Irina AchimÎnceputurile lui Jo în ale bucătăriei sunt subtile spre deloc. Și asta pentru că a crescut într-o familie în care bunica, și apoi mama, nu-i făceau loc să gătească, doar o invitau când era masa pusă. Odată ce a venit la facultate și a trebuit să se descurce, resursele ei erau limitate la cartofi prăjiți, ouă, brânză proaspătă, salată și fructe.
”Am stat departe de bucătărie pentru că așa am fost crescută. Bunica mea așa a crescut-o și pe mama, iar mama a învățat să gătească când ne-a avut pe noi, așa că nu-și făcea niciuna griji că voi muri de foame când plec de acasă. Dar la mine a durat ceva. Mai încercasem să gătesc una-alta - îmi amintesc niște paste cu brânză topită și o cremă de conopidă cu maioneză și usturoi - dar s-a schimbat totul când am văzut accidental un episod din The Naked Chef, prima serie a lui Jamie Oliver, și apoi am făcut tot meniul prezentat din ce-mi aminteam. Și a ieșit comestibil. Momentul ăsta a schimbat ceva profund în mine. Nu mai credeam că sunt ineptă în bucătărie și asta m-a făcut curioasă să încerc să fac și altele. Sigur, mi-a luat mulți ani să recuperez ce nu învățasem până la 25 de ani și să-mi găsesc o filosofie despre mâncare - nu mai zic că și ea se schimbă în etape noi ale vieții.”
Plăcerea de a găti are mai multe valențe
În procesul de descoperire și de recuperare a ceea ce înseamnă plăcerea de găti, Jo a trecut prin faza perfecționistă, în care își dorea ca tot ce ieșea din mâinile ei să iasă la nivelul ”celui mai bun”. Cu timpul și cu înțelepciunea anilor și a explorării, Jo a descoperit celelalte dimensiuni ale mâncării: cea în care mâncarea e parte dintr-un ecosistem și ingredientele sezoniere au un rost al lor, dar și cea în care mâncarea devine un limbaj de iubire și prilej de socializare.
Aceste crezuri ale jurnalistei se regăsesc și în newsletter-ul pe care-l grădinărește săptămână de săptămână. Pe lângă listele de cumpărături făcute la virgulă și la cel mai exact gramaj și pe lângă rețetele clar explicate, Jo transmite ce-a învățat ea despre gătit și pe grupul de Facebook aferent newsletter-ului, și pe blog și în filozofia pe care o are despre mâncare.
Iar succesul acestui newsletter se vede și în rata de abonare și în faptul că e un produs monetizat, din care autoarea ar putea să se susțină financiar dacă ar vrea. Dar o reușită mai mare decât acești indici numerici vine din impresiile pe care le primește Jo de la destinatari, dintre care:
”Sunt două lucruri pe care le aud recurent și îmi fac mare mare plăcere. Primul e că le-a plăcut copiilor ceva din meniu - ăsta mi se pare succesul suprem. Și mereu sunt lucruri surprinzătoare, precum supa de broccoli și cheddar. Am făcut niște copii să mănânce broccoli, win! Al doilea este că, de când folosesc meniul, au mâncat lucruri pe care nu le mai mâncaseră niciodată: linte, quinoa, orz, ovăz, sfeclă roșie, dovleac plăcintar, fructe în feluri sărate. Și asta mă bucură enorm, pentru că nu poți greși cu o dietă diversă, bazată pe ingrediente naturale. Ah, și îmi mai plac și revelațiile despre cât de puțin îi costă mâncarea dacă se duc cu lista pentru meniu față de cât îi costa înainte.”
Despre ce vei citi:
- dimensiunile bucuriei de a găti, din perspetivă de timp, bani și un limbaj al prietenie
- ce înseamnă mai exact meal planning și cum te ajută organizarea meselor în viața de zi cu zi
- curiozitatea ca motor principal în toate activitățile jurnalistei
Georgiana Ilie parte din proiectul "Femeile deschid România", o inițiativă lansată de start-up.ro alături de ING Bank România, prin care provocăm cititorii să descopere poveștile femeilor care schimbă România zi de zi, prin acte de curaj sau de normalitate. Proiectul, construit sub forma unui spațiu interactiv, vă provoacă să nu rămâneți doar la 24 de exemple date de către noi, ci de a le extinde zi de zi, prin sugestiile voastre.
1.jpg)
Biografie Georgiana (Jo) Ilie
1. Nume și funcție actuală
Georgiana (Jo) Ilie, jurnalistă și consultantă media pentru strategii de engagement și membership. În plus, de mai mult de trei ani scriu un newsletter săptămânal de planificare a meselor și de un an am, cu un prieten bun, un podcast pentru cei care vor să gătească mai relaxat.
