Alexandra Ciornei
„Unii fondatori spun: «Am ridicat bani de la investitori, am o responsabilitate față de ei». Serios? Spuneți-le adevărul. Spuneți-le: «Nu funcționează. Nu asta mi-am imaginat. Nu reușesc să ridic capital nou, iar piața nu crede în acest produs. Așa că nici eu nu mai cred în el. Merg mai departe». Nu e nimic greșit în asta. Fuck the investors. Am în portofoliu aproximativ 28 de companii și trebuie să recunosc că unele dintre ele sunt în ceea ce numim „zombie mode”. Aș prefera să nu fie. Mi-aș dori ca fondatorii să aibă curajul să spună: «Mulțumesc pentru ajutor, dar merg mai departe. Vreți să investiți în următorul meu proiect?»”, a spus Marius Istrate, președintele TechAngels.
De ce startup-urile „zombie” sunt o problemă
Marius Istrate consideră că una dintre problemele frecvente în ecosistemul european este tendința fondatorilor de a continua proiecte care nu mai au perspective reale de creștere. Startup-urile ajung astfel într-o zonă de stagnare — ceea ce investitorii numesc „zombie mode” - devenind companii care nu mai cresc, dar nici nu se închid.
„Văd asta la toate stadiile companiilor. Inclusiv la companii mai mature. În Europa este atât de greu să ajungi la rundele mari de finanțare — Series B sau Series C — încât atunci când cineva ajunge acolo, fondatorii nu mai vor să renunțe la companie. Se agață de ea cu orice preț.”
Pentru fondatori, decizia de a opri un startup este adesea dificilă. Există presiunea banilor investiți, responsabilitatea față de investitori și echipă, dar și teama că închiderea companiei ar putea însemna sfârșitul carierei antreprenoriale.
„Investitorii nu creează fondatori și nu le schimbă mentalitatea. Rolul nostru este să finanțăm ideile lor — uneori chiar și pe cele nebunești. Dar decizia de a merge mai departe sau de a renunța trebuie să vină de la fondator.”
De ce „grozav” nu este suficient în startup-uri
Marius Istrate a explicat că diferența dintre un startup bun și unul excepțional este mult mai mare decât pare la prima vedere. Venture capital funcționează după o logică de tip power law, în care doar câteva companii dintr-un portofoliu generează cea mai mare parte a valorii.
„Multe companii foarte bune ajung să descopere un model de business funcțional, își optimizează unit economics și construiesc o afacere solidă. O afacere grozavă — dar nu neapărat excepțională.”
În multe cazuri, astfel de companii devin ceea ce investitorii numesc lifestyle business -adică afaceri stabile, care generează venituri bune pentru fondatori, dar care nu ajung la rezultatele financiare foarte mari căutate de venture capital.
„Provocarea este că rezultatele cu adevărat excepționale necesită un tip foarte special de echipă de fondatori și de leadership.”
Ecosistemul are nevoie de mult mai mulți fondatori
Pentru ca o regiune precum România sau Europa Centrală și de Est să producă noi unicorni sau companii globale, este nevoie de mult mai multe startup-uri create anual.
„Pentru a crea un rezultat cu adevărat extraordinar ai nevoie de foarte multe companii care încearcă. În această parte a lumii, România, Ungaria, Polonia, ar fi nevoie de aproximativ 3.000 de startup-uri create pentru ca una dintre ele să ajungă la un rezultat de tip unicorn. Dacă în seara asta ar fi 3.000 de echipe fondatoare sau fondatori în sală, aș spune că, cu siguranță există cel puțin un fondator de unicorn sau decacorn în încăpere.”
În realitate, numărul startup-urilor tehnologice create anual în România este mult mai mic. Într-un an bun apar aproximativ 700–800 de proiecte, iar în alții chiar mai puține. În 2024, de exemplu, numărul a fost în jur de 450, a menționat Marius Istrate.
El a adăugat că problema ecosistemului local nu este, lipsa capitalului, ci lipsa fondatorilor.
„Anul trecut am avut mai mulți bani disponibili din fonduri și de la business angels decât acum trei sau patru ani. Deci ce ne spune asta? Că nu sunt destui fondatori.”
