Vlad Andriescu
Folosirea responsabilă a resurselor de apă și folosirea tehnologiei pentru atingerea unor obiective privind epurarea, dar și folosirea apelor uzate poate fi o modalitate de răspuns pentru crizele climatice ce vor veni în mod inerent. Iar astăzi România nu-și atinge obiectivele și pe termen lung poate fi afectată.
Care sunt cifrele României?
În România, la nivelul anului 2022, rata de conectare a populației la servicii de apă era de circa 75%, iar la servicii de canalizare în jur de 59%, fiind unul dintre cele mai scăzute niveluri la nivelul UE.
În țările membre UE, rata medie de conectare la rețele publice de alimentare cu apă este de peste 94%, respectiv peste 81% la sisteme de canalizare.
Deși până la finele anului 2018, România ar fi trebuit să respecte obligația colectării și epurării avansate a apelor uzate la toate aglomerările umane de peste 2.000 locuitori echivalenți suntem în spatele obiectivelor asumate, conform datelor Curții de Conturi din România.
Dincolo de acest nivel, statisticile sunt îngrijorătoare. România are provocări unice din cauza infrastructurii învechite, dar și a personalului direct implicat în asigurarea acestui serviciu public.
România are una dintre cele mai mari rate de pierdere de apă în sistem din Europa, de aproape 40%. Deși cheltuim foarte mult pentru a produce și a pompa apă curată în sistem aceasta este pierdută înainte de a fi folosită și facturată.
De asemenea, conform cifrelor oferite start-up.ro de către Kenny Khoo, Director General al companiei de soluții de tratare a apei Xylem, “12% din apele uzate din România sunt tratate conform legislației din Europa. Apa uzată tratată este ulterior descărcată în râuri și lacuri pentru a redeveni apoi apă potabilă. Din acest motiv este important să avem un proces conform”, explică Khoo.
Dacă momentan la nivelul fiecărui om, disponibilitatea apei este peste nivelul recomandat, pe termen lung aceste lucruri pot fi problematice. Conform Băncii Mondiale, disponibilitatea de apă pentru fiecare români este de 2.000 de metri cubi pe an, peste nivelul minim de 1.700 de metri cubi pe an recomandat de Banca Mondială, dar sub media europeană de 4.500 de metri cubi pe cap de locuitor.
O infrastructură învechită
Pe lângă ceea ce ne arată statistica, infrastructura învechită este o problemă în România. Iar acest lucru, dincolo de pierderi, poate duce la evenimente neprevăzute care să lase populația fără apă. Exemple de acest fel au putut fi văzute nu mai departe de anul 2024.
Stațiunea turistică Colibița din județul Bistrița-Năsăud a rămas fără apă potabilă în această vară pe fondul secetei prelungite. Acest lucru s-a produs deoarece procesul de acumulare a apei în rezervorul care alimentează localitatea a fost încetinit. Astfel, compania care livrează apă la Colibița a trebuit să întrerupă în timpul zilei fluxul de apă către locuitori pentru ca rezervorul să ajunge la cote optime.
Aceleași probleme au fost văzute în orașul Hârlău din județul Iași tot pentru refacerea rezervelor de apă. Din cauza avariilor și a rezervelor scăzute, în 2022 Craiova a rămas în timpul verii fără apă, iar apoi în februarie 2024 situația s-a repetat timp de o săptămână. Acest lucru vine pe fondul unei infrastructuri învechite, ce provoacă numeroase pierderi pe rețea, a lipsei presiunii, dar și a secetei.
Datele Curții de Conturi a României, puse la dispoziție de către reprezentanții APPFE, arată că în 2022 România e o țară cu infrastructuri învechite, dar și numeroase județe unde există doar 30% grad de conectare la apă, iar situația serviciilor de canalizare e și mai dură, cu doar 8 județe care au un grad de conectare de peste 70%.
Cu ușoare variațiuni (în general mai optimiste) statisticile naționale curente arată aceeași realitate neplăcută: diferențe mari între județe, în unele cazuri nefericite (Teleorman, Giurgiu, Vaslui, Suceava) doar puțin peste o treime dintre cetățeni având acces la apă curentă.
