Vlad AndriescuLumea startup-urilor s-a dezvoltat în ultimii ani în România, iar cei care au început în lumea IT-ului în companii mari sau angajați s-au transformat în timp în fondatori și investitori. Pentru ei riscul e prezent în fiecare acțiune. O investiție nereușită poate să le piardă banii, iar un drum greșit în lumea startup-urilor îi poate aduce la faliment. Am vorbit cu ei la Timp în Schimbare despre cum privesc riscul și viitorul pe termen lung.
Spre antreprenoriatul fierbinte
Mălin Ștefănescu e unul dintre cei mai activi investitori de tip angel din România. E în permanență conectat la ultimele trenduri din lumea tehnologiei, caută startup-uri în care să investească și își asumă riscul ca parte a profesiei sale. Pe lângă asta, conduce și o firmă de software - EEU Software - care a ajuns la 2,5 milioane de euro venituri.
S-a apropiat de domeniul IT din clasa a VII-a, când profesoara sa de matematică a creat un cerc de informatică la MF1 (actualul liceu Vianu). "Am învățat să programez pe foi de hârtie A4 pe care era xeroxată tastatura HC 85. Am pus prima oară mâna pe un calculator la Olimpiada de Informatică din 1986", își amintește investitorul și antreprenorul. A crescut apropiat de domeniul IT, așa că a ajuns angajat la IBM.
"Am învățat mult la IBM, am condus proiecte mari, am creat și urmărit procese și proceduri, am cunoscut oameni extraordinari", spune Ștefănescu. S-a gândit mult înainte să plece de la corporație și să o apuce pe un drum propriu. Povestește că a avut o discuție lungă cu șeful și mentorul său din Germania. "La finalul discuției , mi-a zis că IBM e un cuib călduț și că dacă mă apuc de ceva pe cont propriu, va fi rece, fie fierbinte. Am zis că trebuie să încerc, nu aveam multe obligații atunci. Și a avut dreptate mentorul meu, antreprenoriatul e fierbinte".
Așa că a fondat în anul 2000 EEU Software, după doi ani de proiecte de freelancing. Lucra împreună cu trei prieteni și nu mai făcea față, așa că au fost nevoiți să angajeze oameni. "Rezultatele au fost bune. Primii angajați nu știau aproape nimic din ce trebuiau să facă. Erau însă băieți deștepți și cu dorința de a crește. Așa am învățat de la început că e important să lucrezi cu oameni cu atitudine bună și capabili să învețe, decât cu oameni pregătiți, dar cu deficiențe de atitudine. Jumătate din cei care erau în EEU atunci mai sunt și astăzi în companie", spune Ștefănescu.
De la contabilitate la gaming
Cristi Badea nu a vrut să fie antreprenor mereu. A intrat în facultate ca să fie ... contabil. "Aveam în familie unul și consideram că se câștigă bine. Am luat nota maximă la examenul de la management la ASE și am continuat acolo. Am terminat primul an al 436-lea din 450. Atât de mult mi-a plăcut. Am pierdut bursa, a trebuit să plătesc taxă și din cauza asta m-am angajat", își amintește acea perioadă Badea.
Înainte de o carieră în zona IT-ului și gaming-ului, Cristi și-a dorit să fie angajat ca să aibă independență financiară. "Mi-am dat seama, după ce m-am angajat, că dacă devin foarte bun în domeniul în care activez nu cresc proporțional și beneficiile salariale. Mi-am dat seama că nu pot fi fericit cu o sumă pe care o câștig ca angajat. Ai de așteptat mult la coadă pentru anumite oportunități. Așa am decis să-mi creez propriile oportunități și am început proiecte online pe cont propriu: un blog de fotbal american, un site de movie trailers și, apoi, un joc pe Facebook", spune Cristi.
Avea un venit bun din site-urile lui, a început să joace eRepublik, un joc de strategie politică foarte popular și creat în România, iar în facultate a decis să aplice la ei pe postul de Community Manager. "După trei ani mi-am luat un credit de nevoi personale de la bancă și împreună cu un amic programator (Elvis Apostol) am decis să dezvoltăm primul nostru joc de Facebook", își amintește Badea.
Cum i-au privit ceilalți
Să treci de la un job stabil spre antreprenoriat înseamnă să reziști privirilor celor din juri, care nu au tot timpul încredere în potențialul tău. Dacă astăzi antreprenoriatul e un drum bătătorit, acum câțiva ani, să fii patron era de multe ori un epitet negativ.
