Lectură de 3 min
Textele publicate în categoria Subiectiv sunt responsabilitatea autorilor, fiind opinii asumate de aceștia. Dacă vrei să afli mai multe opinii ale specialiștilor, urmărește categoria Subiectiv.
Și poate așa e. Deși am peste 15 materiale pe care urmează să le scriu sau interviuri pe care nu am apuc să le transcriu, oferta românească de startup-uri nu e așa generoasă pe cum pare. Iar genialitatea românească ar trebui recalculată. Și am putea să ne întoarcem la câteva elemente de bază.
Gheorghe Hagi, fostul fotbalist român și antrenor/patron la Viitorul Constanța, a avut în 2017 un citat pe care mi l-am imprimat și mi l-am lipit pe peretele din spatele biroului. M-a și amuzat, dar Hagi, în pseudoincoerența afirmațiilor sale, a scos adevărate lecții de viață. “O să ne coste o muncă. Timp, energie, neuroni. Titanică”. Înainte să râdeți de formulare, ar trebui să luăm cu toții esența lucrurilor. Că ne va costa pe toți muncă, energie și neuroni. Că va fi greu. Și că nu e așa ușor.
O să ne coste o muncă. Timp, energie, neuroni. Titanică
Dacă citești materialul ăsta, presupun că ești cât de cât interesat sau interesată de antreprenoriat. Și ăsta e un cuvânt destul de gol de conținut. Ești interesat să faci ceva în viața asta. Uită de formulări precum “Fii propriul tău șef”, “Libertatea antreprenorului” sau alte lucruri care-ți sună bine. Nu e așa frumos și ușor. Dar dacă ești interesat să faci ceva, atunci să știi că pornește cu munca. Și am văzut mulți oameni care s-au apucat “de startup” așa cum te apuci de un hobby. Și care se așteptau ca viața lor să fie ca în serialul “Silicon Valley”. Dar vei munci de 10 ori mai mult decât îți imaginezi. Și pentru că ești în Estul Europei, mai adaugă vreo 5 niveluri ca să fii realist.
Durează mult și trece prin multă muncă și organizare. Dacă jonglezi cu implementări de startup-uri ca și cum ai jongla cu pachetele de țigări nu vei câștiga încrederea nimănui. Și cam care e situația actuală în țară?
Startup-urile românești pe care le considerăm de succes au peste 5 ani, cel puțin. Unele au și 10 ani. Asta înseamnă că a durat mult, a fost nevoie de multă muncă, de o echipă extraordinară și unită ca să se ajungă unde trebuie. Am avut un an interesant. Clever Taxi a făcut exit către Daimler, Vector a fost vândut către Fitbit, UiPath a primit 30 de milioane de dolari.
Statul nu știe să ajute startup-urile. Chiar dacă avem un program care se cheamă Startup Nation, să fim realiști. A fost un haos și nici nu este dedicat startup-urilor, așa cum le înțeleg străinii, ci mai degrabă micilor afaceri. Sunt bune și alea, dar nu sunt startup-uri. Programul a fost un haos și, deși se laudă cu vreo 8.000 de beneficiari, poate era mai bine să păstrăm niște fonduri și pentru afaceri inovatoare și cu posibilitate de scalare. Sau pentru parteneriate public-privat, în care statul vine cu o parte din bani, iar aceștia sunt administrați de privați.
În zona tehnologiei, hub-urile nu mai au aceeași influență, cel puțin în București. Da, avem un hub cu activitate intensă, Impact Hub, dar el are un focus spre antreprenoriat în general, nu spre tehnologie. Deci ajută afaceri foarte interesante, dar pe zona de tehnologie simțim o lipsă. Impresia mea personală e că hub-urile existente până acum au intrat în declin pentru că nu au reușit să creeze comunitatea de care aveau nevoie, nu au reușit să creeze ecosistemul.
Cel mai important eveniment de startup-uri din România, How to Web, nu a fost organizat în 2017. A fost preluat de ANIS și probabil va avea o ediție anul acesta, dar e un semnal prost pentru ecosistem.
Am avut câteva investiții și exit-uri, dar nu au apărut acele fonduri intermediare care să crească startup-urile. Există fonduri pentru investiții de până la 100.000 de euro, dar nu avem nimic mai mult la nivel local. Evident, există fonduri regionale.
Nu sunt pesimist, e o privire de pe marginea terenului, de aici unde acționăm noi. Și aceasta este o rubrică de opinie. Am decis să scriu în fiecare luni din anul acesta despre ecosistemul de antreprenoriat și startup-uri. Deschis, fără ocolișuri, uneori incomod.
Și haideți să nu mai credem că e așa ușor. Să ne întoarcem la propoziția unde spuneam că cele mai mari startup-uri românești au avut nevoie de peste 5 ani ca să se dezvolte cât de cât. Boom-ul nu va veni peste noapte. Dintr-un an, probabil 5 startup-uri mai mici vor ieși la suprafață. Și, de multe ori, pentru că fondatorii s-au implicat cu adevărat și au muncit mai mult decât orice persoană sănătoasă la cap.
În autobuzul cu startup-uri nu se intră așa ușor.
Urmărește ecosistemul startup-urilor românești de peste șapte ani. Îi plac poveștile cu ratări mai mult decât îi plac poveștile de succes, pentru că e mai mult de învățat din sinceritatea unei înfrângeri. Dar nu crede că partida a fost pierdută. Susține antreprenoriatul, dar își păstrează un spirit critic față de ideile și implementările locale.
Vlad Andriescu