Sursa: https://cumstam.ro/grafice/772
Conform datelor, până la finele anului 2021 nu se atinseseră țintele intermediare stabilite pentru anul 2015 privind colectarea și epurarea apelor, iar riscul pe termen mediu este declanșarea procedurii de infrigement asupra României. Datele arată că obiectivul din SNDDR 2023 privind asigurarea accesului la apă și canalizare pentru cel puțin 90% din gospodăriile din orașe, comune și sate compacte pare nerealist.
România are astăzi 874 de stații de tratare, 2.341 de stații de tratare cu dezinfecție clor și 4.886 stații de pompare, conform datelor ANRSC.
De asemenea, pentru apa uzată avem 1.256 de stații de epurare și 8.766 de stații de pompare ceea ce, în teren, se traduce într-o situație chiar mai gravă decât cea a alimentării cu apă: județe precum Călărași, Teleorman, Giurgiu, Dâmbovița nereușind să-și deservească nici măcar 30% dintre locuitori.
Sursa: https://cumstam.ro/grafice/602
Prognoza privind pierderile de apă distribuite arată un obiectiv asumat pentru 2029 de 19,5%, ceea ce poate face lucrurile sustenabile, dar există un risc ca acest obiectiv să nu fie atins.
Pe lângă infrastructură, sectorul de apă și apă uzată din România e unul din marii consumatori de energie din România. Astfel, operatorii produc mai puțin de 6% din energia pe care o consumă, un alt element problematic pentru sustenabilitatea pe termen lung.
Folosirea apelor uzate
Dacă ne uităm doar la anul 2020, volumul total de ape uzate generat a fost de 1.709 miliarde de metri cubi, din care 784 de milioane au provenit din activități economice și 925 de milioane din activități menajere, conform Institutului Național de Statistică.
Și deși România a avut la dispoziție fonduri europene pentru a rezolva problema alimentării cu apă a localităților și a epurării apelor uzate, în teren situația nu stă bine. Astfel, datele WISE - Freshwater, sistem de informare ce aparține de Agenția Europeană de Mediu, cantitatea de apă uzată urbană care necesită epurare biologică cu eliminarea azotului și fosforului este mai mică decât apa uzată urbană colectată. Analiza realizată în 1.849 de localități din România arată că 12% din apele uzate urbane sunt tratate conform cerințelor Urban Waste Water Treatment Directive, cu mult sub media de 76% cerută de Uniunea Europeană.
Efectul? Toate resursele de apă disponibile vor fi atât de poluate, încât asigurarea de apă potabilă localităților va deveni o provocare.
Ce trebuie să facă România conform WISE? Să facă eforturi pentru a asigura colectarea a 35,9% din apele urbane reziduale, tratarea biologică a 65.6% din apele urbane reziduale și tratarea biologică cu eliminarea azotului și fosforului pentru 58.8% din apele reziduale. Seceta extremă din ultimii ani a readus astfel în discuție folosirea acestor ape pentru irigații, de exemplu. Pentru că e nevoie de un ciclu al apei pentru asigurarea sustenabilității și rezilienței economice. Conform datelor obținute de Europa Liberă România, 400 de aglomerări din România nu au nici măcar apele uzate la standarde UE. Dar nu există o listă publică de la Ministerul Mediului privind așezările cu probleme, acolo unde apele uzate nu sunt folosite sau nu pot fi folosite.
"Tratarea apelor uzate e importantă pentru că aceste ape se duc înapoi în fluxurile naturale de apă. Schimbările climatice vor provoca provocări pentru România. În unele zone din România, lipsa apei din cauza secetei va avea impact asupra accesului la ape curate și va avea impact negativ asupra agriculturii”, spune Kenny Khoo.
Tehnologia, de ajutor pentru a ne păstra apa
Soluția poate veni și din zona tehnologiei, dincolo de investițiile necesare într-o infrastructură modernizată.
