Aici se visează la schimbare

Și nu doar să visăm, ci să și facem pași spre ceea ce am visat.

Iar un astfel de pas a fost chiar cel pe care l-am văzut pe scena teatrului, în spectacolul-experiment ”Jurnal de România”.

Un melanj artistic în care actorii nu mai jucau niciun rol, ci se jucat pe sine. O manifestare a vulnerabilității și o confesiune a poveștilor lor proprii pe care și le-au asumat în fața unui public.

M-am dus la acest spectacol fără să știu că aceasta va fi miza și fără să știu că ceea ce voi auzi sunt chiar povești de viață.

Platforma românească ce schimbă HR-ul în firme precum BT, Flanco, Unicredit, Caroli sau Regina Maria

Poveștile a generații diferite, a oameni născuți în provincie, în cartiere mărginașe din București sau în buricul târgului. Povești cu traume de familie, divorț, abandon, dar și părinți care luau joaca în serios și care au fost prezenți.

Fiecare confesiune a actorilor a avut firul amintirilor din copilărie, portretizarea unui erou și anti erou, dar și cum văd ei orașul și țara în care au ales să trăiască. Și desigur, și un gând sub forma unui vis de schimbare.

Pentru prima oară, când actorii au venit la aplauze, chipurile nu li s-au schimbat pentru că ei nu au jucat pe nimeni. S-au jucat pe sine. Iar la final nu zâmbeau, pentru că nu au mai făcut trecerea de la rol la realitate. Iar vulnerabilitatea pe care au turnat-o pe scenă nu trece așa ușor când vii la aplauze.

Dar de ce îți povestesc atât de mult despre un spectacol de teatru?

10.000 de zile de muncă rezervate lunar de către angajați prin Pluria

Pentru că poveștile de pe scenă sunt povești ale unor generații pe plaja anilor ‘80-2000. Și e atât de ușor să te regăsești în atât de mult situații din cele povestite pe scenă. De la sexism, rasism, homofobie, traume, abuz la locul de muncă, zero limite ale spațiului personal în muncă până la o generație Z atât de confuză și totuși atât de conștientă.

Ascultând poveștile lor înțelegi că am ajuns departe în visarea de a accepta lucrurile mai ușor. Și totuși e o fundație fragilă, unde lucrurile se pot dărâma atât de ușor. E suficient să vezi orice postare a lui Trump ca să vezi de unde poate veni fisura progresului.

De aceea, azi, mesajul meu e să visăm la schimbare cu un ochi spre trecut. Să visăm la ce poate fi, dar să nu uităm niciodată de unde am pornit.

Și mă bucur că prin materialele pe care le aducem la viață pe start-up.ro putem vedea schimbarea la visare în acțiune. Așa cum e noua noastră serie despre redacțiile independente, unde jurnaliști curajoși creează noi valori pentru generațiile de studenți care se școlesc acum.

Așa cum sunt fondatorii de startup-uri care dau din coate pentru ideea lor. Așa cum sunt antreprenorii care se luptă cu dragonii unui mediu economic și politic instabil.

Ne alăturăm și noi în mișcarea de visare la schimbare și sperăm să te avem alături. Cum? Citindu-ne. Împărtășind în spațiul tău de social media ce ți-a plăcut de la noi. Răspunzând atunci când avem nevoie de părerea ta. Ca să putem visa împreună avem nevoie să știm că ești aici și avem nevoie să te cunoaștem mai bine. Așa că ieși din umbră și fii un cititor care-și arată prezența.

E tot ce ne trebuie.

Bun, și acum să visăm schimbarea și s-o facem să vină.