2. Bio copilărie:
M-am născut și am crescut la Eforie Sud (cu o detașare temporară la Mangalia), pe Litoral. A fost o copilărie tipică pentru un copil din anii 80 și 90: jucat mult pe afară cu copiii de pe strada noastră, mers la plajă, la pescuit și la furat de corcodușe din parcurile orașului, multe extracurriculare la școală (care era peste drum de casă) și citit fără sfârșit. Am vrut să devin jurnalistă de pe la 11-12 ani, când am văzut o serie animată japoneză, Sandy Bell, în care personajul principal era o jurnalistă care se plimba prin toată lumea cu o rulotă.
3. Bio educație:
Am absolvit Comunicare și Relații Publice la SNSPA pentru că am muncit de la 19 ani și această facultate era printre puținele care aveau opțiunea de învățământ la distanță la începutul anilor 2000. Apoi m-am întors la școală în 2020 și am făcut Masterul de Antropologie de la SNSPA, probabil cea mai bună decizie academică pe care am luat-o în viață. Nu pot să spun că am ales o carieră, pur și simplu nu am vrut să fac niciodată altceva decât jurnalism, chiar dacă am mai avut tot felul de pasiuni și joburi pe lângă cele din jurnalism.
4. Ce-ți place să faci când nu muncești?
Grădinăresc - și la ghivecele cu plante decorative din casă, și la grădina de la țară. Petrec timp cu prietenii - ieșim la restaurante, mergem la muzee și expoziții, la evenimente, cursuri și workshopuri, gătim, jucăm boardgames, facem podcasturi (mă rog, un podcast). Încerc rețete. Mă uit la seriale. Citesc - probabil mai puțin decât ar trebui.
5. Când ai știut că vrei să te dedici domeniului în care activezi, ce te-a atras către acesta și ce ai simțit nevoia să schimbi la industria în care activezi?
Jurnalismul, în toate formele lui, mi se pare profesia perfectă pentru mine, că nu apuci să te plictisești. Tot timpul se întâmplă ceva pentru prima dată și pentru mine asta e esențial. Nu pot să fac muncă repetitivă și am fost suficient de norocoasă să îmi pot alege o profesie care are grad mare de inovație și noutate.
Eu nu cred că o persoană poate să schimbe o industrie / o organizație / un partid (sau, mai bine zis, foarte foarte puțini oameni pot și nu știu dacă aptitudinile care îi fac să poată asta sunt neapărat compatibile cu felul în care vreau eu să-mi trăiesc viața). Tot ce poți să faci e să-ți croiești/găsești un loc și un mod de a face lucrurile care se potrivește cu valorile și nevoile tale. Dacă asta servește de exemplu altora, foarte bine. Dar realitatea e că sunt mii de feluri de raportare la meseria asta și la misiunea ei, așa că nu știu câți pot pretinde că felul în care o fac ei e cel care trebuie replicat de toată lumea. E loc pentru fiecare viziune, important e să-ți găsești publicul potrivit.
6. Ai vreun model feminin din familie/ din apropiați care ți-a deschis prima dată orizonturile către zona aceasta?
Mama era o persoană foarte sociabilă și curioasă și cu siguranță de la ea am aptitudinile acestea care mă ghidează și în jurnalism, și în demersurile care au legătură cu mâncarea.
7. Îți amintești de vreun role model feminin de-a lungul vieții tale care să fi avut vreo contribuție la traseul tău profesional?
Am avut norocul să am multe modele feminine, atât personal, cât și profesional. Cea mai importantă e cu siguranță Janis Overlock, o jurnalistă americană care a venit în anii 90 la liceul nostru să ne învețe jurnalism - era bursieră Knight în Europa și pregătea adulți, dar mai includea și adolescenți în cursurile ei - a fost apoi un adevărat mentor în primii ani de carieră.
8. O realizare de care ești tare mândră și ce impact crezi că a avut aceasta în domeniul în care activezi.
În 2017 am documentat și am scris despre ce se va întâmpla în București la următorul mare cutremur. Nu doar că a fost un articol premiat și am fost invitată să vorbesc despre el la Understanding Risk, cea mai mare conferință mondială a experților în răspuns la dezastre, dar a dus la coagularea unui mișcări de pregătire care a pus la aceeași masă toate organizațiile neguvernamentale, autoritățile și organismele finanțatoare internaționale. Tot în urma lui a apărut fondul Bucureștiul Pregătit la Fundației Comunitare București, care a finanțat, cu ajutorul companiilor mari, o mulțime de proiecte esențiale, de la antrenarea câinilor de căutare-salvare la extinderea rețelei de antene radio pentru comunicarea radioamatorilor și multe altele.