Motivul este, în mare parte, legat de risc și de confortul relativ al pieței muncii. Mulți profesioniști preferă stabilitatea unui job bine plătit în locul incertitudinii aduse de construirea unui startup.
„Construirea unei companii este enorm de stresantă. Enorm.”
Statistic, doar un procent foarte mic din populație are acel tip de mentalitate necesar pentru a începe un business, a punctat Marius Istrate. Chiar și într-o economie cu milioane de angajați, doar câteva sute de oameni pornesc anual startup-uri tehnologice.
Iar pentru ecosistemul de inovație, asta înseamnă că fiecare nou fondator contează — iar capacitatea de a închide rapid proiectele care nu funcționează devine esențială pentru a face loc următoarei idei.
Venture capital vs. angel investors
În cadrul evenimentului, Marius Istrate a explicat și diferența dintre venture capital și business angels.
„Un venture capitalist va gândi în primul rând ca un administrator de capital. El trebuie să își imagineze că o companie poate produce un rezultat financiar atât de mare încât să compenseze toate celelalte investiții care nu vor funcționa.”
Business angels, în schimb, investesc de obicei propriul capital și au mai multă libertate în deciziile pe care le iau.
„Diferența importantă este că nu avem aceleași constrângeri de timp și nici aceeași responsabilitate față de investitori externi. De asemenea, tindem să fim mai implicați operațional.”
Pentru el, unul dintre criteriile personale atunci când analizează o echipă este simplu.
„Când întâlnesc o echipă de fondatori, încerc să îmi imaginez dacă m-ar suna noaptea târziu cu o problemă. Iar dacă mă sună și reacția mea este de a răspunde cu interes și entuziasm atunci este un startup excepțional deja..”
Mitul fondatorului tânăr
Un alt mit din cultura startup-urilor este ideea că marile companii sunt construite aproape exclusiv de fondatori foarte tineri. În realitate, multe companii de succes sunt construite de oameni care au acumulat deja experiență profesională semnificativă.
„Nu este întâmplător că mulți fondatori excepționali își construiesc companiile la 35, 40 sau 45 de ani, după un deceniu sau mai mult petrecut în companii mari.”
Experiența acumulată în organizații mari, expunerea la piețe internaționale și lucrul alături de oameni foarte buni contribuie la formarea unor echipe capabile să construiască companii globale.
AI și întrebarea „produs sau doar o funcționalitate?”
În contextul exploziei inteligenței artificiale, mulți fondatori se tem că startup-ul lor ar putea construi doar o funcționalitate care va fi integrată ulterior într-o platformă mare.
Marius Istrate a spus însă că fondatorii nu ar trebui să se concentreze pe această frică, ci pe problema pe care încearcă să o rezolve.
„Adevărul este că nu știm ce vor face companii precum OpenAI sau Anthropic. Putem doar să speculăm. Dar mesajul meu pentru fondatori este să încerce să rezolve o problemă reală și dureroasă.”
El recomandă fondatorilor să vorbească direct cu oameni din industrie și să înțeleagă problemele reale ale companiilor.
„Cel mai bun scenariu este ca o companie să vă lase să stați trei luni în biroul lor și să vedeți cum arată viața lor de zi cu zi. Probabil că după acele trei luni produsul vostru va arăta complet diferit.”
Cum se poate pierde un startup excepțional
În final, Marius Istrate a avertizat că o companie excepțională poate deveni una obișnuită mult mai ușor decât cred fondatorii.
„O companie excepțională poate deveni o companie obișnuită foarte ușor. E foarte ușor să strici ceva excepțional.”
Una dintre capcane este vanitatea care apare uneori odată cu succesul.
„Vanitatea îți poate urca la cap incredibil de repede și asta distruge valoare. Distruge valoare economică, dar distruge și valorile companiei.”
Un alt punct important este legat de dezvoltarea stilului de leadeship pe măsură ce compania accelereză. Dacă activitatea companiei crește, și stilul de leadership trebuie să evolueze.
„Trebuie să te upgradezi ca lider. Trebuie să upgradezi sistemul de operare al companiei ca să poți rula o organizație de 400 de oameni.”
