Vlad Andriescu
Ca voi toți, metaverse-ul reprezintă pentru mine încă un mister. Înțeleg tehnologia sa, înțeleg și posibila fascinație, încă mai am întrebări legate de adopția sa și de economia metaverse-ului. Astăzi aș vrea să discut însă despre riscul noului colonialism digital. Pentru că pe alocuri simt acest risc, e conceptul care mi-a venit în minte în timp ce am urmărit ore întregi de prezentări și interviuri despre MultiversX și nu numai.
De ce metaverse? Veți descoperi diferite opinii dinspre companiile de tehnologie, multe dintre ele vorbind despre o lume nouă, transformațională, despre noi metode de interacțiune, despre a fi cine dorești tu, despre o lume descentralizată și cu o economie nouă. Fără îndoială, toate acestea pot fi pe alocuri adevărate.
Cum va arăta metaversul? Ei bine, cuvântul este deja aproape greșit. Dacă e să comparăm lucrurile cu spațiul, de unde ne vine denumirea, se vorbește și acolo deja de multivers. Adică probabilitatea ca universuri paralele să existe. Dar ceea ce separă metaversul digital de multiversul probabil spațial e dimensiunea. Pentru că metaversul nu va arăta ca un Univers, ci mai degrabă ca o colecție de țări, continente etc. Astăzi sunt deja diferite proiecte de metavers create. Și ele vor coexista multă vreme. Dar nu vor putea avea unitatea pe care o are internetul astăzi. Sau o vor avea? Problema metaversului în momentul de față e fragmentarea naturală de la început. Pentru că dacă e să comparăm cu apariția diferitelor civilizații sau țări, spațiul lor geografic era unul limitat.
MultiversX a vorbit despre o viziunea a mai multor metaversuri. Despre o tranziție între ele. Un sistem care să le conecteze. Care să însemne bani reali, crypto, dar și bani făcuți în metavers. Totul conectat.
Ceea ce mă dă încă în spate pe mine e conceptul de colonialism digital pe care eu în acest nivel îl înțeleg diferit de definiția lui obișnuită. Colonialismul digital al metaversului e faptul că dorința de creare a acestora nu este una ideologică sau pentru o transformare a lumii, ci în definitiv are un argument financiar important. Orice metavers funcțional trebuie să producă bani. Să aibă un sistem economic. Iar argumentul acesta financiară mă duce cu gândul la un nou colonialism. Unde nu mai descoperim Lumea Nouă, ci creăm diferite lumi noi pentru beneficii financiare evidente pe care să le aducem înapoi în lumile noastre. Ca primii coloniști.
Nu sunt un idealist, dar încă voi căuta argumentul corect pentru metavers în afară de argumentul economic. Ce aș putea face în metavers și nu aș putea face în viața reală? O economie digitală? Să fiu oriunde? Dar unde voi fi, de fapt? Aș vrea iluzia unei insule, așa cum zicea într-o carte Michel Houellbecq?
O altă problemă pe care o văd este cea a definiției standard a colonialismului digital în care entități foarte mari dețin puterea unei anumite părți ale societății. Statele Unite dețin foarte mult din ceea ce numim astăzi internet prin companiile americane care au creat aceste sisteme. Companii uriașe influențează astăzi lumea. Mișcările pe care le fac Facebook sau Google influențează industrii și sisteme financiare din multe țări. Multiversul va fi influențat la un moment dat de dimensiunea acestora, se vor crea reguli noi, iar promisiunea descentralizată ar putea fi încălcată în timp pe măsură ce reguli noi trebuie introduse pentru controlarea acestor multiversuri.
Fragmentarea actuală a multiversurilor este una bună. Economia multiversurilor însă este una care mă intrigă. Pentru că nenumărate eșecuri vor însemna pierderi de bani. Pixeli cumpărați. Iluzii vândute. Am încredere în companii mari sau care au dezvoltat tehnologie bună, așa cum e și Elrond, nu am încredere în oameni.
Între iluzia unei insule și colonialismul digital, multiversul rămâne un mister pentru mine pentru că încă încerc să-mi dau seama de utilitatea sa.
