Irina Constantin și-a văzut de drumul ambiției pe care și l-a setat de când era foarte mică. De la zece ani știa că vrea să ajute lumea și să facă mulți bani. A crezut în puterea oamenilor care au demonstrat că se poate acolo unde alții credeau că e imposibil. Și asta a făcut și ea. A adus software-ul în industria imobiliară, unde mulți i-au spus că digitalizarea nu-și are locul. Și acum, aproximativ 20% din piața locală de rezidențial nou folosește soluția construită de ea
Femeia care a știut că industria imobiliară are nevoie de o umbrelă digitală
”Când am început, toată lumea îmi spunea că nu are cum să meargă, că domeniul ăsta nu adoptă tehnologie, că dezvoltatorii lucrează pe Excel și așa vor rămâne. Am construit-o practic fără finanțare și am ajuns în Statele Unite tot pe forțe proprii. Impactul real nu e cota de piață. E că oameni care acum doi ani nu voiau să audă de software au acum tot procesul de vânzare într-un singur loc și nu s-ar mai întoarce. Și că se poate construi tehnologie din România, pentru România, și apoi dusă în cea mai competitivă piață din lume.”
După ea urmează altele
Dacă ar fi să rezumăm parcursul profesional al Irinei Constantin, CEO și cofondatoarea a unui startup de tehnologie în domeniul imobiliar (proptech), citatul acesta înglobează tot: și determinarea ei de a face ceva nou într-un domeniu în care reticența la tehnologia era bine înfiptă în procese, și ambiția ei de a construi un produs fără granițe, dar și bucuria ei a de a aduce impact într-o industrie competitivă.
Irina și-a început activitatea cu o direcție care părea destul de clară: aceea de a deveni inginer. Cel puțin, așa ai fi spus după facultatea pe care a terminat-o: Universitatea Politehnica București, Secția de Automatică și Calculatoare, la secția de Calculatoare cu specializare în Inteligență Artificială. Doar că experiențe din teren, de lucru, i-a deschis Irinei ochii că posibilitățile sunt mai mari decât ce-i putea oferi mediul corporate. Și atunci a intrat în antreprenoriat. A intrat deși avea momente când nu știa cu ce o să-și plătească chiria. Ceea ce i-a dat și mai mult combustibil ca să securizeze încă un client, și încă un client. Și să treacă peste teama de refuz, implicit frica de a deschide o conversație care îi putea aduce un nou contract.
Dacă se gândește în retrospectivă la sine și dacă ar fi o carte a femeilor care au schimbat România, la ea ar vrea să se scrie:
”Nu a cerut permisiunea nimănui. A venit dintr-un oraș mic, a ales informatica într-un moment în care nimeni din familia ei nu lucra în tehnologie, și a intrat într-o industrie care nu o aștepta. A construit un produs care a ajuns să acopere o cincime din piața de rezidențial nou din România, fără finanțare, și apoi l-a dus în Statele Unite. Dar dacă ar fi să aleg o singură propoziție, aș vrea să scrie că după ea au venit altele. Că o fată de 19 ani din Sinaia sau din orice alt oraș mic a citit despre asta și s-a gândit “ok, deci se poate”.
Ce construiește antreprenoarea?
VAUNT este un startup ce pune la dispoziție un sistem digital de management pentru vânzarea apartamentelor din momentul primirii autorizației de construcție și până la predare.
VAUNT a fost lansat cu misiunea de a facilita întregul proces de vânzare în domeniul imobiliar rezidențial, printr-o abordare integrată, digitală. Startup-ul proptech (din industria imobiliarelor) oferă multiple module de vânzare și marketing intuitive, gândite pentru a eficientiza aceste procese și a contribui la dezvoltarea business-urilor partenerilor săi.
în 2025, la cinci ani de la lansare, compania a lansat VAUNT Connect, unde dezvoltatorii imobiliari pot oferi clienților o soluție îmbunătățită de comunicare post-tranzacție. Mai mult, în vara lui 2026, VAUNT a anunțat intrarea oficială pe piața din Statele Unite prin semnarea cu primul client local.
M-am născut în Sinaia, Județul Prahova, m-am mutat de mai multe ori în mai multe orașe, am locuit în Sinaia, Moreni, Brașov, Ploiești și am ajuns la vârsta de 10 ani în București. În copilărie eram pasionată de calculatoare, să citesc și să mă joc fotbal. Am avut contact cu primul calculator de foarte mică pe vremea când nu exista interfață Windows și de acolo m-am îndrăgostit de calculatoare și de industria jocurilor pe calculator.