"E nevoie de o combinație de date corecte pe întreaga rețea de apă din România și soluții digitale pentru a ajuta operatorii de apă să identifice pierderile. Din acest motiv, mulți operatori își modernizează sistemele de măsurare a apei pentru a detecta fluxuri minime de până la un litru pe oră. Datele pot fi analizate de tehnologii precum digital twins pentru a propune soluții", spune Kenny Khoo.
El menționează exemplul companiei Apavital din Iași care a implementat un sistem de analitică avansată în conducte, pompe și sistemele de măsurare a apei pentru a identifica pierderile din rețea.
Un exemplu care vine din afara Uniunii Europene, pe care-l invocă reprezentantul Xylem, este orașul Calgary din Canada. Avarierea unei conducte importante de apă a dus la reducerea consumului de apă pentru 1,3 milioane de oameni, iar primarul a avertizat că dacă se întâmplă în Calgary, se poate întâmpla oriunde.
"Orașele caută să implementeze soluții robotice cum ar fi PipeDiver pentru a inspecta conductele mari de apă fără să fie nevoite să închidă aprovizionarea cu apă către rezidenți. Platformele robotice identifică scurgerile pentru a vedea ce porțiuni din conductă trebuie înlocuite, înainte ca o problemă majoră să apară. Așadar, în loc să înlocuiască kilometri de conducte, ce vor costa milioane de euro, operatorii de apă pot ținti doar anumite secțiuni specifice. De asemenea, unii operatori folosesc fibră optică pentru a detecta defecțiunile înainte să se întâmple", explică Kenny Khoo.
Ce putem face noi?
Dincolo de investițiile în infrastructură, atingerea obiectivelor impuse de organismele internaționale, există și acțiuni care pot fi făcute de fiecare dintre noi. Mai ales că la nivelul cifrelor, apa uzată rezidențială este preponderentă față de cea industrială.
Kenny Khoo de la Xylem recomandă câteva acțiuni simple:
- Reducerea supraconsumului de apă pentru a reduce extragerea apei din mediu
- Achiziționarea de robinete optimizate pentru o scurgere mai bună, la fel ca și înlocuirea și modernizarea toaletelor și dușurilor
- Să ne asigurăm că doar apă uzată normală se scurge pe canalizare, nu grăsime, uleiuri, grăsimi, chimicale sau șervețele umede. Acestea pot duce la înfundarea conductelor, dar și la o tratare ineficientă a apei uzate.
- Să ne amintim că ciclul apei este circular, așadar apa uzată a cuiva poate deveni apa potabilă a altcuiva
Cum se văd în realitate astfel de soluții? Un aerator pe bateria din baie și cea de bucătărie poate reduce consumul de apă cu 60%. De asemenea, o mașină de spălat vase consumă 57 de litri de apă pe lună. Robinetele cu senzor pot reduce, de asemenea, cu 70% consumul. 136 de litri consumă o cadă, în timp ce un duș de 5 minute consumă 100 de litri. Un limitator de debit mai reduce cu încă 40 de litri consumul.
Statisticile arată că fiecare român a consumat în medie 89,7 litri de apă zilnic în casă, peste media europeană. Iar conform lui Andreas Baude, fost director general al Apa Nova București, în capitală, consumul medie este de 260 de litri de apă pe zi, față de 120 de litri de apă zilnic în Franța, iar la Praga și Budapesta consumul este de 150 de litri.
El menționează că în aceste capitale consumul a fost redus în timp cu o până la 300 de litri de persoană, zilnic. Conform reprezentantului Apa Nova în 1999 când compania a intrat pe piața din România consumul zilnic era de 600 de litri de apă de persoană. Toate aceste date însă nu iau în calcul pierderile din rețea.
Așadar, viitorul nu trebuie să fie unul întunecat, dar e nevoie de acțiuni concertate:
- Folosirea apelor uzate într-o proporție mai mare în România
- Modernizarea infrastructurii pentru reducerea pierderilor
- Investiții în stații de epurare și conectarea la rețea a mai multor localități
- Diminuarea discrepanței dintre zonele urbane și cele rurale
- Un comportament responsabil din partea afacerilor, dar și a fiecăruia dintre noi pentru reducerea consumului de apă
