizat pentru scutere, biciclete, motociclete sau trotinete.
Am mers două zile prin Paris cu un scuter electric. Și a fost o experiență extraordinară pentru mine. Chiar dacă e haos în oraș, am putut să mă strecor, am putut să fiu rapid, să bat orașul dintr-un capăt la celălalt în doar 30 de minute fără să stau la numeroase semafoare sau în coloane infinite. Parisul a abandonat mașinile și începe să se optimizeze pentru ceea ce astăzi numim „transport alternativ personal”, dar care va fi transportul viitorului.
Pe aproape orice stradă cu sens unic în Paris există o bandă de bicicletă. Da, din aceea care „mușcă” din locurile de parcare.
Pe aproape orice stradă din Paris există măcar o parcare de scutere și biciclete.
În Paris există multiple benzi de circulație pentru autobuze, care pot fi folosite și de către biciclete, trotinete sau de scutere electrice (cu viteză limitată, motocicletele trebuie să se strecoare prin trafic.
Și chiar dacă planul primarului din Paris, Anne Hidalgo, de a face un centru pietonal și lipsit de mașini a fost amânat, din cauza presiunii publice, drumurile se îndreaptă înspre acolo. E momentul când orașele trebuie să abandoneze mașinile și să recucerească oamenii.
Ne uităm des la orașe precum Viena. Poate chiar la Amsterdam sau Berlin. Dar realitatea noastră, la București, Cluj sau Iași, e că Parisul e un exemplu bun. Un oraș aglomerat, într-o criză profundă a traficului, la fel cum suntem și noi. Dar un oraș unde se întrevăd semne bune, dacă nu ești la volan. Pentru că te poți deplasa bine cu un scuter, cu o bicicletă sau cu o trotinetă. Și mi-ar plăcea să văd Bucureștiul plin de scutere. Mi-ar plăcea ca presiunea aceasta să ne facă să ne obișnuim nu doar cu prezența mașinilor pe benzi.
Închei cu un gând din cele văzute acolo. Un semn al civilizației. Am zis că drumul de la aeroport era extrem de aglomerat. Dar toți șoferii știau să creeze un culoar plasându-se pe extremele benzilor de circulație pe unde treceau motociclete și de unde puteai să lași ambulanțele sau poliția să treacă fără probleme.
Orașul trebuie să abandoneze mașinile pentru a putea supraviețui. Acesta e viitorul.