Aspiram la succes de când eram mică în diferite forme, cea mai detaliată informație pe care o am este când mama a dat un interviu pentru o revistă de publicație când aveam 10 ani (când lucra în poliție) și ziceam că vreau să ajung la curtea de la Haga să fac să ajut lumea și să fac foarte mulți bani. Ultimele 2 au rămas în continuare valabile.
Bio educație
Am absolvit liceul Colegiul Național George Coșbuc secțiunea bilingv mate-info unde am avut oportunitatea să interacționez cu profesori atât din UK cât și Statele Unite. Chiar recent m-am întâlnit cu unul dintre profesorii de origine Americană în San Francisco unde preda la Stanford în acel moment. Apoi am urmat studiile la Universitatea Politehnica București, Secția de Automatică și Calculatoare, la secția de Calculatoare cu specializare în Inteligență Artificială. Practic, m-am pregătit să fiu inginer.
Ce-ți place să faci când nu muncești?
Citesc. E cel mai vechi obicei al meu, de când eram mică. Ani întregi am citit doar non-ficțiune, acum m-am întors complet la beletristică. Îmi place și să scriu. Am un newsletter în care povestesc pe bune cum arată drumul ăsta, nu varianta lustruită. Filmez și materiale video despre antreprenoriat. Și călătoresc ori de câte ori pot. E singurul mod în care reușesc să ies din bula mea și să văd lumea din alte perspective. Când ai știut că vrei să te dedici domeniului în care activezi, ce te-a atras către acesta și ce ai simțit nevoia să schimbi la industria în care activezi?
Eu am început să lucrez foarte devreme, de pe băncile facultății. Mai ales după ce criza economică a lovit în România și familia a trecut prin momente dificile, a lucra a fost o prioritate pentru mine, chiar dacă era în timpul studiilor. Așa am fost fost expusă atât la medii corporate cât și startup-uri mai avansate, dar tot un mediu de startup, chiar dacă pe atunci nu le puteam spune startup-uri. Pe măsură ce lucram acolo simțeam nevoia de mai mult și simțeam nevoia să fac ceva care să influențeze în mod pozitiv lumea.
Îți amintești de vreun role model feminin de-a lungul vieții tale care să fi avut vreo contribuție la traseul tău profesional?
Sincer, nu prea cred în modele. N-am avut niciodată o singură persoană pe care să vreau s-o copiez, și nici nu cred că funcționez așa. Ce m-a atras mereu la persoanele din jurul meu a fost altceva: ambiția. Nu titlul, nu poziția, ci felul în care cineva decide că vrea ceva și pur și simplu nu se oprește.
Mama a lucrat o perioadă în poliție. Dar cred că a fost primul lucru pe care l-am înregistrat fără să-mi dau seama: că o femeie poate intra într-un loc unde nu se aștepta nimeni s-o vadă, și să nu ceară voie pentru asta.
O văd și acum la fondatoare pe care le urmăresc, cum e Alina Vandenberghe, care a plecat din România și a construit Chili Piper în State. Nu mă uit la ea ca la un model de urmat, mă uit la ea ca la dovada că se poate.
Cred că asta e diferența. Un model îți spune ce drum să iei, un exemplu îți arată doar că drumul există. Eu am funcționat mereu pe al doilea.
O realizare de care ești tare mândră și ce impact crezi că a avut aceasta în domeniul în care activezi.
Aproximativ 20% din piața de rezidențial nou din România folosește VAUNT. Când am început, toată lumea îmi spunea că nu are cum să meargă, că domeniul ăsta nu adoptă tehnologie, că dezvoltatorii lucrează pe Excel și așa vor rămâne.
Am construit-o practic fără finanțare și am ajuns în Statele Unite tot pe forțe proprii.
Impactul real nu e cota de piață. E că oameni care acum doi ani nu voiau să audă de software au acum tot procesul de vânzare într-un singur loc și nu s-ar mai întoarce. Și că se poate construi tehnologie din România, pentru România, și apoi dusă în cea mai competitivă piață din lume. De asemenea noi vedem cererea reală înainte să se construiască ceva: cine caută, ce, unde și la ce preț. Dacă punem datele astea înapoi în mâinile celor care construiesc, nu schimbăm doar felul în care se vinde un apartament, ci ce se construiește într-un oraș.
Un impas din traseul tău profesional: cum ai trecut peste acesta și cu ce lecții ai rămas.
Sunt multe momente, dar cred că cele mai grele sunt alea care te formează.
Când începusem, nu știam cu ce o să îmi plătesc chiria. Trebuia să plătesc echipa în primul rând, asta nu s-a pus niciodată în discuție, și ce rămânea era pentru mine. De multe ori nu rămânea nimic.