9. Un impas din traseul tău profesional: cum ai trecut peste acesta și cu ce lecții ai rămas.
Când am plecat de la DoR, în 2021, nu am crezut că o să mai vreau să fac jurnalism. Dar am avut norocul să găsesc la World Bakers o echipă care m-a făcut să vreau iar să fac asta, iar apoi mi-am găsit un rol de consultant de business pentru presa independentă care e un alt aspect jurnalismului și folosește multe instrumente de documentare și analiză similare.
10. Dacă s-ar face o carte de istorie a femeilor care au adus schimbare în România, ce ți-ar plăcea să scrie la descrierea ta.
I-a inspirat pe oameni să-și ia viața în mâini.
Organizarea meselor printr-un mail
Experiența lui Jo cu gătitul a apărut mai târziu, în viața adultă, dar a fost accelerată de stilul ei de a face lucrurile. Cu o profundă curiozitate și cu o teamă de ideea de a se plictisi. Astfel că a devorat diverse resurse pe parte de cooking, a experimentat mult și a îmbinat experiența profesională în jurnalism cu poveștile despre rețete și gătit.
Iar partea de organizare a meselor a apărut unde prin 2016-2017.
”Aveam o viață destul de haotică, stăteam puțin acasă, mâncam prost, și am decis să-mi gătesc de duminică mai multe lucruri și să le combin apoi de-a lungul săptămânii în diferite feluri de mâncare. M-am lăsat de multe ori, pentru că nu mă organizam din timp sau pentru că mă plictisisem de aceleași combinații de piept de pui, somon, quinoa, varză de Bruxelles. Îmi amintesc și că am avut un episod regretabil cu niște pui gătit la pungă cu rozmarin și lămâie - nu știu ce am greșit, dar gustul final a fost îngrozitor de medicinal. În pandemie nici nu s-a mai pus problema, că stăteam acasă și găteam nonstop, făceam iaurt de casă, pâine cu maia, tot felul de lucruri care luau jumătate de zi. Dar apoi, pe măsură ce viața a revenit la normal, m-am întors la meal planning, de data asta puțin mai bine planificat, fără să se mai repete feluri prea des.”
Acesta a fost începutul care i-a adus jurnalistei partea de organizare în meniul săptămânal. Apoi, a urmat partea de auto-educare pe cumpărături pentru acest meal prep, pentru că așa cum se descrie, Jo este o persoană care mănâncă mult cu ochii și asta o face un dezastru la cumpărături.
”Cumpăr orice mi se pare interesant, ajung să am frigiderul plin de chestii care nu se potrivesc unele cu altele și într-un final eșuează la gunoi. Am făcut asta mare parte din viața mea de adult și mă frustram, dar nu găseam nicio soluție. Meal planningul m-a ajutat enorm să controlez acest comportament. Am cheltuit - și cheltuiesc în continuare - mult mai puțini bani pe mâncare, nu mai mănânc chestii improvizate gen sandvișuri cu ce mai e în frigider, rar cumpăr mâncare la prânz pentru că îmi aduc de acasă. Desigur, am momentan și o cutie cu merișoare care nu are un scop, dar măcar știu cam ce pot face cu ea (o fac sos de merișoare pentru o friptură de porc). Viața mea e mai puțin impulsivă și mai bună.”
Dacă organizarea pentru ea deja începea să aibă ramificații și consecințe cât mai clare, a decis să împărtășească această înțelepciune și cu prietenii.
Astfel, a apărut varianta Beta a lui Meal Planning, care trebuia să fie un newsletter pentru prieteni, unul la care Jo nu și-a imaginat să aibă mai mult de 50 de persoane interesate de acest conținut.
Acum sunt peste 150 de ediții trimise și peste 25.000 de abonați. Iar din rândul comunității a și învățat să perfecționeze produsul de-a lungul timpului, care inițial nu avea un program pe zile, conținea doar recomandări de combinații de mâncăruri. Și tot de la o abonată a venit și aplicația care conține lista de cumpărături. Jo a integrat părerile abonaților și în alte zone legate de conținut și design.
Valoarea unui meal planning
În al 4-alea an de activitate a Meal Planning, Jo a luat decizia ca acest newsletter să nu mai fie o resursă gratuită, ci una disponibilă doar pentru abonații cu plată. Așa, autoarea se poate concentra pe nevoile celor care chiar fac meal planning și văd valoarea acestui serviciu.
”Rețete sunt milioane, dacă nu miliarde, și oricine se poate inspira din ce există deja. Meal Planning îmi doresc să fie o unealtă pentru oamenii care vor să-și organizeze mai bine mesele și să ia mai puține decizii. Plus, acum am și interviuri cu antreprenori culinari, un digest de conținut despre mâncare și alt fel de conținut din zona asta. Va fi tot mai mult și va arăta tot mai mult ca o revistă culinară. Desigur, mai sunt tipuri de conținut și rețete pe care le împărtășesc cu toată lumea, și cei care au fost abonați de la început au 150 de meal planuri din care să aleagă, din inboxul lor.”