Cristi își amintește că a fost susținut de părinți, deși ei, evident, îl doreau într-un loc mai sigur, un job într-o corporație. L-a fascinat lumea IT-ului, deși nu a scris niciodată o linie de cod. Voia rapiditate, iar cea mai rapidă cale era software, nu ca în alte domenii. Știa că vrea să facă jocuri de Facebook, îl avea pe Elvis alături de el, iar curând a venit și Bobby Voicu. Dar și-au dat seama că le lipsește ceva - fondurile. "Am început să căutăm finanțare în afara României. Am dezvoltat un proiect de jocuri de tip Solitaire pentru Facebook care creștea repede. În trei ani am ajuns ca jocurile noastre să aibă peste 1,6 milioane de utilizatori unici zilnici, majoritatea în Statele Unite", povestește Badea.
Drumul de la zero la milioane nu a fost ușor nici pentru Mălin Ștefănescu. După ce a deschis firma de software a avut un moment complicat, când principalul client, din Elveția, a dat faliment. "De câteva luni aduceam bani de acasă pentru salarii. Atunci m-am gândit să mă întorc într-un cuib călduț, dar nu am făcut-o. Eram responsabil pentru cei cu care lucram", spune Mălin.
Astăzi EEU Software îi ocupă mai puțin timp ca înainte, dar a rămas legat de companie. Îi place că poate crește specialiști juniori, că lucrează la proiecte complexe și că folosește tehnologii de utlimă generație. "Copii cu care am început să lucrez în facultate își construiesc azi familii și au la rândul lor copii. Am depășit, împreună, 2,5 milioane de euro cifră de afaceri și avem circa 70 de angajați și colaboratori. Am crescut an de an și o vom face și în 2016", explică Mălin Ștefănescu.
Mălin a luat-o pe calea investițiilor în 2011-2012. A pus bani în Green Horse Games, SmartDreamers, dar și alte startup-uri care se bazează pe tehnologie software, adică la ce se pricepe el cel mai bine. De asemenea, are și câteva investiții în străinătate.
Între timp, Cristi Badea, alături de Bobby Voicu și Elvis Apostol, au reușit să aducă Mavenhut între cele mai bune companii de gaming de pe Facebook, au reușit să și vândă două titluri Solitaire și lucrează la noi jocuri. Zilnic are momente când crede că nu va reuși. "Nopțile nedormite, problemele de sănătate, timpul liber aproape inexistent, stresul din spatele succesului sunt lucruri pe care puțini le cunosc. Totul vine cu un cost, iar noi trei l-am resimțit din plin în primii 2-3 ani", spune Badea.
Riscul? A existat mereu. Pentru Mălin atunci când investește în startup-uri care vor reuși sau nu, iar Cristi, cu Mavenhut, când evoluează pe o piață care poate să se schimbe mereu. "Nicio persoană rațională nu și-ar asuma un asemenea risc. Dar ăsta e norocul nostru, că la început de drum nu realizăm cât de dificil va fi. Din rezultatele pozitive ale proiectului îți iei energia pentru încă o zi", spune Cristi.
La pensie și pe viitor
Cristi Badea spune că a economisit mereu. "Am pus deoparte încă de la primul salariu 400 de lei, la 19 ani. Mi-au prins bine economiile când am decis să investesc în mine. Le-am folosit pentru a finanța proiecte personale sau pentru studii în afara țării", povestește unul dintre fondatorii Mavenhut.
"Cea mai bună metodă de economisire este reglarea consumului. Cu cât ești mai disciplinat în consum, cu atât economisești mai mult. În fiecare lună îmi revizuiesc cheltuielile personale și am o limită maximă legată de cât pot să cheltuiesc pe un anumit obiect într-o vitrină", spune Badea.
De altfel, spune Badea, e important pe termen lung ca antreprenorii să investească și să economisească nu numai bani, ci și resurse fizice. "Nu pot să-i cer corpului meu înapoi nopțile nedormite și alimentația corectă", spune antreprenorul.
Pe de altă parte, Mălin Ștefănescu are o apetență mai mare pentru risc, doar e investitor. Se bazează și pe instinct. Spune că încearcă să planifice lucrurile, dar îl ajută și instinctul. "Am mai pus bani deoparte. Ca angel investor, orice investiție poate fi pierdută, prin urmare nu investești banii de chirie sau de mâncare", spune el.
Spune că nu se gândește încă la pensie, dar nu ar fi rea. "Câteva luni de pensie ar fi binevenite, totuși. Mi-aș dori să stau un an în Deltă, să pescuiesc. Și o vară în Vama Veche, unde să fiu barman. Dar copiii mei abia au început școala, așa că mai amân vreo 12 ani, cel puțin", spune, amuzat, Mălin Ștefănescu.
