Vlad Andriescu
Dar m-am gândit zilele acestea, după ce am organizat un eveniment unde noi și colegii de la The Recursive ne-am întâlnit cu fondatorii de startup-uri, care sunt acele lucruri pe care le vedeam acum 8 ani și care nu s-au schimbat încă, deși lumea s-a maturizat. Am identificat câteva.
- Fondatorii încă vorbesc cu puțini investitori atunci când vor să ridice o investiție pentru a crește. Acest lucru mi s-a confirmat și în timpul How to Web, când cei de la Launchub Ventures (Bulgaria) au lansat un studiu privind fondatorii din regiune. Și am aflat că fondatorii nu vorbesc cu mai mult de 10 investitori în timpul unei runde. Ei bine, am văzut acest lucru la mai multe startup-uri. Intră în discuții cu un fond sau cu un investitor și apoi tind să închidă posibilele uși pentru discuții exploratorii cu alții. Atât timp cât nu ai semnat un due dilligence, cât nu ai intrat într-o fază profundă a tranzacției, mi se pare ciudat că nu explorezi mai multe oportunități. Observ asta la fondatori și astăzi și mă îngrijorează, pentru că riscul de a prelungi o investiție de care ai nevoie foarte mult timp există în continuare.
- Există mici comunități, mici colțuri în care fondatorii se întâlnesc, dar există în continuare puțină comunicare între fondatori, puțină deschidere de a găsi sfaturi de la alții care au făcut-o înaintea ta, puțin feedback de la un fondator către celălalt care ar fi într-un proces de finanțare. Cumva suntem mici comunități disparate, dar nu reușim să adunăm o comunitate serioasă. Sunt inițiative, dar ceva le face să nu fie atât de puternice. Acest lucru îl vedeam și acum 8 ani, insule neconectate.
- Fondatorii pot vorbi foarte mult despre soluția lor, despre propunerea tehnică, dar încă au dificultăți în a identifica problema pe care o rezolvă și diferențiatorul pe care-l au față de concurență. E un lucru esențial acesta, dar încă sunt probleme în a spune care e problema pe care o rezolvă startup-ul tău, lucru esențial pentru piață și investitori.
- Ultima grijă a fondatorilor este comunicarea. Un lucru ce separă cultura americană de cea europeană este capacitatea de comunicare. Fondatorii americani vor vorbi foarte mult, vor fi entuziaști, vor ști să facă un pitch de un minut oricând. Știu să se laude. Fondatorii români încă au dificultăți (în mare) să comunice și să iasă în față. Nici măcar nu vorbesc despre a vorbi cu presa, ci pur și simplu despre a povesti de produsul lor.
- Văd de prea multe ori startup-uri avansate, dar care încă nu și-au construit un site care să arate bine, care să aibă un landing page care să spună o poveste (pentru acest lucru căutați webinariile lui Eden Bidani, cea care a fost speaker la How to Web).
- Văd de prea multe ori startup-uri care trimit după o investiție de milioane de dolari poze de presă care sunt, de fapt, niște selfie-uri. Faceți o investiție minimă într-o ședință foto de bază cu echipa. Poate că pentru presa de aici nu ar fi atât de important (deși este), dar e o carte de vizită a companiei voastre. Nu poți primi milioane de dolari investiție și să ai niște poze neprofesioniste. Just do an effort.
Evident, sunt multe lucruri bune și multe lucruri de rezolvat, dar ieri mi-am amintit de aceste puncte și am vrut să le pun pe hârtie. Aș vrea să identificăm mai multe și să le rezolvăm în timp. Și despre cum să strângem comunitățile, aștept ideile voastre pe mail.