Ce oferă mai exact newsletter-ul Meal Planning?
- un meniu pe șapte zile, rețete și listă de cumpărături, care te ajută să știi mereu ce gătești la următoarea masă și ce trebuie să ai în frigider pentru ea.
- rețete simple și care se fac rapid, cele mai multe în 30-40 de minute; omnivore, dar care se pot adapta să fie vegetariene, în marea majoritate; și care includ mereu legume de sezon și proteine accesibile.
- abonații variantei free primesc meniul și pot vedea lista de cumpărături pe aplicația-companion (unde pot alege ce gătesc și pentru câte persoane și lista se actualizează automat).
- abonații cu plată primesc și rețetele, acces la conținut suplimentar și pot să participe la diferite concursuri și giveaway-uri.
Stilul rețetelor se încadrează în bucătăria românească modernă, cu influențe mediteraneene și foarte rar asiatice. Nu conține niciodată ingrediente exotice, care necesită comenzi online la magazine de specialitate. Și mereu termini borcanele și cutiile cu ingrediente începute - în săptămânile următoare.
Pe parte de rețete, de-a lungul timpului câteva au fost adevărate celebrități. Dar noi am vrut să știm de la Jo cum ar suna un meniu pentru zilele reci și gri. Iar meniul ei sună cam așa:
- Mic-dejun: ovăz cald cu parmezan, ulei de măsline, fulgi de sare și piper
- Prânz: supă-cremă de linte roșie cu o lingură de iaurt grecesc și crutoane de pâine cu maia
- Cină: gnocchi cu cârnați și spanac
Creșterea comunității și consecvența acestui produs au avut consecințe și pe partea de abonare plătită, dar și în relație cu posibilii parteneri.
Astfel, acum Meal Planning este un newsletter care produce un venit lunar care i-ar permite jurnalistei să trăiască doar din asta.
”După taxele de platformă, impozit, contribuții sociale și contribuția la sănătate, rămân suficienți bani - crescător de la an la an - ca să pot trăi doar din asta, dacă aș vrea. Dar nu vreau. Cred că aș fi prea stresată de părerea tuturor dacă tot venitul meu ar depinde de asta. Plus că m-aș plictisi, cred că foarte repede. Eu vreau ca acest proiect să rămână un hobby. Mă bucur că munca e răsplătită cu un venit ok, dar vreau și să pot oricând să închid dacă nu mai îmi aduce bucurie. Nu e cazul deocamdată. Plus că îmi place mult ce fac la World Bakers și în cariera paralelă pe care o pun pe picioare acum, de consultant. Așa am trăit mereu, cu mai multe pălării, și n-aș renunța la asta.”
Pălării mai multe în pasiunea pentru gătit
Iar cealaltă pălărie a lui Jo, în prezent, are legătură cu jobul ei la World Bakers - și revista European Baker & Biscuit, unde scrie despre industria europeană de panificație.
Curiozitatea ei este astfel fructificată prin participarea la târguri internaționale, noi și noi lecții despre ingrediente și tehnologie, discuții cu brutari și experți în tot felul de lucruri geeky din zona asta: ”recent am intervievat un somelier de pâine și un guru al vaniliei, cum să nu te distrezi?”.
Acesta e terenul d ejoacă d eunde află informații despre o industrie importantă, pentru că așa cum ne spune și nouă: ”știai că România este pe locul doi în lume la consumul de pâine? După Turcia. Cu 90kg de pâine pe cap de locuitor pe an. De aceea, anul trecut, cel mai mare producător de pâine din lume a cumpărat fabrici în valoare de 400 de milioane de euro în România.”
Pentru Jo mâncarea este centrul activității ei profesionale. Și asta pentru că:
”Mâncarea e cultură și identitate, înainte chiar de a fi combustibil. E o punte către ceilalți, un mod de a comunica și a găsi ce ai în comun (sau complementar) cu cei din jur. Asta îmi doresc să fie și pentru alții: un mod de a ne conecta, fie în jurul mesei de seară în familie, fie în jurul meselor de sărbători, fie în jurul celei din bucătăria de la subsolul biroului. Să-i dăm ocazia să fie o sursă de cunoaștere, nu de diviziune. Plus, când începi să gătești cât de cât decent, vrei să gătești pentru cei pe care îi iubești, și asta îți dă o nouă dimensiune a gătitului și a mâncării: cea socială, a mesei alături de prieteni, a unui nou ADN al amintirilor care îți rămân după aceste momente - unul care include și mirosuri și gusturi.”