Nu am trecut peste asta cu o strategie. Pur și simplu trebuia să văd cum iau următorul client. Nu zece, nu un plan pe trei ani. Unul singur, și apoi încă unul.
Ce mi-a rămas de acolo sunt două lucruri: că nu vine nimeni să te salveze, și în momentul în care accepți asta nu mai pierzi timp așteptând. Și că de multe ori problema care ți se pare imposibilă se rezolvă printr-o conversație pe care încă nu ai avut-o. Eu amânam telefoane pentru că îmi era frică să nu primesc un nu. Nu-ul ăla nu m-ar fi costat nimic, dar tăcerea m-a costat luni.
Imagine 1 din 4 — deruleaza cu mouse-ul sau foloseste sagetile.
Imobiliarele: în ADN-ul românilor
Irina, înainte de a fonda VAUNT, știa un lucru sigur.
”Într-o țară în care peste 90% dintre oameni sunt proprietari, domeniul imobiliarelor e o preocupare aflată în ADN-ul oricărui român. La nivel personal, mereu mi-au plăcut sistemele complexe și, mai ales, să le îmbunătățesc. Problema pe care am vrut să o rezolvăm e deconectarea. Într-un business imobiliar tradițional există foarte multă deconectare între departamente, între rapoarte, chiar și în inventar. Fiecare are bucata lui de adevăr și nimeni nu are imaginea întreagă.”
Interacțiunea cu sectorul imobiliar a avut-o însă când se ocupa de o altă companie, alături de cofondatorul ei, Răzvan Mitre. Împreună dezvoltau software care construia soluții tehnologice specializate pentru business-uri. Aici au lucrat cu un dezvoltator imobiliar și au putut vedea problemele cu care se confruntă acest sector. Și tot atunci au avut și revelația că produsul pe care îl pot construi poate fi unul universal valabil, pentru că problemele pe care voiau să le rezolve nu erau ale unui singur client, ci se regăsesc peste tot.
Iar experiența cu VAUNT și studiile recente confirmă intuiția antreprenoarei: ”în cel mai recent studiu al asociației americane de multifamily, aproape jumătate dintre operatori spun că deja au implementat programe de centralizare, iar cealaltă jumătate spune că plănuiește să o facă. Practic toată piața recunoaște că are aceeași problemă. O proprietate medie ajunge să folosească peste zece platforme diferite, adunate una câte una, fiecare rezolvând o bucată, niciuna vorbind cu cealaltă.
Asta e oportunitatea: nu să adaugi încă o unealtă în teancul ăla, ci să fii stratul care leagă totul. Iar cu AI-ul la care lucrăm acum, ținta e simplă: să afli orice despre business-ul tău la distanță de câteva taste sau de o comandă vocală, nu după trei exporturi și două zile de reconciliere.”
Irina a intrat în acest business cu capul înainte, dar și cu mintea, sufletul, tot. De aceea, nu crede nici că industria imobiliară aparține ”rechinilor” sau marilor jucători, și nici că e cazul să privim diferit un business construit de o femeie în acest sector. Pentru ea, orice oportunitate și întâlnire au venit și cu o distanțare clară de o prejudecată învechită de gen. Astfel, când intra într-o încăpere, se gândea la cifre, nu la faptul că e femeie. Și la fel a făcut cu orice barieră care ar fi putut să-i afecteze parcursul.
”Industria imobiliară e cel mai bun barometru al economiei. Dacă vrei să vezi încotro se duce o țară, nu te uita la declarații, uită-te la câte șantiere se deschid: în primele șapte luni din 2026 s-au eliberat cu 11,6% mai puține autorizații de construire pentru locuințe decât anul trecut. Eu am intrat aici fără să cunosc pe nimeni și fără bani. Dacă ar fi fost cu adevărat un teritoriu închis, nu aș fi ajuns nicăieri.”
Ambiția Irinei a fost una globală, iar ținta succesului știa că e America. Așa că a făcut cum a făcut cu tot ce-a însemnat VAUNT, a mers țintit. Și-a cumpărat bilet de avion și s-a dus la conferința din SUA să vorbească despre ce construiesc ei din România. Au ales varianta cea mai directă, fără să stea în fața laptopului sau să citească studii.
”Prezența în Statele Unite era importantă pentru noi. Istoric, companiile care au făcut cea mai multă inovație și au avut cea mai mare distribuție au pornit din State, chiar și când ADN-ul lor era european. La asta se adaugă accesul la oameni care au trecut deja prin mai multe cicluri economice și de inovație. Ce nu se schimbă e că ne menținem centrul de dezvoltare în România, pentru că avem încredere în talentul de aici.”
VAUNT în Europa e un partener în procesul de tranzacționare. În SUA, e un partener pe zona de închiriere. Așa e piața, așa se adaptează produsul. Au început prin a înțelege cutiuțele în care se împarte piața imobiliară americană, care e ”o piață mult mai matură, cu o diversitate reală de active, construită să producă mai mult capital pentru cumpărători și investitori”.
Dar Irina știe că dacă funcționezi în America, funcționezi oriunde. Așa că nu vor doar să bifeze SUA, vor să devină un jucător global real. Iar pentru asta construiesc o tehnologie care va schimba atât experiența, cât și modul în care se procesează operațiunile și datele dintr-un business.
Irina s-a mutat anul acesta în New York, au deschis un birou în Brooklyn și lucrează să extindă business-ul în zona Tri-State, adică New York, New Jersey și Connecticut. Deși construiește din România pentru o piață globală, Irina simte că are totuși o datorie față de ecosistemul startup-urilor local. Pentru că esența construirii unei companii e cam aceeași oriunde te-ai afla, dar contextul e diferit.
”Orice dezvolți sau vinzi trebuie să rezolve o problemă reală, suficient de reală cât oamenii să te plătească. Cu cât durerea e mai mare, cu atât poate fi mai scumpă soluția sau cu atât ajungi la mai mulți oameni. Restul sunt diferențe de legislație și de oportunități. În Statele Unite există mecanisme prin care și statul, și ecosistemul încearcă să ofere business-urilor șansa să crească și să încurajeze inovația. La partea asta, noi mai avem de lucru. Iar planul nostru e să contribuim și noi la construirea ei în România.”
Experiența cu altă piață s-a transpus și în felul în care construiește VAUNT, dar și în plan personal. Mai exact, pentru Irina, experiența americană a venit și cu mai mult curaj de a încerca, o încurajare care vine la pachet cu visul american.
”Antreprenorii de la noi sunt încă destul de conservatori, și din motive credibile, atât cu viziunea cât și cu ce fac efectiv. Dar mentalitatea de a ieși din cutia pe care o cunoști, de a încerca, de a greși, de a învăța și de a o lua de la capăt merită explorată mult mai mult. Diferența cea mai mare e cum privim eșecul. La noi e perceput ca un final. Acolo e o etapă. Ar trebui să greșim mai des, să învățăm repede și să începem iar. Singura nuanță e că, pentru asta, nu îți ajunge dorința. Îți mai trebuie și alte elemente în jur. Dar cred că ecosistemul se mișcă în direcția bună.”
Irina în construirea VAUNT se folosește mult de date și de interpretarea lor. Ia în calcul timpul de răspuns și corelarea cu decizia cumpărării/ închirierii, tonul vocii agentului și alte nuanțe care pot influența deciziile. Și culmea, emoția corelată cu hotărârea de a cumpăra sau de a închiria viitoarea casă a unui om e strâns legată și de tot amalgamul ăsta de date.
”Emoția decide, datele fac să nu se piardă clientul până ajunge la decizie. Nimeni nu semnează pentru un apartament pentru că i-a ieșit bine un raport, dar drumul până la semnătură e complet operațional și acolo se pierd cele mai multe vânzări. Un studiu MIT pe 1,25 milioane de lead-uri arată că, dacă răspunzi în primele 5 minute, ai de 21 de ori mai multe șanse să califici clientul decât dacă răspunzi la 30 de minute”, ne explică antreprenoarea.
”De asta noi nu ne uităm doar la cifre. Înregistrăm, transcriem și analizăm conversațiile ca ton și intenție, și le păstrăm în istoricul fiecărui client. Așa vezi nu doar câte lead-uri ai, ci ce s-a discutat, ce a cerut omul și cum a fost tratat. Un agent care intră în discuție cu tot contextul poate să fie empatic. Unul care caută în trei fișiere Excel cine e clientul nu are cum.”
Prezentă în afacerile creative ale orașului de peste 13 ani, Irina urmărește poveștile antreprenorilor români și le scoate apoi la lumină. Pasionată de toți care au avut curaj să pornească un start-up, caută motivația care a condus la povești cu inspirație și ambalează experiențele celor care au încercat, cu focus pe zona de wellbeing, horeca, antreprenoriat feminin. În căutare de povești despre business-uri care au creativitate la fundație sau impactul ca scop.
-png-97-src.jpg)
-jpg-100-src.jpg)
-jpeg-101-src.jpg)
-png-97-src.jpg?auto=format&fit=max&w=1280&q=80)
-jpg-100-src.jpg?auto=format&fit=max&w=1280&q=80)
-jpeg-101-src.jpg?auto=format&fit=max&w=1280&q=80)
